Din ce în ce mai frecvent se inregistrează boli canceroase în aparatul digestiv, multe diagnosticate târziu. Cancerul de pancreas, dar şi pancreatitele sunt de temut, pancreasul este un organ cu viclenii. Profesorul doctor Mircea Beuran, şeful Clinicii de Chirurgie de la Spitalul de Urgenţă Floreasca a salvat zeci de mii de oameni, a operat aproape 30.000 de suferinzi, cât un stadion de anvergură plin.
Florin Condurăţeanu:-Domnule profesor Mircea Beuran, acum o vreme se anunţa o intervenţie spectaculoasă a dumneavoastră în cazul unui englez de peste 8o de ani cu tumoră de rect şi cancer de pancreas.”Pacientul englez” era căsătorit cu o româncă, făcuse nunta în tramvaiul 41 şi după operaţie abia aştepta să se suie iarăşi pe motocicletă. Este atât de parşiv cancerul de pancreas, dar şi de o brutalitate mare. L-a răpus şi pe celebrul tenor Pavarotti, un munte de om.
Prof.dr.Mircea Beuran:- Aş zice mai curând că boala este perversă fiindcă nu dă dureri . Totuşi unele semne apar, omul slăbeşte, nu mai are poftă de mâncare, scaunele sunt grase şi suferindul simte o inexplicabilă scârbă faţă de carne şi pâine. Durerile se ivesc târziu şi omul vine la medic cu întârziere, abia când s-a instalat icterul cu îngălbenirea pielii, a cavităţii bucale, cu urina ruginie şi materiile fecale albicioase. Aceste simptome se întâlnesc şi în icterul provocat de bilă, dar în cancerul de pancreas tumora a blocat lent scurgerea din vezică, nu vreun calcul. Vărsăturile fără bilă, fără culoarea galbenă sunt generate de cancer. Pancreasul cuprins de cancer totuşi îşi manifestă prezenţa prin inflamarea ganglionilor de deasupra claviculei, prin mărirea vezicii biliare, prin lichid în abdomen, dar nu o ascită de ciroză. La buric apare un nodul ca ecou al tumorii pancreatice. Toate acestea sunt semnele descoperirii târzii a bolii neoplazice, s-a pierdut momentul bun al operaţiei. Tumorile la pancreas sub 2 centimetri se operează cu succes. Când tumora a crescut şi a invadat vasele există posibilitatea recidivei şi metastazelor după operaţie.
F.C:- Unii suferinzi sunt derutaţi şi de durerile de spate, se tratează cu antiinflamatoare împotriva reumatismului, se pierde timp, aşa-i ?
Prof .M.B:-Anatomia pancreasului îmbracă spaţiul T9 spre T 12, tumora se poziţionează chiar în spaţiul vertebrelor. În fazele avansate ale neoplasmului pancreatic durerea te încovoaie, bolnavul simte o alinare ghemuit în poziţia “cocoş de puşcă”. Pancreasul cancerizat dă deci dureri şi în coloană, dacă ele dispar înghiţind pastile de indometacin, e semnul că nu e de vină coloana, ci cancerul. Singura cale de a clarifica este testarea cu computerul tomograf cu dublă substanţă de contrast. Tumora poate invada capul şi corpul pancreasului lovind în celulele producătoare de enzime destinate procesului de digestie. Când cancerul invadează coada pancreasului sunt afectate insulele de celule ce produc insulină pentru reglarea glicemiei.
F.C:-În pancreatitele acute, boli necanceroase, dumneavostră aţi reuşit vindecarea fără operaţie, în alte cazuri se intervine chirurgical. Vedete de la noi au suferit chiar două operaţii succesive la spitale din străinătate...
Prof.M.B:- Unii reacţionează favorabil la tratamentul cu medicamente.Dar în pacncreas şi în jur se formează zone care acumulează lichid deoarece glanda pancreatică practic se rupe. Acest lichid produce necroze ale ţesutului peripancreatic, care se infectează. Se formează abcese intraabdominale care dau febră, frisoane, lipsă de poftă de mâncare, stare septică. În unele cazuri îndepărtarea zonelor necrozate se face laparoscopic, dar dacă aceste zone moarte nu se pot aborda se apelează la chirurgia clasică. Complicat este că necrozele au “vârste” diferite, nu se maturizează şi nu se infectează în acelaşi timp. De aceea se face spălare şi drenaj pentru ca prin tuburile de dreanaj să se mai elibereze ţesuturi necrozate. Dar adesea se ajunge la a doua operaţie pentru a scoate necrozele formate.
Creşterea alarmantă a cancerelor în sistemul digestiv are drept cauză şi schimbarea alimentaţiei tradiţionale conform obiceiurilor moderne. Bucătăria importată din alte ţări, cu exces de condimente, cu prea mult gust picant nu poate să impună o adaptare rapidă a aparatului digestiv acomodat de mii de ani cu alte alimente. Nu apar peste noapte componente care să asimileze aceste noutăţi şi în procesul de digestie rămân substanţe intermediare care agresează stomacul, duodenul, intestinele. Trebuie ţinut cont şi de procentul mare de purtători de Helicobacter Piloris care inflamează mucoasele generând boli.