Ioan Bogdan Băluţă, supleant în CPEx, activist model la "judeţene"

de Florin Mihai | 05 Aug 2010 • 00:00

Pe Ioan Bogdan Băluţă calitatea de prim-secretar al Comitetului judeţean Argeş l-a ferit de participarea la tumultoasele şedinţe din CPEx, din ajunul Revoluţiei decembriste. Aflat pe teren, deşi membru supleant al CPEx, Băluţă era invitat la şedinţe doar în mod excepţional. Ca atare, nu s-a numărat printre inculpaţii procesului membrilor CPEx, care s-a desfăşurat începând cu anul 1990. Dar cariera lui s-a sfârşit din primul an al regimului "democraţiei originale".

În decembrie 1989, deţinea următoarele funcţii: membru al CC al PCR (din 22 noiembrie 1984), membru supleant al CPEx (din 24 noiembrie 1989), deputat în MAN, din partea circumscripţiei electorale nr. 11 Comăneşti (jud. Bacău).

S-a născut în ultima zi a anului 1932, în Bucureşti. Provenea dintr-o familie de condiţie modestă. Tatăl său, Vasile, era şofer la Ferma de Stat "Ion Sion" din com. Râmnicelu (Raionul Brăila), iar mama, Natalia, casnică. Cei doi avuseseră aceleaşi ocupaţii şi înainte, şi după 23 august 1944, precizează dosarul său de cadre. Averea lor consta într-o casă şi 2,5 ha de pământ. Pe lângă Ioan Bogdan, soţii Băluţă mai aveau patru fii: Dumitru (plugar utemist), Constantin, Nicolae, Neagu (toţi trei colectivişti, necăsătoriţi, care locuiau în casa părintească). În documentele de partid, Băluţă era încadrat astfel: "de naţionalitate română, origine socială muncitorească, fără avere".

A urmat şcoala în anii războiului: 3 clase primare la Olteniţa (1939-1942) şi alte 3 în comuna Movila Miresei (azi, în jud. Brăila), între 1942-1945. Alţi trei ani, după război, i-a petrecut acasă la părinţi. Din 1948, a urmat Şcoala Profesională Siderurgică Brăila, după absolvirea căreia s-a angajat la Industria Sârmei, Secţia Electrică (1951). După zece ani în câmpul muncii, Băluţă a urmat Şcoala de partid din Galaţi (1961). Şi-a desăvârşit studiile la Facultatea de Economie din cadrul Academiei de Ştiinţe Social-Politice Ştefan-Gheorghiu.

Timp de 8 ani, tânărul Băluţă a activat în UTM, trambulină pentru accederea în PMR. Cererea lui de a intra în partid datează de la 30 iunie 1956: "Doresc să devin candidat de partid, de oare ce (sic) am văzut realizările partidului nostru, grija lui faţă de oamenii muncii, pentru care doresc să fiu şi eu alături de membri (sic) acestei organizaţii ca să pot lua parte mai activ la traducerea în viaţă a liniei politice a partidului nostru. Mă angajez să îndeplinesc toate sarcinile ce le voi primi din partea organizaţiei. La luptă pentru Pace!" Pentru intrarea în rândurile partidului a fost recomandat de lăcătuşul Petrache Vrabie şi electricianul Ion Năsăudeanu, ambii de la organizaţia de bază Industria Sârmei din Brăila.

A devenit membru de partid după un stagiu care a durat un an. Băluţă a lucrat, pe rând, ca instructor la Comitetul Raional de partid Panciu (1959-1962), secretar pentru probleme agrare la acelaşi comitet (1965). Ascensiunea sa coincide cu a lui Nicolae Ceauşescu.

În anul în care cel mai ilustru fiu al Scorniceştiului ajungea în fruntea PCR, Băluţă devenea prim-secretar al Comitetului municipal de partid Focşani. A fost apoi "plimbat" în diverse funcţii de activist, când la nivel central, când prin judeţele patriei: secretar pentru probleme organizatorice la Comitetul judeţean de partid Botoşani (1979-1981), instructor la Secţia Propagandă a CC al PCR (1979), prim-secretar la "judeţeana" Bacău (1982-1985), instructor al CC al PCR (1989), prim-secretar al Comitetului Judeţean Argeş.

În literatura memorialistică post decembristă, semnată de foşti demnitari precum Dumitru Popescu şi Silviu Curticeanu, Ioan Bogdan Băluţă nu este evocat. Despre el a relatat în schimb un fost subordonat, Ioan Apostol, primar timp de 28 de ani în comuna Filipeşti (judeţul Bacău).

Într-un interviu publicat pe site-ul www.desteptarea.ro, el îl caracteriza pe Băluţă drept "om bun", dar cu "gura spurcată".

Rămăsese până în 1989 un supleant în CPEx, dar un activist model numai bun de trimis dintr-un judeţ în altul. După "Revoluţie", cum au făcut mulţi ca el, se va fi pensionat şi mutat cu familia într-un alt judeţ, ca să i se piardă urma. Se pare că, prin 1992, a fost angajat la una din firmele lui Dumitru Sechelariu din Bacău. (Florin Mihai)