Istoria, în sunetul muzicii. La 10 octombrie, ai, împreună cu Jurnalul Naţional, "Muzica Regelui"

Luni, 10 octombrie, ca o "prefata" sonora pentru aniversarea celor 90 de ani ai Majestatii Sale Regele Mihai (pe care-i va implini la 25 octombrie), Jurnalul National si Editura Curtea Veche va ofera... "Muzica Regelui". Un compact-disc cu 15 dintre me­lo­diile preferate ale Majestatii Sale, insotit de pagini din viata nestiuta a celui pe care istoria il va pastra drept ultimul rege al romanilor.

Nu rangurile sociale diferentiaza oamenii, in pasiunile lor, ci educatia, anturajul, intamplarile vietii... "Mu­zica Regelui" defineste personalitatea Majestatii Sale Regele Mihai nu in calitate de fost suveran al unei tari, ci ca om sensibil, atasat de valorile culturale ale lumii. Compact-discul, gandit – cu toata delicatetea lor de copii dinaintea parintelui lor – de catre Altetele Lor Regale Principesa Mostenitoare Margareta si Principele Radu, este unul dintre acele daruri care, inainte de a avea o valoare materiala, are o valoare de suflet. Asa inteleg eu impulsul de a imprima pe un CD melodii vechi, care au insotit o viata de om, si de a aseza in pagina de carte istorii marunte, sensibile, discrete, care pun altfel spotul de lumina asupra istoriei mari.

Zilele trecute, rasfoiam presa romaneasca veche, in cautarea unor marturii despre anii interbelici. Brusc, mi-am dat seama ca, in 1927, cand Yehudi Menuhin (care avea pe atunci 11 ani) venea la Sinaia, la vila Luminis a magistrului sau, George Enescu, prea tanarul principe Mihai, in varsta de nici 6 ani, avea sa parcurga unul dintre momentele semnificative ale existentei lui. La 20 iulie se stingea din viata bunul Rege Ferdinand I, iar copilul devenea, in aceeasi zi, cel mai tanar monarh al Europei.

La Sinaia, Yehudi Menuhin lua primele lui lectii de vioara cu geniul muzical al Carpatilor. Si tot la Sinaia, un copil ajuns dintr-o data rege (sigur, nu trebuie sa trecem cu ve­de­rea faptul ca Regenta tricefala era cea care asigura, de facto, conducerea tarii) lua primele lui lectii de pian. Se vor fi intalnit, atunci, demult, pe aleile parcului Castelului Peles. Se vor fi in­talnit de multe ori si de atunci ina­inte – Regele Mihai, copilul in­co­ro­nat, George Enescu, geniul, si acel care avea sa devina o adevarata le­gen­­da a viorii, Yehudi Menuhin.

Insa in paginile adunate, de ASR Principele Radu, sub titlul "Muzica Regelui", povestea uneste, neasteptat, anii senectutii celor doi cu varsta aceea a copilariei. Iata ce scrie: "Yehudi Menuhin, marele violonist, discipol al lui George Enescu, ne-a invitat odata la pranz, la vila sa din Elvetia. Acolo, la cafea, preocupat sa deschida o cutie de bomboane cu celofanul bine lipit, Menuhin a intrebat cu glas tare, spre amuzamentul Reginei Ana, al Principesei Mostenitoare si al meu: «Sire, va aduceti aminte de tronul de la Castelul Peles?» – «Da», i-a raspuns Regele Mihai cu simplitate. «V-ati asezat vreodata pe el?», a continuat Menu­hin, cu un suras strengaresc pe buze. «Nu cred», a raspuns amuzat Mihai I. «Eu, da», a continuat gazda, in hohotele noastre de ras. Am luat fiecare cate o bomboana de ciocolata (slabiciunea regelui pentru ciocolata nu se compara decat cu cea pe care o are fata de muzica), apoi Yehudi Menuhin ne-a povestit in detaliu cum venea adus de George Enescu la Peles si cum facea nazbatii prin castel, atunci cand era nesu­pravegheat". Aproape ca ni-l imagi­nam si noi pe micul strengar, alergand pe holurile somptuoase, cu lumina filtrata de vitralii... E-acelasi cu cel despre care principele ne spune, cateva randuri mai incolo, ca "pasea de parca ar fi mangaiat pamantul cu talpile".

Frumoase aceste rememorari ale intalnirilor cu Menuhin. Din pacate, violonistul si dirijorul nu se afla (in sunet) pe CD-ul "Muzica Regelui". George Enescu, in schimb, este prezent prin aceeasi "Poema Ro­ma­na" care ii insufleteste fiecare zi, de peste sase decenii. "Poema Romana" este, asa cum am mai afirmat-o in ultimele saptamani, "marsul", "imnul" care l-a insotit pe Regele Mihai I in exil. Si este cantecul intoar­cerii acasa.

Interpretarea magistrala a Orchestrei Nationale Radio, sub bagheta lui Horia Andreescu, este aceeasi cu cea din 2008, pe scena Ateneului Roman, la Nunta de Diamant a Majestatilor Lor Regele Mihai si Regina Ana.

Daca Menuhin nu e, pe compact-disc se afla insa o voce sublima a exilului muzical romanesc, Virginia Zeani, care interpreteaza aria Laurettei din opera "Gianni Schicchi" de Giacomo Puccini. Virginia Zeani (care, apropo, pe 21 octombrie impli­neste si ea o varsta venerabila – 86 de ani) a plecat din tara in 1947
(cu pasaport regal) si a revenit abia in mai 2011, aducand cu sine acel pasaport regal cu care parasise tara cu 64 de ani in urma. Pe 10 mai, Regele Mihai I i-a acordat celebrei soprane decoratia regala "Nihil Sine Deo"...

Pe compact-disc vom intalni, in genere, muzica si interpretii unor timpuri apuse. Si nu ma refer aici neapa­rat la muzica simfonica (Beethoven si Sant-Saens sunt sublim ilustrati!) ori la acei creatori care s-au clasici­zat prin gloria pe care si-au castigat-o pe drept, precum Liszt, Puccini, Ravel sau Manuel de Falla. Nu ma refer nici la melodii incarcate de semnificatii istorice, asa cum sunt "Marsul Carol I" si "Luarea Plevnei", ce amintesc de stramosul Majestatii Sale, de primul rege al ro­ma­nilor, Carol I. Dar melomanul va gasi si cantece cu un farmec aparte, care au incantat miliarde de oameni, in veacul trecut, tangouri sau melodii ce par azi nostalgice (dar niciodata de­suete), precum cele interpretate de neuitatul Bing Crosby. Sunt 15 me­lodii, din sunetele carora deslusim des­tinul, pasiunea, trairile unui om ex­ceptional: Majestatea Sa Regele Mihai.