Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (30)

IARNA LOCURILOR COMUNE
1 ianuarie 1987
Dinu Sararu, bunic
De azi, Dinu Sararu e bunicul unui baiat, pe nu­me Mihnea Galgotiu. Totusi, prenumele este, se pa­re, o chestiune inca de discutat. Vasile nu e o so­lu­tie completa, cu tot sfantul de azi. Copilul Ruxandrei are nu cu mult peste 3 kilograme, dar ofera scriitorului o cantitate incomensurabila de fericire.

9 ianuarie 1987
Mirari de an nou
Am reluat pregatirile pentru admitere cu doam­nele Anda Bantas (engleza) si Rodica Bogza (gra­matica), la meditatiile carora am fost deja. Cartea 'Locuri comune', pentru care A.P. s-a zba­tut atat de mult, la sfarsitul anului trecut, a fost ga­ta de tipar, de anul trecut, astfel incat, chiar daca procesul tipografic se realizeaza inca, nu s-a pierdut posibilitatea ca A.P. sa scoata si anul as­ta un volum. Ieri au venit la noi cei trei prieteni ne­lipsiti ai ultimei perioade, Domnita si Alex Stefanescu impreuna cu Alexandru Chiriacescu, pe care tata il pretuieste tot mai mult.

Au mai aparut mama si Ioana, sosite de la Re­­­ve­­lionul (cam sterp) de la Brasov, cantaretul Ducu Bertzi, de pe plaiurile maramuresene, unde s-a luptat, din greu, cu palinca. Deocamdata, a in­vins el. Alex fitefanescu a continuat sa se mire, si ieri, de felul excelent in care A.P. stie sa joace mi­ma impreuna cu echipa sa de comando, din care fac si eu parte. Nu intelege cum de am ghi­cit noi, cei din echipa, cuvinte ca 'impozit' sau 'cur­cu­beu', dupa 2-3 gesturi ale mainii poetului mim.

'Viata e cea mai dura scoala a acestei planete'
Inainte de Anul Nou, l-am rugat pe nea Vale­rica Popa, bioenergoterapeutul de geniu, sa mear­ga cu mine la doamna profesoara Rodica Bogza, care e bolnava din 1979.
Un accident cerebral, petrecut la Budapesta, unde exceptionala lingvista profesa, a facut ca, de atunci incoace, toata cariera sa nu se mai des­fa­soare decat in apartamentul personal, plin de can­­didati, 7 zile din 7, uneori cate 4 sau 5 deodata, de la pranz pana seara. fiansele de refacere exista, dar ar trebui urmat un regim alimentar crancen. Bioenergeticianul mi-a dat, recent, 6 carti pro­prii de vizita, insemnate cu ipoteze stiintifice ale sa­le, scrise de mana. Intre ele se gaseste una ra­di­ca­la: 'Viata e cea mai dura scoala a acestei planete'.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

15 ianuarie 1987
Istorii tunse, alunecari de poeti
Profesorul Ion Rotaru afirma despre Adrian Pa­u­nescu, in lucrarea sa 'O istorie a literaturii ro­ma­ne – volumul 3', aflata in tipar, ca este cel mai ma­re poet roman in viata. Cartea nu-i apare de ani de zile, iar elogiile la adresa lui Paunescu au fost de­ja ponderate. Cartea asta mai trebuie tunsa, i-a spus Ion Dodu Balan lui Ion Rotaru. Cum primul nu e strain de topirea volumului 'Istoria unei se­cun­de' al lui A.P., in 1971, pentru poeme antisovi­e­ti­ce, fenomenul de azi nu ne pare bizar.
Ieri a fost la noi Petre Stoica, poetul care i-a de­dicat o poezie lui A.P. in volumul sau din colectia 'Cele mai frumoase poezii'. La plecare, scriitorul a cazut pe gheata.

17 ianuarie 1987
Andrei, Angelescu, Bratila, Sararu
Trebuie sa vina in vizita Stefan Andrei. Anunta ca nu mai poate ajunge. L-a chemat urgent To­va­ra­sul Ceausescu. Suntem nedumeriti, pentru ca, to­tusi, de la biroul sau, cineva ne anunta ca vine ('In doua minute e la dumneavoastra', zice seful de cabinet, cand noi ne pregateam de culcare si stranseseram masa).
Intr-adevar, Stefan Andrei vine. E bine dispus. A.P. ii da cateva carti, fostul ministru de Externe bea putina vodca Krepkaia, scoasa de la congelator, si gusta de-ale porcului, cu muraturi. A.P. il invita telefonic si pe doctorul Florin Bratila. Acesta vine repede. E ingandurat pentru ca vor sa-i desfiinteze Centrul de Acupunctura. Tata il pune in legatura cu Stefan Andrei. Poate se salveaza ceea ce s-a realizat in Strada Visarion numarul 6.

A.P. si Stefan Andrei inspecteaza biblioteca noastra. Vine, in cateva minute, si Mircea Angelescu. Stefan Andrei ii spune ca prezenta Stelei si a lui Dinamo in fruntea fotbalului nostru este ca o ramasita a rusificarii, a militarismului, pe coordonate sportive. A.P. il invita si pe Dinu Sararu, dar directorul Teatrului Mic zice ca nu poate ajunge, intrucat trebuie sa-l legene pe Mihnea Galgotiu, in varsta de cateva zile. Stefan Andrei pleaca (inainte sa vina, totusi, Dinu Sararu, daramand in mers un pahar, cu haina). Domnul Sararu ne intreaba cu repros: 'De ce nu m-a asteptat? Stia ca vin'.

Continuare in numarul urmator