x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Interviuri "Ne opunem cenzurii, suntem eliminati!"

"Ne opunem cenzurii, suntem eliminati!"

13 Aug 2004   •   00:00
"Ne opunem cenzurii, suntem eliminati!"

INTERVIU

Corina Fusu este unul dintre cei mai cunoscuti ziaristi de la Chisinau. Are 14 ani de presa si e indragita de telespectatorii de peste Prut. Corina Fusu este insa, alaturi de cateva zeci de colegi, un jurnalist incomod pentru putere, care a decis ca e bine ca acesti "extremisti" sa nu mai profeseze. Ei s-au incapatanat si inca profeseaza, afara, in curtea companiei Teleradio Moldova. Azi este a 17-a zi de protest nonstop. Pana acum, politia i-a batut, le-a luat hrana, scaunele, pancartele, banii.
LAVINIA TUDORAN

  • Jurnalul National: Cand ati inceput protestele?

    Corina Fusu: Totul a inceput nu acum, ci in 2002, la 26 februarie, cand un grup de angajati, 400, oameni de radio si televiziune, au semnat o declaratie impotriva puterii comuniste. Protestul nostru a fost motivat prin faptul ca la 9 ianuarie incepusera manifestatiile opozitiei impotriva invatarii limbii ruse in scoli si introducerii Istoriei Moldovei. Tema era tabu la compania de stat Teleradio Moldova si doua luni nu s-a vorbit nimic, nu ni se permitea sa filmam protestele. Compania noastra fiind singura cu acoperire nationala, ne-am dat seama ca oamenii de la tara nu au habar de ceea ce se intampla aici, la Chisinau. Atunci am realizat ca e bine sa profesam si sa spunem ca nu este corect sa manipulezi mintile oamenilor. In plus, copiii nostri erau in Piata Marii Adunari Nationale. Alor mei eu personal le facusem doua drapele tricolore. Stiam ca intr-o anumita zi, 26 februarie, vor veni la noi, sa protesteze si sa strige: "Nu mintiti poporul, cu televizorul". Atunci am semnat o declaratie de protest, 400 de angajati ai companiei. S-a format si un comitet de greva.

    Proiectul lui Voronin

  • Ati reusit sa obtineti vreo schimbare?

    Am sesizat Consiliul Europei, au venit la Chisinau raportorii pentru Republica Moldova si s-au intalnit cu noi. In rezolutia adoptata apoi, Consiliul Europei a recomandat transformarea companiei de stat Teleradio Moldova intr-o companie publica a audiovizualului. Parlamentul a adoptat cu greu aceasta lege. S-au propus atunci doua proiecte, unul elaborat de asociatia presei si un altul, numit proiectul presedintelui Vladimir Voronin. Evident, cel adoptat a fost al doilea, in iulie 2002.

  • Ati revenit practic de unde plecaserati. Cum a evoluat situatia?

    Intr-o institutie publica, cel mai important for este consiliul de observatori, care monitorizeaza activitatea companiei si alege presedintele acesteia. Puterea trebuia reprezentata insa in acest consiliu. Am avut multi presedinti. Mandatul fiecaruia nu dura mai mult de opt luni. Precedentul presedinte a propus transformarea companiei in companie publica prin lichidare, desi normal ar fi fost ca transformarea sa se produca prin reorganizare. Era de fapt o cale prin care jurnalistii incomozi, care au initiat protestul, puteau fi indepartati.

    Concurs-interogatoriu

  • Care era strategia?

    Actualul presedinte al companiei, Ilie Telescu, a avut sarcina sa indeplineasca aceasta epurare. Incalcand in mai multe randuri procedura de transformare, alcatuind o comisie de concurs, formata 90% din oameni loiali puterii, a avut loc acest concurs luna trecuta. Pe noi, stiristii, ne-au lasat la urma. Noi, cei care am protestat. Urma drama. Ne-am impartit in doua tabere. Una nu a participat la concurs considerandu-l din start ilegal, cealalta a luat parte pentru a demasca de fapt scenariul lor, acela ca ei vor cu orice pret sa ne elimine. Asta s-a si intamplat. Am facut apoi o conferinta de presa pentru a demasca totul. Eu, personal, am avut impresia ca nu am participat la un concurs, ci la un interogatoriu.

  • De aici a inceput ultimul protest al jurnalistilor...

    Am decis ad-hoc sa ocupam sala de sedinte, de la etajul cinci al cladirii companiei, unde comisia de concurs isi desfasura activitatea. Am hotarat sa nu plecam de acolo pana cand comisia nu-si anuleaza decizia in ceea ce ne priveste si pana cand Telescu nu-si da demisia.

    Tarati, imbranciti, dati afara

  • Cum a fost cu asaltul din noaptea de 31 iulie-1 august?

    Timp de cinci zile, 30 de jurnalisti au stat blocati in sala de la etajul cinci. Peste noapte, Telescu a decis suspendarea din functie a 20 de jurnalisti, printre care sunt si eu. Aceasta suspendare prevedea faptul ca nu avem nici acces in cladirea companiei. Mai grav, politia i-a scos pe jurnalisti din cladire cu forta si cu minciuna ca ar exista o bomba la radio. Jurnalistii chiar au semnat o declaratie prin care si-au asumat riscul pentru propria viata si au subliniat faptul ca nu vor sa paraseasca cladirea. Si-atunci, pur si simplu, pe 1 august, i-au fortat sa plece. Politia i-a tarat pe scari, i-a imbrancit in ascensoare. A evacuat doar etajul la care erau jurnalistii. De unde bomba? Nici o bomba. Aceasta era doar pretextul.

  • Din cate stiu, nu a fost singurul atac al politiei...

    Am mai avut probleme nu numai cu politia, ci si cu fortele de ordine, securitatea. Pe 1 august am organizat o intalnire cu telespectatorii si radioascultatorii. Aveam autorizatie de la primarie de a organiza proteste nonstop. Ne-am gandit sa instalam niste corturi. La prima incercare au iesit ca din pamant sute de politisti si ne-au impiedicat. Ne-au si luat doua corturi. Inca o incercare am facut-o cand s-a incheiat mitingul. Politia a vrut sa ne impiedice sa instalam un cort. Intr-o prima faza s-a retras, dar peste putin timp au navalit peste noi, ca un taifun, foarte multi politisti. S-a intamplat o imbulzeala, o batalie, un macel. Au fost calcate in picioare cortul si drapelele. Au patimit mai multi jurnalisti. Cativa au fost spitalizati.

    Pentru adevar si 100 de euro

  • Si saptamana trecuta ce s-a intamplat?

    Pe 6 august, seara, ploua torential si stateam cu totii sub umbrela. La un moment dat, au aparut niste civili incaltati cu bocanci militari. In cateva minute au devastat totul, au distrus pancartele, steagurile, hainele, scaunele, mesele, umbrelele, alimentele. Noi mai instalasem un mic cort, un cort-simbol, din drapele tricolore. Si la instalarea acestuia am avut probleme. Ii intrebam pe politisti: "Da’ de ce va temeti ca nu este un cort, este un simbol?". Ei mi-au raspuns: "Simbol, simbol, dar reprezinta un cort". Le este teama, le aduce aminte de protestele opozitiei, din 2002, cand in centrul Chisinaului au fost instalate zeci de corturi.

  • Ce ati facut pentru a iesi din situatia asta?

    Am sesizat ambasadele europene de la Chisinau si pe cea a SUA. Am depus plangeri. Puterea de la Chisinau ne considera insa niste extremisti, niste oameni platiti de liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, sa facem galagie.

  • Ce inseamna sa fii jurnalist peste Prut?

    Lucrez de 14 ani in presa. Aici la Chisinau, noi, jurnalistii care ne opunem cenzurii, suntem dati afara din casa noastra, eliminati. Dar vom lupta, chiar daca avem un salariu de mizerie, care nu depaseste 100 de euro.
  • ×
    Subiecte în articol: interviu companiei