Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Academia de Ştiinţe Medicale a patronat recent simpozionul consacrat celebrării a 100 de ani de la naşterea savantului român George Emil Palade. Evenimentul a avut loc în amfiteatrul Institutului de Biologie şi Patologie Celulară «N. Simionescu», înfiinţat în 1979 cu sprijinul direct al savantului. Domnule profesor, în calitatea dumneavoastră de preşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale ce aţi dorit să transmiteţi prin acest eveniment care a reunit numeroase personalităţi?
● Ca preşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale am dorit să subliniem în primul rând activitatea de cercetător a lui George Emil Palade, cea care de fapt a fost încununată cu Premiul Nobel. În al doilea rând, cinstind memoria acestui mare înaintaş, trebuie să înţelegem că este necesară raportarea permanentă la realităţile cercetării actuale şi astfel să găsim căile prin care ea poate fi îmbunătăţită.
● Savantul George Emil Palade, asa cum aţi evidenţiat în simpozion, reprezintă un model exemplar, dar, din păcate, la noi cercetarea este un domeniu care suferă mai ales din cauza insuficientei finanţări…
● După părerea mea, ca în multe alte sectoare ale societăţii româneşti, racila principală nu o reprezintă lipsa de finanţare, ci mentalităţile. Pentru că, atunci când cineva candidează la poziţia de rector şi scrie în c.v. că, deşi nu intra în obligaţiile profesionale sau de serviciu, totuşi a efectuat şi cercetare medicală, înseamnă că am definit din start principalul obstacol aflat în calea cercetării româneşti. Şi asta în condiţiile în care cercetarea medicală este criteriul esenţial de promovare universitară. De aceea, lipsa finanţării, a infrastructurii, plecarea specialiştilor sunt date obiective, dar care, în opinia mea, se plasează în urma mentalităţilor de care aminteam.
● Aşadar într-un top al racililor din cercetare, mentalităţile surclasează lipsa de finanţare, infrastructură şi exodul specialiştilor?
● Da, deoarece chiar în aceste condiţii precare, în România au apărut colective şi centre de excelenţă în care se face cercetare adevarată.
● Vă rog să enumeraţi câteva centre de excelenţă.
● Aş menţiona colectivele profesoarei Maya Simionescu, al Ştefanei Petrescu de la Institutul de Biochimie al Academiei, al dr. Ioana Moldolvan de la Institutul Oncologic Cluj Napoca. Şi de ce nu, colectivul nostru de cercetare translaţională de la Centrul de chirurgie generală şi transplant hepatic « Dan Setlacec ». Faptul că aceste centre pot fi considerate deja focare de excelenţă în cercetarea românească o dovedesc mai ales lucrările publicate, revistele în care au apărut aceste lucrări, numărul de citări din literatura internaţională, capitolele de carte elaborate. O mai dovedesc granturile obţinute prin competiţii naţionale şi internaţionale, care treptat au început să creeze o infrastructură de cercetare destul de competitivă.
● În aceste condiţii de ce anume are nevoie cercetarea medicală ?
● După părerea mea, în prezent, marele salt care trebuie făcut în domeniul cercetării medicale este integrarea în circuitele internaţionale. Şi aici ajung la ideea unui cercetător român pe care am îmbrăţişat-o şi am făcut din ea un motto al Academiei de Ştiinţe Medicale. Este vorba de Ion Ciumaşu de la Universitatea din Iaşi care spune într-un articol « from brain drain to brain networking ». În articolul său Ion Ciumaşu arată că există o mare dorinţă a românilor din diaspora de a colabora cu cei din ţară. Această dorinţă am descoperit-o şi eu când am fost la Universitatea Harvard unde m-am întâlnit cu colectivul de cercetători români.
● În cercetare translaţională cum se materializează integrarea în circuitele internaţionale ?
● În cercetarea translaţională în care şi noi suntem implicaţi înseamnă să analizezi piese operatorii, probe de sânge şi de urină etc. de la pacienţii trataţi în clinică pentru a afla răspunsuri la întrebările legate de boală. Aceste răspunsuri se doresc a fi aflate în laborator. Dar cu cât sunt mai multe probe cu atât rezultatele sunt mai convingătoare. De aceea adăugarea loturilor noastre de bolnavi celor pe care le au în universităţile în care lucrează constituie un punct de interes.
● Avem la ora actuală specialişti străini care activează la noi?
● Da. Este cazul lui Bin Ten Tean, şeful unui colectiv de cercetare din Singapore, unul dintre cei mai valoroşi cercetători în genomica oncologică. El conduce un proiect al Institutului Clinic Fundeni. Când a evaluat proiectul şi a fost întrebat cum poate să conducă de la Singapore un proiect ce se derulează la Bucureşti, a răspuns că "tot aşa cum poate să conducă un alt proiect în Statele Unite”. Periodic, va veni la Bucureşti, vom analiza rezultatele, direcţiile de cercetare. Ceea ce primează sunt rezultatele şi acest brain networking nu este până la urmă o frumoasă metaforă şi nu constă doar în recuperarea brain drain-ul iniţial, ci este o necesitate a zilelor noastre. Pentru că ideile creatoare, potenţialul uman şi loturile de bolnavi nu se găsesc într-un singur loc.
● Ce face Academia de Ştiinte Medicale pentru a recupera acest valoros tezaur de materie cenuşie?
● În calitate de preşedinte al acestei instituţii încerc să stimulez un astfel de curent. Noi am realizat un fel de networking intern: ne-am structurat colectivele de cercetare din ţară pe care încercăm să le coordonam şi dorim să contribuim la inserţia acestora în reţele le internaţionale. Vreau să subliniez că prioritatea nu o reprezintă recuperarea creierelor româneşti, ci obţinerea de rezultate superioare prin inserţia colectivelor din ţară în reţele care să le permită vizibilitate internaţională ştiinţifică, publicarea cercetărilor, atragerea de granturi etc.
● Ce alte priorităţi mai are Academia de Ştiinţe Medicale?
● Definirea poziţiei şi rolului actual al acestei instituţii care are aproape 80 de ani vechime reprezintă o prioritate. Pentru aceasta am ales ca tema reuniunii cu Academia Franceză de Medicină din primavara anului viitor să fie rolul academiilor în societatea contemporană. Aş menţiona că, prin legea de înfiinţare, Academia de Ştiinţe Medicale are ca rol principal coordonarea activităţii de cercetare în România. Nu este singura instituţie abilitată în acest sens şi de aceea cred că se impune o bună colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi cu structurile Ministerului Educaţiei şi Cercetării. În acelaşi timp, făcând o paralelă cu tot ce se întâmplă în Academia Franceză de Medicină, Academia de Ştiinţe Medicale ar trebui să se implice mai activ în proiectele, programele şi strategia Ministerului Sănătăţii prin elaborarea de documente care să constituie baza strategiilor şi politicilor în sănătate.
Academia de Ştiinte Medicale are un corp de experţi care au capacitatea şi expertiza necesare de a face evaluări şi de a oferi soluţii în majoritatea domeniilor sănătăţii.
Modelul francez a dovedit că mai multe academii pot să funcţioneze nu numai armonios, dar şi eficient, cu condiţia ca rolul fiecăreia să fie foarte bine determinat. Şi în România sunt mai multe academii, aflate sub cupola Academiei Române. Ele vor fi invitate la dezbaterea cu colegii francezi.
În afara activitătţi de cercetare, prioritară, Academia de Ştiinţe Medicale are şi misiunea de consacrare, în cadrul ei fiind primite medici cu activitate deosebită.
● Aţi amintit de modele: al savantului George Emil Palade, al Academiei Franceze de Medicină. Si, totuşi, chiar în acestre zile asistăm la reacţii nu tocmai academice...
● Într-adevăr. Aşa cum se ştie, preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale a fost aproape întotdeauna şi membru al Academiei Române şi nu pot decât să îmi exprim surprinderea şi mâhnirea că, atunci când am fost propus să devin membru al Academiei Române, au apărut reacţii care, din păcate, amintesc în mod evident de vechiul proverb latin "invidia medicorum pessima”. Aceste reacţii riscă să pună corpul medical într-o poziţie nefavorabilă. Privite din afara, patimile declanşate în lumea medicală din România par de cele mai multe ori total deplasate şi cu atât mai mult în acest context. I-aş sfătui pe colegii la care mă refer să respecte instituţia în fruntea căreia am fost ales în mod democratic şi să nu ştirbească demnitatea corpului medical prin reacţii care sunt în afara deontologiei.
