Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Persecutat de comunisti, condamnat la moarte in Saigon, campion national la decatlon, reputat medic sportiv, Laurean Ovidiu Taus, "Tata Ucu' asa cum il alinta cunoscutii, s-a nascut in Brasov, la data de 16 iulie 1926. La implinirea varstei de 85 de ani, el isi aminteste cu drag de perioadele cand aduna medalii la campionatele nationale de atletism, dar mai ales de cei 52 de ani petrecuti in slujba clubului FC Brasov.
Jurnalul National: De curand ati implinit frumoasa varsta de 85 de ani
L.Taus: Va spun sincer ca acesti 85 de ani sunt mai greu de numarat decat de trait. Multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatos si ca pot activa la clubul meu de suflet FC Brasov, unde am grija de jucatori. Nu am incetat nici un moment la activitatea in domeniul medical. Munca te face sa ai energie, sa ai justificarea faptului ca nu esti un inutil. Alti oameni la 85 de ani si-au pierdut orice fel de speranta. Eu nu pot sa accept asa ceva
Care este secretul acestei frumoase varste?
L.Taus: Faptul ca de mic copil am facut sport. Am indragit miscarea de mic si parintii m-au incurajat mereu sa fiu la aer curat. Mereu de placere si asta m-a ajutat sa fac si performanta. Eu sunt multumit ca am o activitate sociala, ca am stat mereu intr-un mediu tanar, care m-a ajutat sa uit de varsta mea si prin faptul ca fac sport zilnic, am reusit sa ajung la aceasta varsta. Pana la 83 de ani, am alergat zilnic, am facut inot, tenis si schi. Sportul a fost si este viata mea.
Ati facut sport inca din copilarie
L.Taus: A contat ca m-am nascut in zona stadionului Tineretului din Brasov. Pe vremea copilariei mele, acolo se tinea un targ de vite si toata ziua alergam cu copiii din cartier. Dupa ce s-a construit stadionul in 1936 am castigat prima mea cursa de 6o metri plat, iar primul meu trofeu a fost o placheta de bomboane.
Ati castigat titlul national la decatlon
L.Taus: in 1949, legitimat fiind la UA Brasov am castigat titlul national la decatlon cu record national, intre primii 10 la nivel european. Un an mai devreme iesisem campion la saritura in lungime, iar in 47 am ocupat locul 3 la Balcaniada. In 1953 am devenit campion national la Pentatlon. Am participat sub culorile Romaniei la campionatele mondiale de atletism din 1949 si 1953.
A urmat facultatea de medicina.
L.Taus: Mi-au placut stiintele naturii de mic, pentru ca inca de atunci mi-am dorit sa fac Medicina deoarece si tatal meu m-a sfatuit ca ar fi bine sa fac aceasta facultate. Am facut-o cu toata convingerea. Am dat examen la Cluj, am reusit si am fost cooptat in echipa de atletism locala in care se afla marele Ion Moina.Fiind pe Feleac am devenit vicecampion balcanic in 1947. Ion Moina alerga 10.4 pe suta de metri, poate cel mai bun alergator pe care l-a avut Romania si unul din topul Europei.
Steaua v-a adus cu forta in capitala
L.Taus: La un moment dat, fiind la Cluj, in anul 4 de facultate, am primit vizita unui ofiter de la Steaua, CCA cum se numea atunci, care mi-a adus un ordin de incorporare. "Vezi asta, te prezinti la echipa din Bucuresti, fara comentarii.'. Am replicat ca sunt student la Cluj si ca dupa ce termin facultatea voi face si armata. Am fost amenintat ca daca nu ma prezint in cele 48 de ore voi fi declarat dezertor si ma trimit la puscarie. Astfel am ajuns la Steaua unde am stat pana in 1952. In 1951 castigasem din nou un titlul, de data aceasta la pentatlon si nedorind sa mi se mai intample si alte necazuri m-am retras din activitatea de performanta.
Ati pus bazele medicinii sportive la Brasov
L.Taus: Am revenit la Brasov, in 1956, ca medic militar si din ianuarie 1957 am trecut in viata civila si pana in 1992 cand m-am pensionat am lucrat la Policlinica sportiva din Brasov. Am inceput modest si am insistat pentru a face o adevarata policlinica sportiva pentru ca la Brasov si in imprejurimi se facea un sport de inalta tinuta. Am transformat cabinetele de la o fosta policlinica, cu ceea ce aveam nevoie pentru investigatii. Practic am pus bazele acestei activitati sub Tampa. Din 1958 a devenit viabila. Am avut 6 medici cu asistente, toata dotarea pentru explorari functionale. Am facut dotari pentru gimnastica medicala si recuperare. Pe parcurs a devenit una dintre cele mai bune policlinici sportive din tara.
Ati devenit un medic sportiv recunoscut la nivel international
L.Taus: Asa este, am lucrat ca medic al loturilor olimpice din Indonezia pentru Olimpiada asiatica, fiind consilier personal al Ministrului Sanatatii. Am organizat intreaga retea medical-sportiva din aceasta tara asiatica. Am fost apoi la Grenoble avand si sansa de a fi ales vicepresedinte al Grupului latin de Medicina Sportiva. Cu acest prilej m-am hotarat sa capacitez organele romanesti si am reusit sa organizam la Brasov Congresul Grupului Latin. La Madrid am primit acceptul organizarii acestui Congres. In 1985 s-au strans 50 de medici sportivi la hotelul ARO din Brasov. Cea mai mare satisfactie a mea a fost aceea ca la Congres a fost prezent si presedintele Federatiei Internationale de Medicina Sportiva. Am fost medic al lotului national al Romaniei intre 1957-1960. Am fost medic al delegatiei Olimpice la Roma in 1960, medic al lotului de biatlon din 1967 si medicul echipei FC Brasov din 1959.
Anul 1962 a fost unul de cumpana din viata dumneavoastra
L.Taus: Da! Am trait un cosmar cand ma duceam la un concurs in 1962. Trebuia sa mergem in Indonezia si m-am trezit la Saigon, in plin razboi americano-vietnamez. Cand am coborat din avion si ne-au vazut pasapoartele, rosii, comuniste, din Romania, au zis: "Voi sunteti spioni. Condamnati-i la moarte!". Am stat sapte zile in arest, iar in prima seara am avut un soc si mi-a albit instant parul. De atunci sunt alb. Ingrozitor moment, mi-am dat seama de dimineata. Am discutat cu angajata Air France care ne-a adus la Saigon. A facut un scandal mare ca eram sportivi si nu aveam ce cauta acolo. Pana la urma ne-au eliberat, dar am ratat concursul din Indonezia. Oricum nu mai eram buni de nimic.
Cum ati ajuns la FC Brasov?
L.Taus: Ironia sortii tot prin hotarare pe linie de partid. La un moment dat am fost chemat la primul secretar Berghianu. Cand te chema primul secretar ori te promova, ori te termina. Cand am intrat in biroul lui am dat de Silviu Ploiesteanu. Secretarul a intrat direct in subiect: "Uite de ce te-am chemat aici. Echipa de fotbal are nevoie de un medic si m-am gandit la dumneata'. Am ramas surprins dar i-am spus ca eu facusem atletism si nu ma pricep deloc la fotbal dar mi-a taiat-o scurt si practic mi-a dat ordin ca de a doua zi sa ma prezint la echipa si iata ca au trecut deja 52 de ani de atunci. Din start i-am cerut lui Ploiesteanu sa mi se acorde statutul de consilier al antrenorului si nu de subordonat. Acest principiu am cautat sa-l imprim si sa fie generalizat peste tot. Am cautat sa demonstrez ca medicul sportiv este cel care raspunde de sanatate, de capacitatea de efort, de alimentatie, de medicamentatie, de refacere. Personal mi-a placut de el ca de fiecare data ma consulta in privinta capacitatii de efort si a alimentatiei. Am schimbat peste 40 de antrenori, sute de jucatori si zeci de conducatori, dar sufletul mi-a ramas mereu alaturi de oras si echipa.
Aveti o colectie impresionanta de diplome ca recunoastere a meritelor
L.Taus: Prima diploma pe care am primit-o atesta faptul ca sunt membru al Federatiei Internationale de medicina sportiva. O alta diploma a fost semnata chiar de Juan Antonio Samaranch, presedintele Comitetului International Olimpic in 1970. Am primit un certificat de la FIFA, prin care sunt singurul medic sportiv roman atestat la FIFA. Diploma este semnata de Joseph Blatter. Am fost membru al Asociatiei de medicina sportiva din Grecia si Franta. Am militat pentru crearea grupului latin si mediteranian de medicina sportiva, fiind declarat Doctor Honiris Causa. Am avut peste 100 de lucrari prezentate la congrese. Am fost profesor si sef de catedra la Universitatea "Transilvania' din Brasov. Am fost declarat de Mircea Sandu membru de onoare al Federatiei Romane de Fotbal, iar din 1993 sunt cetatean de onoare al orasului Brasov.
Care este marele regret al vietii dumneavoastra?
L.Taus: Imi pare rau ca inca nu am reusit sa ii fac pe antrenori sa inteleaga importanta medicului sportiv. In Romania ideea de medic sportiv se rezuma la - facem cateva sprinturi pe teren, dam cu spray-ul putin si gata. Complet fals. Medicul este un om vital in viata unei echipe.
Ce ati detestat cel mai mult in viata?
L.Taus: Mercenarii din fotbal. Acesti oameni fara suflet care fac doar rau sportului si creeaza o imagine falsa asupra adevaratelor valori. Am intalnit recent jucatori care veneau la meci si intrebau- azi cu cine jucam? Nu se poate sa stai noaptea prin cluburi, sa bei, sa mananci hamburgeri si sa vrei sa faci performanta. Niciodata. In 54 de ani nevasta mea nu m-a vazut niciodata baut. Am stiut sa fac lucrurile cu masura si sa ma sacrific pentru performanta. Aceasta poate fi una dintre explicatiile longevitatii mele
Ce v-a facut sa nu renuntati nici dupa implinirea varstei de 85 de ani
L.Taus: FC Brasov a fost si este a doua familie a mea. Am avut sansa sa plec definitiv in America, dar nu am facut-o. Fotbalul este un microb, o boala. Oricat de medic as fi eu, nu am reusit sa ma vindec si sa elimin acest microb. Este o placere pentru mine, in fiecare dimineata, sa ma trezesc si sa ma duc la stadion. Acesta este farmecul vietii mele.
