Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Un freamăt de înfiorare trecea prin sală, oamenii se uitau pe ei înşişi...”, spunea Ion Băieşu în anii ’70. Jurnalul Naţional vă aduce luni, 12 mai, o Ediţie de Colecţie dedicată Irinei Loghin.
Pasiunea pentru cîntec o însoţeşte de cînd se ştie. Folclorul i-a fost alint de mică, fiindcă tatăl său punea cîntecul alături de pîine. “Nici nu mai ştiu de cînd am început să cînt, pentru că m-am trezit cîntînd... Tatăl meu avea voce foarte frumoasă. Şi mama avea glas frumos. Eram şase fraţi la părinţi. Tata cînta pe note. Nu avea diapazon, dar nimerea, din gît, orice tonalitate dorea. De la tata am împrumutat acest dar şi acest mir pe care mi l-a pus Dumnezeu în frunte. Pot spune că tata avea în sînge cîntatul, iar la noi acasă era tot timpul o veselie. Tata făcea cor cu noi. Aveam o bancă specială, ne aşeza pe ea şi cîntam pe două sau trei voci. Pe urmă am început să cînt şi singură. Am început să merg la căminul cultural din comună, apoi, cînd am mers la şcoală, dirijam colegii din clasele I-IV”, îşi aminteşte Irina Loghin.
DEBUT. Anii au trecut, iar Irina a crescut. Participa la toate concursurile. “Am foarte multe diplome cîştigate. M-am angajat apoi la fabrica de geamuri din Scăieni. Făceam parte din echipa culturală, care era foarte dezvoltată, plecam în turnee în Iugoslavia, în Bulgaria... Tot atunci m-am înscris la Şcoala Populară de Artă, la Ploieşti. Pe cînd eram în anul III, era aici un profesor de canto, Octavian Cristescu. Cînd am făcut prima oară vocalize, mă acompania la pian şi, văzînd cît de sus urc, a rămas uimit: «Tu ştii că ai o perlă în gît?!!! Uite, eu sînt profesor la Ansamblul Ciocîrlia din Bucureşti. Te sfătuiesc să vii şi tu, fiindcă aici te vei pierde, te vei limita»‘‘. Pînă să fie recomandată de profesor, delegaţii Ansamblului Ciocîrlia au descoperit-o şi au invitat-o să se prezinte la Bucureşti, la concurs. “M-au aşteptat în gară, unde le-am cîntat. Mi-au spus: «Da, ai şi repertoriu... Te-am înscris». Şi eram a 192-a pe listă... În prima fază am rămas doar 7, iar în a treia fază nu am rămas decît eu şi Maria Ciobanu. Ne-au angajat pe amîndouă. Aşa am început drumul spinos...”
La “Ciocîrlia”
Irina Loghin a fost solistă a Ansamblului Ciocîrlia pînă cînd
ansamblul a fost desfiinţat, în 1970. Ansamblul Ciocîrlia a fost ca o adevărata
şcoală. “Am făcut învăţămînt profesional la Ciocîrlia. Aveam ore de teorie,
solfegiu, istoria muzicii, canto... La fiecare sfîrşit de an se făceau verificări,
iar dacă nu ştiai te aruncau, indiferent cine erai. Ne învăţau cum să intrăm pe
scenă, aveam regizor care ne urmărea mersul, care ne învăţa cum trebuie să purtăm
costumul. Cei de la Ciocîrlia mi-au croit acest drum... A însemnat mult acea
disciplină”, povesteşte interpreta. În Ediţia de Colecţie de luni, 12 mai, veţi
putea citi povestea emoţionantă a unei fiinţe care emană bunătate şi căldură
sufletească în orice secundă: Irina Loghin.
Citește pe Antena3.ro
Interzisă
“15 revelioane, unul după
altul, le-am petrecut la familia Ceauşescu. Era ordin, ce să fac?! La un moment
dat, pe la începutul anilor ’80, am avut un spectacol la Neptun. Primisem
foarte multe flori, de încăpeau într-o furgonetă. Întîmplarea a fost ca la ieşirea
din spectacol să treacă pe acolo Elena Ceauşescu. A rămas şocată de succesul
meu. Am fost interzisă”
Irina Loghin
Pasiune
“În copilărie cîntam lăbărţat, de ne uita Dumnezeu, cum se cînta la ţară. Cînd am mai crescut, participam la baluri în toate satele din jurul Vălenilor de Munte. Alături de mine era cunoscută şi sora mea, Florica. Ea era chiar mai îndrăzneaţă, eu eram mai emotivă...”
Debut
“La început, la Ansamblul Ciocîrlia, deschideam programul. Treptat, m-au înlocuit, pentru că bisam... Am suferit enorm. De cite ori ascultam citirea listei cu cei incluşi în program, iar eu nu figuram, mergeam acasă, la sora mea, puneam capul în pernă şi plîngeam”
Dialog
“Am început dialogul muzical cu Benone cu piesa «Eu ţi-am iubit ochii tăi», care era o piesă deja cunoscută... O cîntase Benone. Apoi a venit el cu «Cine bate seara la fereastra mea?». Prima noastră apariţie a fost la Olteniţa. Dialogurile noastre au avut mare succes”
Succes
“În primii ani nu am avut acces la radio. Într-o zi, la unul din spectacolele noastre a venit şi dirijorul George Vancu. După spectacol, a venit la cabină şi mi-a spus: «Domnişoară, sînt dirijor la Radio. Să vii pentru imprimări!». După ce s-a dat pe post, a urmat o explozie de popularitate”
Suflet-pereche
“Un singur bărbat am
avut. Şi primul, şi ultimul. Pe fostul campion la lupte greco-romane: Ion
Cernea. E un băiat extraordinar, e apropiat de mine ca suflet, simpatic, nu ştie
să bîrfească pe nimeni... La el am găsit sufletul-pereche. Am o căsnicie
fericită!”
Irina Loghin
Melodii de referinţă, nestemate folclorice!
Cînd ai spus Irina ai spus «Ghiocel din deal adus» şi «Mi-ai dat, mamă, cîntecul». Pe CD-ul de colecţie veţi regăsi 25 de piese de excepţie interpretate cu patos de Irina Loghin. “Eu am lansat ideea despre despărţirea de mamă. Melodia «Mi-ai dat, mamă, cîntecul» mi-a adus consacrarea. Am filmat cu Televiziunea Română alături de mama. Dar nu se putea filma cu mama, pentru că mama plîngea de vreo trei-patru ore. Eram chiar la casa părintească, iar mama plîngea încontinuu”, rememorează interpreta din clipele dragi sufletului său.
luminita.ciobanu@jurnalul.ro
carmen.anghel@jurnalul.ro
