Irinel Popescu a fost demis de Emil Boc

Când un pitic cu o semnificaţie redusă urcă în funcţie şi de acolo începe să comită fărădelegi, de exemplu, dându-l afară pe marele medic român Irinel Popescu, înseamnă că pacientul Boc a scăpat din salon şi, cu forţe sporite, cu bâtă de mitocan, începe să-l lovească pe cel care este şeful Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Aşa cum în matematică sunt operaţii imposibile, imposibilă este şi această operaţie politică. Emil Boc îşi închipuie că îl poate da afară pe Irinel Popescu. Cuvântul atât de drag şefului său Băsescu, folosit de acesta în relaţiile lui cu ziariştii, "găozarule", este cel mai potrivit pentru a defini această optime de om călare pe o optime de iepure şchiop.

Există şi între câini, şi între bandiţi, şi între nebuni, o relaţie de respect, o ierarhie. Bichonul Boc nu are cum să-l atace pe alsacianul Irinel. Nu-i ajunge nici la genunchi, cum să-l atace la beregată? Dar piticul nebunatic încearcă. Până şi la oamenii normali funcţionează un instinct de conservare şi de evitare a ridicolului. La un moment dat, într-o perioadă fastă a vieţii lui, Nicolae Ceauşescu a primit de la Titus Popovici informaţia că, la Roma, la Pen-Club, Marin Preda n-a fost suficient de vigilent ideologic de a trebuit să vină Titus din Munţii Apuseni, adus de partid să ia cuvântul, să polemizeze cu cei care ne atacau. Şi Titus tot insista pe lângă Ceauşescu cu lipsa de implicare şi de vigilenţă a lui Marin Preda. Că toată ziua e prin oraş, că merge pe la muzee şi pe la biserici, că trebuie făcut ceva... La care Ceauşescu, liniştit şi sigur pe sine, a dat una din replicile memorabile ale vieţii lui: "Şi ce crezi tu că pot să îi fac eu lui Marin Preda?". Fireşte, Ceauşescu putea să îi facă tot răul unui scriitor, fie el şi cel mai mare. Dar, în mintea lui, el şi-a făcut socoteala corectă că nu se poate atinge de lumina unui geniu.

Emil Boc însă poate să se atingă de orice. Parcă aşa zicea filosoful, că pentru porc totul devine porc. Pentru Boc totul devine Boc. Cum o să-l dea el afară pe Irinel Popescu? Acest bărbat învăţat şi timid, dominat de bun-simţ şi de ştiinţă înaltă, n-a devenit şeful Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate prin politică, ci din prestigiu, din seriozitate, prin implacabilă desfăşurare a competenţei personale.

Dincolo de toate trăsăturile lui umane general cunoscute, Irinel Popescu este o natură umană bogată şi solidară, un jertfelnic al cauzei sănătăţii, un om adevărat. În îngustimea poziţiei sale, omul mic cu capul mare încălţat în dovlecei a lovit şi a rănit grav pe unul dintre premianţii acestei generaţii de medici iluştri care au acceptat să trăiască şi să muncească în condiţiile grele de acasă, în timp ce marile clinici din străinătate tânjeau după ei. Piticule cinic, când o să-ţi fie greu şi nu o să ai soluţie, să te gândeşti la numeroşii tăi umiliţi, din vremea când erai prim-ministru, şi să te târăşti la picioarele lui Irinel Popescu să-i ceri iertare. Şi el va trebui să te ierte, să-ţi dea un rinichi şi un picior în fund, ca să se lipească rinichiul la locul lui. Că asta e pedeapsa teribilă care vă aşteaptă pe voi, făcători de strâmbătăţi, nedreptăţi şi ticăloşii: răzbunarea celor pe care i-aţi chinuit, i-aţi rănit, i-aţi batjocorit. Vei fi material didactic, Emil Boc, în sala de operaţii din care, dacă doctorul Irinel Popescu va fi generos, te va lua şi te va ajuta să te rostogoleşti înapoi în zoologie.