x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

“Viaţa fără jazz ar fi ca lumea fără poezie”. Interviu cu interpretul, compozitorul şi profesorul de jazz Nicolas Simion

0
Autor: Cristinel C. Popa 02 Ian 2013 - 12:32
“Viaţa fără jazz ar fi ca lumea fără poezie”. Interviu cu interpretul,  compozitorul şi profesorul de jazz  Nicolas Simion Cristinel C. Popa


“Jazzul are ceva special. E o muzică foarte creativă, o muzică spontană şi acolo îl vezi pe om: e el însuşi”
Văzut de unii specialişti în domeniu ca fiind cel mai mare saxofonist al lumii, jazzmanul Nicolas Simion este un adevărat căutător de comori folclorice româneşti. S-a întâmplat să vină la Iaşi cu mai bine de o lună în urmă. Sosea de pe teritoriul fostei Yugoslavii cu o trupă de interpreţi de jazz din Germania. Fusese invitat să se alăture grupului şi să facă un turneu european şi a acceptat. Din Iaşi urmau să meargă cu autocarul plin de instrumente la Braşov, apoi mai departe către alte zări senine ale jazzului contemporan. M-a sunat pe când se afla pe drum cu autocarul, să-i explic cum pot ajunge ei la hotel. Se împotmoliseră pe străzile înguste ale oraşului. Şi-au coborât pe rând instrumentele, apoi s-au înscris la recepţie. Nicolas Simion trăgea după el o geantă potrivită ca mărime, alături de saxofonul şi clarinetul său. Pe acestea din urmă le-a aşezat fără teamă că cineva i le va fura pe hol şi a plecat la recepţie. Deh, este un român care trăieşte în Germania! L-am întrebat dacă nu îi e greu, tot pe drum. Mi-a răspuns că dacă îţi place foarte mult să faci ceva, nu mai contează condiţiile. Cu barba uşor nerasă, îmbrăcat cu o geacă de piele, pantaloni şi pantofi simpli purta alura călugărului smerit al marii muzicii. Şi-a rezolvat problemele organizatorice legate de cazare şi scurtul sejur discutând în germană cu ceilalţi colegi. Nu are timp. Prietenul său, marele dirijor şi compozitor Sabin Păutza era şi el sosit la Iaşi la un alt festival. Nu vor avea timp să vorbească decât la telefon pentru a pune la punct planurile ce le au: un concert la Bucureşti la sfârşitul anului şi spectacolul din primăvară, undeva în lume. Nici nu mai are importanţă unde. “O să iau un taxi până la sala unde va avea loc concertul”, răspunde el la telefon până să ia loc pe scaun pentru a-mi acorda interviul. Se aşează şi răsuflă uşurat. Cu chipul senin, cu părul uşor  cernit (are 50 de ani), debordează de veselie şi e degajat mai tot timpul. Îi remarc la buze o mică rană, o pată roşiatică, provocată de suflatul în instrumente. Zecile de ore de repetiţii şi concerte se văd astfel. “Suntem într-un turneu cu formaţia “The Backyard Jazz Orchestra”. Am fost la Belgrad, Scopje, urmează să ajungem la Braşov, apoi la Sofia, după care ne întoarcem în Germania. Am început să colaborez cu ei de anul trecut, am fost invitat la nişte cursuri de vară o săptămână. Am dat câteva concerte în Bucureşti, după care s-a format un adevărat big-band”. În această formulă a trupei Backyard Nicolas Simion cântă la saxofon şi clarinet.

■ Jurnalul Naţional: Dvs aţi realizat acel dublu album Richard Oschanitsky? 
■ Nicolas Simion:
Da, cu ajutorul Asociaţiei Seven Dreams, pe care am fondat-o… La Koln, unde locuiesc, nu am un studio. Însă, normal, piesele pentru acest album sunt acele imprimări făcute la radio din Bucureşti de Oschanitsky. Am luat imprimările oficial şi le-am pus pe un CD dublu. Urmează şi alţi artişti importanţi. Vreau să fac o serie cu maeştrii români de jazz.

■ Vorbiţi-mi despre greii jazzului românesc?
■ Avem artişti valoroşi ca Johnny Răducanu, Marius Popp. Oschanitsky e genul mai intelectual, cel mai cerebral dintre toţi, mai… neamţ. Însă la nivel mondial dacă ar fi să facem astfel de comparaţii, Charlie Parker este unul dintre geniile muzicii universale. Coltrane ar putea fi şi el un Dumnezeu. De fapt, în jazz nu prea există o ierarhie. Fiecare îşi spune povestea în felul lui. După substanţa, după muzica pe care o face fiecare îşi lasă fiecare amprenta….Legat de turneu, port cu mine un bagaj ca orice călător. Am bass-clarinetul şi un clarinet soprano, un taragot. Viaţa de turneu între un oraş şi altul nu e grea dacă îţi face plăcere ceea ce faci. Vor fi de fiecare dată în orice loc nou vizitat reacţii noi şi, făcând muzică, e prea frumos ca să fie obositor. În momentul în care creezi în muzică şi eşti convingător, faci cu plăcere totul, nu există graniţă între lucru, satisfacţie şi bucurie. Poţi să lucrezi şi 24 de ore din 24.

■ Vă imaginaţi lumea fără jazz?

■ Exista viaţă şi înaintea jazzului, va exista şi după o posibilă dispariţie a lui. Dar dacă nu ar mai fi, ar fi ca lumea fără poezie. Jazzul e ceva aparte din ramura mare a muzicii în care intră muzica clasică, intră folclorul, pop-ul, rock. Însă jazzul are ceva special. E o muzică foarte creativă, e o muzică spontană şi acolo îl vezi pe om, e el însuşi.

■ Cum a evoluat jazzul românesc de-a lungul anilor?
■ Jazzul românesc nu a avut un teren propice. S-a dezvoltat o scenă care a fost foarte activă şi foarte puternică până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Şi din ’46-’47, lucrurile s-au schimbat în rău. A fost festivalul de la Sibiu care a venit târziu, în ani ’70, ’72, şi era o excepţie, o dată pe an. Iar într-o perioadă veneau ca invitaţi mai mult trupe din ţările socialiste.

■ Sunteţi profesor de jazz în Germania?
■ Locuiesc de 12 ani la Koln. Am stat 10 ani în Austria. Predau saxofon la o şcoală de muzică, lângă Koln, Monchengladbach.
Sunt saxofonist, compozitor, automat interpret. Activitatea de profesor de muzică pot spune că este o chestie pe care trebuie s-o faci la un moment dat, trebuie să laşi ceva celorlalţi, să le dăruieşti din experienţa ta. Însă mă consider mai mult instrumentist, saxofonist şi compozitor de jazz. 
Citeşte mai multe despre:   Nicolas Simion,   jazz

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Răfuielile din interiorul Poliției ne ucid pe noi 

Răfuielile din interiorul Poliției ne ucid pe noi 
Galerie Foto De la scandalul “Polițistul pedofil” asistăm la un război deschis în Poliția Română. Cu toate armele pe masă și cu toate ingredientele: filmări, operațiuni de filaj, informații pe surse, controale,...

UDMR, ventuză bugetară cu statut dublu

UDMR, ventuză bugetară cu statut dublu
32 de milioane de lei este subvenția pe care a încasat-o, anul trecut, UDMR de la statul român. Este de aproape două ori mai mare decât cea primită de USR, partid care a obținut de trei ori mai multe voturi din pa...

Uluitoarele afaceri ale contabililor de partid și de stat

Uluitoarele afaceri ale contabililor de partid și de stat
Sub aripa lui Ludovic Orban, instituțiile guvernamentale au devenit un fel de “plantație” pentru cei mai apropiați oameni ai fostului premier. Unul dintre vârfurile acestei relații de prietenie este...

S-a calculat cât costă somnul de 10 ani al lui Flutur

S-a calculat cât costă somnul de 10 ani al lui Flutur
Galerie Foto Modernizarea Drumului Talienilor, anunțată cu surle și trâmbițe încă din 2010, va ajunge să coste dublu, deși nu s-a finalizat nici măcar un kilometru de drum. Drumul județean care leagă comuna Mălini de jud...

Trenul spre Otopeni, bucuria copiilor. „Vedem avioanelee! Data viitoare ne urcăm și în ele?”

Trenul spre Otopeni, bucuria copiilor. „Vedem avioanelee! Data viitoare ne urcăm și în ele?”
Galerie Foto Legătura feroviară dintre Aeroportul Henri Coandă și Gara de Nord a fost dorită imediat după Revoluție, când traficul de pe Otopeni a crescut semnificativ. Au trecut 30 de ani cu studii de fezabilitate, proiecte...

Generalul sufragerist Oprea își joacă averea la ruleta politică

Generalul sufragerist Oprea își joacă averea la ruleta politică
Galerie Foto Fost vicepremier pe probleme de siguranță națională și ministru de Interne, generalul Gabriel Oprea și-a cheltuit mai bine de jumătate din veniturile realizate în ultimul an fiscal, pe campania electorală...

Cei patru români nevinovați care au speriat Anglia. Povestea jafului de 50 de milioane de lire sterline

Cei patru români nevinovați care au speriat Anglia. Povestea jafului de 50 de milioane de lire sterline
Galerie Foto Într-una dintre cele mai bine păzite zone de pe planetă, o bandă de hoţi a dat lovitura: peste 50 de milioane de lire sterline. Se întâmpla în decembrie 2019, la Londra, în cartierul Kensington. La câţiva...

Cât costă câinele de pază al liberalilor

Cât costă câinele de pază al liberalilor
Galerie Foto Compania de pază a unui fost director adjunct din cadrul Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, membru al Partidului Național Liberal, a primit de la instituțiile aflate în subordinea Ministerului de...

O rușine pentru România: Legea „Să moară campionii”

O rușine pentru România: Legea „Să moară campionii”
Peste 100 de foşti mari sportivi şi antrenori, care au adus glorie României la cele mai importante competiţii olimpice, mondiale şi europene, au ajuns acum bătaia de joc a statului, care îi umileşte în cel mai...

Sinteștiul s-a pronunțat la mișto: „Ja cua spitala da te vaccinisava”

Sinteștiul s-a pronunțat la mișto: „Ja cua spitala da te vaccinisava”
Galerie Foto În marginea Bucureștiului există o zonă liberă de Covid. Aici, lumea nu poartă mască, de distanțare socială nici n-a auzit. Ba chiar, acum ceva zile, a fost paranghelie mare cu „dans și pupat în bot”....

Povestea romanului Clipa. Dialogul incredibil dintre Nicolae Ceauşescu şi autorul Dinu Săraru

Povestea romanului Clipa. Dialogul incredibil dintre Nicolae Ceauşescu şi autorul Dinu Săraru
Galerie Foto Romanul Clipa a apărut în 1976, la doi ani după precedenta operă a lui Dinu Săraru, „Nişte ţărani”. Primite cu entuziasm de public şi reticenţă de autorităţi, atât cartea, cât şi filmul au o poveste...

Cu ce se ocupă, la pensie, un „greu” al sistemului judiciar

Cu ce se ocupă, la pensie, un „greu” al sistemului judiciar
Galerie Foto Fost procuror general al României, schimbat din funcție odată cu fuga lui Omar Hayssam, Ilie Botoș a intrat puternic în afaceri, asociindu-se cu cel puțin două personaje extrem de cunoscute în zona adiacentă...

Achiziție mai puțin obișnuită de la un furnizor controlat de apropiații lui SOV

Achiziție mai puțin obișnuită de la un furnizor controlat de apropiații lui SOV
Galerie Foto O achiziție mai puțin obișnuită s-a derulat la mijlocul lunii ianuarie, când Compania Națională Nuclearelectrica SA a anunțat atribuirea unui contract prin care a cumpărat nu mai puțin de 92 de veste...

Încăierare pe AUR. Partidul-minune, acuzat că „a ajuns să fure de la țigani”

Încăierare pe AUR. Partidul-minune, acuzat că „a ajuns să fure de la țigani”
Galerie Foto Scandal la vârful partidului AUR – Alianţa pentru Unirea Românilor. Preşedintele George Simion este acuzat de furt şi înşelăciune de către reprezentanţii romilor. Alecu Ionel, preşedintele Alianţei...

„Naşterea naturală face bine şi mamei, şi bebeluşului”

„Naşterea naturală face bine şi mamei, şi bebeluşului”
Galerie Foto Interviu cu medic primar Ciprian Cristescu, şef de secţie la Maternitatea Giulești   Încă nu s-a limpezit concluzia la polemica este bine să naşti natural sau prin cezariană. Ca să lămurim...
Serviciul de email marketing furnizat de