Ion Basgan, „magicianul" petrolului

Ion Basgan este autorul unei inventii care, incepand cu 1937, a revolutionat industria petroliera mondiala. Trusturile americane o folosesc si acum, fara sa fi achitat drepturile banesti cuvenite autorului. Drepturi care, la nivelul anilor ’50, se ridicau la peste 5,6 miliarde de dolari. O avere imensa, din care Basgan nu a primit nici macar un cent.

Nascut in anul 1902, la Focsani, inginerul Ion Basgan face parte din pleiada de savanti romani sclipitori care au marcat perioada interbelica. Si-a inceput studiile tehnice in tara, continuate apoi la Viena. Intors acasa, a fost numit, in scurt timp, directorul tuturor santierelor petroliere din Moldova. Incepand cu anul 1932, a inceput sa aprofundeze cercetarile legate de extractia titeiului. In urma unor studii extrem de complexe, a elaborat proiectul instalatiei de „Foraj rotativ cu prajini grele, proportionale", tehnologie moderna, care simplifica extractia petrolului, reducand, in acelasi timp, si costurile de productie. Puturile petroliere forate cu noua instalatie erau perfect verticale, instalatiile puteau fi intretinute mult mai usor. In plus, fata de vechea tehnologie, inventia lui Basgan oferea si o siguranta cu mult mai mare in exploatare, reducand substantial posibilitatea producerii unor accidente.

Descoperirea, brevetata acasa si in strainatate

La 18 mai 1934, Ion Basgan si-a inregistrat inventia, mai intai in Romania, cu Brevetul nr. 22789. In acelasi an a depus o cerere de brevetare si in Statele Unite ale Americii. Parcurgerea „labirinturilor" legislatiei americane a durat trei ani, iar inventia inginerului roman a fost brevetata abia pe 27 decembrie 1937, sub numele de „Aparat rotativ pentru forare de putiri". In brevetul acordat de ei, „yankeii" promiteau ca Basgan sau urmasii lui vor avea dreptul exclusiv, acordat pentru urmatorii 17 ani, de a realiza, utiliza si vinde inventia „peste tot in Statele Unite si teritoriile acestora". Astfel, Basgan ar fi trebuit sa poata dispune, dupa bunul sau plac, de toate beneficiile rezultate din aplicarea descoperirii sale. Unele documente de epoca, detinute de urmasii inventatorului, demonstreaza ca petrolistii americani au utilizat inventia lui Basgan in mod ilegal, chiar si inainte de omologarea ei oficiala. Calculele de specialitate au demonstrat atunci ca inventia aducea celor care o utilizau, legal sau nu, economii anuale de peste 1,5 miliarde de dolari.

Inventia ajunsa „prizonier" american de razboi

Declansarea celui de al doilea razboi mondial, in care Romania a intrat ca aliat al Germaniei, deci adversar direct al SUA, a mofificat dramatic atat „destinul" inventiei lui Basgan, cat si pe cel al autorului insusi. La 20 octombrie 1943, bazandu-se pe Legea Comertului cu Inamicul, autoritatile americane au dispus sechestrarea brevetului acordat lui Basgan. Prin Ordinul nr. 2427, inventia a fost incredintata Custodelui Proprietatii Straine, care o putea „pastra, folosi, administra, vinde sau trata in orice alt mod, in interesul si beneficiul SUA". In textul ordinului de sechestrare, se mentiona totusi ca „nu se limiteaza dreptul Custodelui Proprietatii Straine sa inapoieze aceasta proprietate sau veniturile de pe urma ei". Formal, ordinul lasa totusi si o ipotetica portita favorabila adevaratului proprietar al brevetului. In acest sens, ordinul mentiona ca textul sau nu poate fi interpretat ca „indicand ca o compensare nu va fi platita in schimbul lor, daca s-ar hotari sa fie intreprinse oricare sau toate aceste actiuni".

„Razboiul" de dupa conflagratia mondiala

Desi Romania nu a primit statutul de stat co-beligerant, la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, prevederile Tratatului de pace incheiat la Paris in anul 1948 dispuneau restituirea bunurilor romanesti sechestrate anterior. In mod cu totul special, brevetul lui Basgan nu a fost insa inclus de pe listele intocmite de catre americani. Tot in acea perioada, Basgan a aflat ca tehnologia descoperita de el a ajuns, pe cai oculte, si la rusi, care au folosit-o gratuit in exploatarile petroliere din apropierea orasului Baku. Conform brevetului inregistrat in SUA, dreptul de proprietate acordat lui Basgan ar fi trebuit sa fie valabil pana in 1954. Pus in imposibilitatea de a beneficia de acest drept, dupa „confiscarea" inventiei sale, inginerul Basgan a inceput o lupta crancena pentru recuperarea banilor la care avea dreptul. Prima etapa a acestui razboi dur, dar discret, dus pe toate „fronturile" legale, a constat in declansarea unor procese, prin care a dat in judecata majoritatea trusturilor petroliere americane care se foloseau, cu mare succes, de inventia lui.

„Ewingii" s-au purtat ca niste zgarie-branza

Inventatorul roman Ion Basgan a chemat in judecata cele mai importante filiale ale Standard Oil Company, Gulf Oil Company, Shel Oil Corporation si multe altele, impotriva carora a deschis in total 118 procese. Adusi in fata propriei justitii, petrolistii americani nu s-au sfiit sa foloseasca cele mai neasteptate tertipuri. In anul 1961, „inculpatii" au cerut incetarea proceselor prezentand in fata instantelor un certificat de deces in care era mentionat numele lui Ion Basgan. In realitate, actul fusese emis pentru doctorul Basgan, unul dintre verii inginerului. Dupa ce lucrurile s-au clarificat, reprezentantii petrolistilor au invovcat faptul ca, nefiind inclus pe lista bunurilor restituite in 1948, brevetul lui Basgan este inca rechizitionat de statul american. In 1967, in cursul unei conferinte de presa care a avut loc la Londra, un petrolist din Dallas l-a avertizat pe Basgan: „Ne vom judeca zeci de ani si apoi si cu fii dumitale, dar nu platim".

Restituit doar de forma

La 15 octombrie 1965, Departamentul de Stat al Justitiei SUA a emis „Divertising Order SA 838", prin care s-a dispus scoaterea de sub sechestru a brevetului si restituirea lui titularului, care era astfel repus in toate drepturile. In actul de atribuire semnat de Anthony L. Mondelor, in numele Procurorului General al SUA, se mentiona ca inventatorului i se acorda „drepturile, titlurile si interesele, inclusiv drepturile de autor acumulate si toate profiturile recuperabile prin lege". O expertiza financiara, efectuata de grupul german Lomen-Reiter-Dresner Bank, in 1966, demonstra ca, pentru cei 17 ani in care a fost titularul brevetului inventiei sale, lui Ion Basgan i se cuveneau 8,634 miliarde de dolari. Ion Basgan a murit in 1980, fara sa fi apucat sa scoata vreun ban de la „Ewingii" americani. Lupta lui a fost reluata dupa 1990 de urmasii sai, constituiti intr-o fundatie care ii poarta numele. O noua expertiza financiara, facuta in 1998, la Zürich, a demonstrat ca dobanzile acumulate in contul celor 8,6 miliarde de dolari initiali ridica valoarea actuala a sumei datorate post-mortem inventatorului roman la fabuloasa valoare de 165 miliarde de dolari. Bani pe care, evident, nu-i va mai achita nimeni, niciodata.

CV

S-a nascut la Focsani, pe 24 iunie 1902

1929 - Bacalaureat, la Iasi

1920-1925 - Bursa de studii in Austria

1930 - Numit director al santierelor petroliere din Moldova

1932 - Incepe cercetarile legate de tehnologia extractiei petrolului

1933 - Doctorat la Viena, urmat de studii economice la Londra

1934 - Breveteaza, in Romania, „Forajul rotativ cu prajini grele, proportionale"

1937 - Breveteaza aceeasi inventie in SUA

Cariera stiintifice de cateva decenii. A publicat 60 de lucrari de specialitate. Autor al altor cateva inventii. Procese cu firmele americane care ii datorau drepturile de autor pentru inventia sa.

1980 - Moare, la Bucuresti.

SUMAR DOSAR

Inventiile romanilor

Romanul, inventator din mosi-stramosi

Deschizatori de drum

Statie orbitala pentru NASA creata de doi pusti

„Am fost inspirat!"

Inventiile romanilor iau calea strainatatii

Ion Basgan, „magicianul" petrolului

Coanda, copilul indragostit de vant

Ipoteza senzationala: Vlacicu a fost asasinat

Bula, antenele si lampa cu carbid

Stiloul oltenesc

Cucerirea cosmosului, de la vis la realitate

Dosarul „Insulina" asteapta sa se faca dreptate

Primul antivirus romanesc>

Reteta perfectiunii

Idei trasnite care au facut furori la Geneva

Eleronul de 3,7 milioane USD