"Profesorii sunt aruncati din spitale"

Jurnalul National: Domnule profesor, acceptati ca sistemul trebuie reformat, dar nu cu aceste legi. De ce?

Sorin Oprescu: Aceste legi ar trebui gandite de specialisti, cu consultarea larga a tuturor factorilor implicati. Si o spun din experienta. In 2003, pentru Legea spitalelor, am scris 4.500 de scrisori catre toti factorii de raspundere din sistemul spitalicesc. Am primit 2.500 de raspunsuri, din care am selectat aproximativ 1.700 de propuneri. Am pus textul legii in concordanta cu exigentele UE si am pregatit calea unei reforme reale. Nu vointa unui ministru regleaza sistemul spitalicesc, ci comunitatea locala. Singurul indice care poate judeca sistemul, cel mai curat, care nu poate fi falsificat este mortalitatea. Asa judeci daca medicul este bun, daca avem medicamentele necesare si, evident, daca sistemul functioneaza sau nu. Or te ingrozesti daca vezi aceste cifre de-a lungul anilor. Afirm cu responsabilitate ca despre oamenii care se discuta de ani ca le dam o calitate mai buna a asistentei sanitare, acei oameni sunt statistica.

Legea spitalelor

Din acest pachet de legi, pe care le considerati esentiale pentru reformarea sistemului?

Legea asigurarilor de sanatate. Si Legea spitalelor. Pentru ca din punct de vedere financiar totul reprezinta o minciuna pe care o inghitim de 15 ani. Se vorbeste de buget global, dar nu functioneaza la nivelul spitalului. Totul este programat. Prima fraza cu care incepe Legea spitalelor: spitalul este unitatea cu paturi care asigura asistenta... si care traieste din venituri proprii prin vanzare de servicii catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Ceea ce este o minciuna. In realitate, negocierea bugetului spitalului are loc astfel: negociez servicii in limita sumelor alocate. Asta inseamna ca Ministerul Finantelor este cel care guverneaza totul. Problema este ca acest fond face parte din bugetul central consolidat. Iar acum s-a ajuns la o ultima aberatie: de a pune in discutie categoriile carora li se asigura gratuitati - copii, bolnavii de cancer, de diabet, gravide. Sa vorbim despre pretul de referinta la medicamente, care pune toate aceste categorii cu drept la gratuitati sa scoata bani din buzunar.

Care ar fi solutia cu acest buget firav, care practic continua subfinantarea sistemului?

Cu banii pe care ii are la dispozitie sa cumpere servicii medicale, sa cumpere servicii farmaceutice. Prin licitatie organizata de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, in limita banilor alocati. La licitatie participa toate spitalele din tara. De exemplu, Spitalul Universitar Bucuresti, cat costa la tine apendicectomie? 750.000 de lei . Spitalul Floreasca? 780.000 de lei. Atunci iau Universitarul. Vad care sunt prioritatile. Si se incheie contracte. Doar spitalele cu contracte vor avea statut de unitati "de urgenta". Ambulantele sunt instiintate si stiu precis unde duc cazurile acute si unde pe cele cronice.

Dar asta ar mai presupune ca directorul sa dispuna de bugetul alocat spitalului.

Da, bugetul spitalului sa fie la indemana directorului. El sa aiba posibilitatea sa mute sume de la un articol la altul. Dar Casa este interesata de numarul bolnavilor internati intr-un an. Face un calcul pe caz si pe programe nationale (diabet, oncologie, neurologie, cardiologie, urgentele), mai precis, pe medicamente. Si ii aloca spitalului o suma defalcata pe articole. Fara contracte pe servicii. Fara posibilitatea de dezvoltare. Fara amortizari.

Front comun

Care credeti ca e scopul Legii spitalelor?

Nu ma vizeaza numai pe mine, ci pe aproape 90% dintre directorii de spitale care sunt si cadre didactice universitare. Dar mai grav este ca aceasta lege loveste in corpul didactic al facultatilor de medicina. Aceasta lege arunca medicina si profesorii din spitale. Rectorii pur si simplu "fierb". Si fac front comun. Pentru ca asta ce inseamna? Inseamna ca profesorul universitar, chirurg de 20 de ani, sa ia studentul de mana pe la ora 8 seara si sa intre in spital. Sa ceara voie lui neica nimeni de a vedea un bolnav. Iar neica nimeni sa-i spuna: "da, dar nu mai mult de o ora, pentru ca imi intrati cu sosonii murdari si nu am bani pentru a cumpara substante sa curat spitalul."

Tinta precisa este de a scapa de "universitarii care au nenorocit sistemul sanitar". Dar eu raman la convingerea ca medicii trebuie sa-si conduca sistemul. Pentru ca un manager de spital nu va avea niciodata verbul la indemana sa refuze un sef de sectie, profesor universitar, care ii spune: fara medicamentele astea, pacientul moare. Ii dau 1.000 de pastile, in loc de 3, numai pentru a scapa cu viata. Are pret viata? Pentru a evita aceste situatii conflictuale, care de fapt il arata pe manager cum e in realitate, proiectul de lege prevede ca responsabilitate profesionala sa ii apartina profesorului. Niciodata un manager nu va putea sa cantareasca decat obiectiv. Dar nu si cu sufletul, in sensul vietii pacientului. El va judeca rece, in cifre. Pentru el oamenii reprezinta cifre.

Credeti ca este vorba de o discreditare a medicului?

Inca din 1995 a inceput aceasta discreditare. Autorul principal este "tovarasu’" Gherghina de la "Finante" care timp de 10 ani a batut lumea la cap ca doctorii nu sunt capabili sa conduca un spital. De fapt a vrut sa ascunda subfinantarea si fiecare guvern care a fost la putere sa poata folosi banii "Sanatatii" oriunde. Cu aceasta "scuza", ca directorii sunt niste hoti , care reprezinta grupuri de interese, se incearca indepartarea lor spre a se aduce ce? Butoane insensibile care executa un buget dat, fara a-i interesa ce lasa in urma lor.

Nici farmacistii nu vor avea zile bune.

Legea farmaciei contine si ea o serie de inadvertente, tot prin hipercentralizare. Statul a scos la privatizare farmaciile Centrofarm, incurajand aparitia lanturilor de farmacii. Si acum vine si le nationalizeaza. N-ai voie decat 5 farmacii. Dar ce face cel care are 140 de farmacii? Ar fi trebuit sa se discute cu directorii acestor lanturi. Ca poate ei vor sa trimita masini cu medicamente la sate. De ce Guvernul nu le-a cerut acestor lanturi sa faca o serie de actiuni gen unitati mobile la sate. Pentru ca la sat nu va sta nici un farmacist privat, deoarece nu castiga.

Motiune de cenzura

Hai sa dam o sansa acestui pachet. Spuneti-ne daca ati gasit vreo lege buna?

Singura lege ireprosabila, facuta de specialisti, pe directive europene este Legea medicamentului. Nu stiu cine a facut-o, dar jos palaria!

Protejeaza productia interna de medicamente, aduce dovezi despre eficacitatea medicamentului, stabileste reguli internationale drastice de circulatie a medicamentului, pret adecvat situatiei noastre concrete, pentru ca nu este explicabil de ce la noi se vinde cu 4 dolari insulina, cand in Polonia si Cehia se vinde cu 1,5 dolari.

Asadar la ce vom asista?

La incercarea de a baga acest pachet de legi sub forma de asumare a raspunderii, fara a tine seama de nici un fel de propuneri. Ceea ce este foarte posibil, deoarece nu suntem chemati la discutii tehnice. Schimbarea directorilor intr-o singura noapte, aparitia firmelor de management, o liniste totala in sistem. Si va garantez ca nimeni nu se va mai plange de bani, dar toata lumea va arata cu degetul medicii, care au responsabilitatea mortii pacientilor. Ministrul spune ca nu cedeaza. Iar noi vom depune motiunea de cenzura. Si dupa cum am luat eu pulsul oamenilor din Parlament, cand vor auzi ce li se pregateste lor si famiilor lor, nu cred ca vor vota legi aberante.

BAROMETRU
"La Spitalul Universitar am cutia pacientilor. Este un barometru de opinie privind actul medical. In 2004, 15% dintre internati au raspuns ca au fost obligati sa dea ciubuc, iar 85% nu avut aceasta problema. Acelasi sistem functioneaza si la Elias"

MAI SCUMP
"Au fost luate licitatiile de la spital si s-au organizat licitatii electronice, «in orb», la minister. Rezultatul: licitatia lui Branzan, in 2004: unele antibiotice costa de 5 ori mai scump decat daca le cumpara spitalul. Si a trebuit sa le platesc pentru ca a fost licitatie nationala" - prof. dr. Sorin Oprescu directorul spitalelor "Universitar" si "Elias"