INTERVIU
Directorul Spitalului de Psihiatrie " Alexandru Obregia", conf. dr. Radu Mihailescu, atrage atentia ca trebuie luate in serios toate vorbele cum ca "termin eu cu viata", rostite chiar pe un ton banal, de cei cu ganduri de sinucidere. Atunci e cazul sa intervina specialistii in sanatate mintala.
FLORIN CONDURATEANU
Radu Mihailescu: Este foarte important sa se evalueze riscul de sinucidere, dar stiinta nu poate surprinde cu exactitate acest risc. Evaluarea acestui risc de suicid nu este atat de precisa ca sa poata fi prevazut momentul sinuciderii. Va voi da un exemplu sugestiv. Am participat acum o vreme la un curs in Statele Unite ale Americii unde a conferentiat cel mai mare psihiatru american profilat pe sinucideri si comportament violent, e vorba de marele profesor P.J. Resnik. Dupa o suita de prelegeri de inalt nivel stiintific, profesorul Resnik ne-a spus ca acum 6 ani sotia lui s-a sinucis. Cel mai mare psiholog al Americii in domeniul sinuciderii a stat in casa cu nevasta lui si n-a putut sesiza riscul sinuciderii si nici clipa gestului final. Se intampla ca sa se sinucida bolnavi chiar in timpul internarii in spital, bolnavi aflati sub tratament. Sunt externati uneori bolnavi cu starea psihica imbunatatita, ca sa se anunte ca dupa o luna s-au sinucis. Sinuciderea ramane o problema complexa din punct de vedere medical, cu apartenenta si la sfera religioasa, la sfera sociala etc. Riscul sinuciderii este o umbra care pluteste peste toata patologia psihiatrica.
Citește pe Antena3.ro
"In acel moment sunt bolnavi psihic"
Legat de aceasta situatie va voi relata o pagina care m-a impresionat din cartea autobiografica a marelui chirurg Christian Barnard, primul medic care a facut transplantul de cord. Povestea Barnard ca la inceputul carierei, pe cand era medic rezident, in clinica era internata o femeie cu cancer de uter in faza terminala, femeia tipa de durere de dimineata pana noaptea, analgezicele nu-si mai faceau efectul si ea se ruga sa i se faca o injectie care s-o omoare. Impresionat pana in adancul sufletului, Barnard s-a hotarat s-o ajute sa scape de chin, a umplut o seringa cu medicamentul izbavitor si s-a apropiat sa-i aduca sfarsitul prin injectie. Dar s-a intamplat ca Barnard sa faca o miscare gresita, i-a cazut seringa din mana si s-a spart. Viitorul mare profesor a simtit ca spargerea seringii poate avea o semnificatie si a renuntat sa-i faca injectia finala. A plecat apoi in concediu, s-a reintors la clinica si toata intamplarea a trecut in uitare. Mare i-a fost uluirea cand peste cativa ani a intalnit-o pe muribunda prin oras, facand cumparaturi prin magazine. Niciodata nu se stie cat de neprevazute pot fi resursele de lupta ale organismului, aflat chiar pe hotarul aparent fara intoarcere. La cei cu cancer, peste boala grea se suprapune si o stare depresiva, care ar trebui la randul ei tratata. Pe de alta parte trebuie reamintit ca viata este valoarea suprema si ca ea trebuie traita chiar in conditii foarte grele, este obligatia de a-ti trai viata chiar daca pe moment te afli intr-o groapa a destinului.
"Eroarea lui Romeo si a Julietei"
Sunt cazuri cand esecul primei tentative de sinucidere duce la renuntare. Sinuciderea este un fenomen teribil, trebuie sa invingi instinctul de conservare. Cei cu gandul sinuciderii au o anume vulnerabilitate. Uneori, aceasta vulnerabilitate este genetica, vine din familie, unde s-au mai intalnit cazuri de sinucidere. Exista suicidul ca "raptus", infaptuit brusc, ca o continuare a unui scandal, a unor certuri. Sinuciderea nu e posibila la un om echilibrat, apare la cei cu tulburari de personalitate, la cei cu tendinte agresive, la consumatorii mari de alcool. Dar, de cele mai multe ori, suicidarul isi anunta chiar explicit intentia de a se sinucide. Sinucigasii spun: "Lasa, ca scapati de mine!", "O sa vedeti voi cand eu nu voi mai fi!". Toate aceste mici semne trebuie luate in consideratie. Orele premergatoare sinuciderii sunt foarte importante, omul trece printr-o stare anormala si atunci specialistul in sanatate mintala ar putea interveni. Omul cu gandul sinuciderii trebuie adus la psihiatru, la psiholog. Din pacate, familia nu ia in serios spusele sinucigasului. Orice semn, orice anunt de natura a semnala gandul sinuciderii trebuie luate in seama. Ba mai mult, cei din familie chiar il ironizeaza pe cel ce sugereaza ca-si va pune capat zilelor. Exista tendinta de a minimaliza, ca fiind un santaj in special din partea tinerilor, orice anunt ca omul se sinucide. Unii care incearca sinuciderea cu prea putine pastile sau cu taieturi superficiale de lama sunt considerati santajisti, dar realitatea a demonstrat ca acesti parasuicidari se sinucid de 5-6 ori mai des decat altii. In zona adolescentilor ar trebui facut mai mult de catre parinti, profesori, ziare, televiziuni, caci adolescenta este o perioada grea si aflam ca s-au sinucis elevi fiindca au primit o nota rea. In cazul indragostitilor Romeo si Julieta este vorba de o decizie gresita, de o eroare de evaluare, de o greseala de interpretare, care au dus la dubla sinucidere. Serotonina, acel neurotransmitator cerebral, este implicata in patologia depresiva, in comportamentul agresiv, ca si in sinucideri. Un studiu asupra sinuciderilor din SUA arata ca sinucigasul isi viziteaza in proportie de 40% medicul de familie cu o saptamana inainte de actul suicidar, este un ultim strigat de ajutor. Am avut tristetea sa pierdem prin sinucidere si doi colegi psihiatri, ei bine, cu cateva saptamani inaintea sinuciderii, ei si-au vizitat colegii de facultate ca un fel de adio. Sinuciderea face parte din depresie. Din pacate, la noi, depresia se diagnosticheaza foarte tarziu. E inadmisibil ca oamenii din familie sa-l vada pe suferind cu cearcane, slabind, pierzandu-si cheful de serviciu, dar si de orice relaxare, sa-l vada insingurandu-se si sa nu-l duca la psihiatru. Tocmai de aceea nu trebuie neglijate nici cele mai mici semne, care anunta o posibila sinucidere, bolnavul trebuie dus la psihiatrie.
Umbla multe povesti aiurea despre lumea aceasta a amaratilor bolnavi psihic. In peste 25 de ani de profesare a psihiatriei, eu am intalnit doar un singur bolnav care spunea ca este Napoleon. De obicei, ei se lupta cu alte simptome ale depresiei sau tulburarilor de comportament. In starile de depresie se intalneste des intentia de sinucidere. Daca unii bolnavi sustin lucruri iesite din comun, ei spun mai des ca sunt urmariti de Securitate. Bolnavilor afectati psihic trebuie sa le acordam toata ingrijirea si compasiunea noastra.