Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
4 aprilie 1987, Barca-Piscu Sadovei
Dupa o tentativa de fotbal pe linie (ulita) si dupa ce ne reafirmam atasamentul fata de apa distilata, o luam catre Piscu Sadovei, locul natal al tanarului si talentatului poet Constantin Preda. Densitate mare la masa: A.P., bunicul meu, Valeriu Popa, Stefan, Elvira si Rodica Pana, Gica Ionescu, domnul Milu, tanara si frumoasa Patricia, impreuna cu doctorita care ii este mama, oameni de-ai satului si lautari tigani. N-au putut veni cu noi Florin Badeanca (fost primar de Barca, actualmente sef de CUASC) si prietenii sai, care, atunci cand am trecut pe la Segarcea, se intretineau cu tovarasul Cojocaru (unul dintre liderii judetului). Valeriu Popa l-a avertizat pe tovarasul Cojocaru, dupa o examinare bioenergetica sumara, ca este in mare pericol, datorita stresului si vietii agitate pe care o traieste.
Orice masa la care participa A.P. se incarca de atmosfera ce duce cu gandul la nunta. Si nu numai pentru ca avem mereu chitara cu noi. Oamenii vor sa fie destepti, vor sa se afirme, chiar daca uneori isi mai dau in petic. Oricum, la mesele cu A.P., alcoolul este inlocuit cu dialog si cu cantec. Recompunem atmosfera Cenaclului. Eu cant “Cetateanul turmentat', “Pamantul din luna', “Fanul e baza', “Dreptul la boala', “Vai, ce mic oras', “Lemn de foc', “Dreptul la dragoste', “Trenul spre neant', “Amor cubist', “Acelasi basm', “Artist neinteles – Sa faci pe prostul'. Tata recita din Beniuc, Esenin, Rilke si din poezia proprie, acordand un spatiu special nu atat recitarii, cat explicarii lui Bacovia. Pe nisipurile Olteniei, cantam folclor maramuresan, “Let it be' (din Beatles) si cantecele de succes ale Cenaclului, “Niciodata' si “Castelul'. Lautarii adusi de familia Preda nu prea au de lucru. Frumoasa Patricia stapaneste foarte bine engleza. Folosesc prilejul pentru a aplica practic ceea ce deprind la meditatii.
Un Gica din popor. Ies pe ulita, in intuneric, sa iau o gura de aer. Gica imi povesteste viata sa. El nu telefoneaza, ci da sarme. El nu are scule in trusa, ci in cutia cu maimute. El nu se teme de militie, ci de presa strazii. Si, in primul rand, el se teme ca isi va pierde nevasta, cu care este in divort din mai multe motive, inclusiv pentru ca el pune copiii, iar ea ii sterge. Dusman al drojdierilor, acest amarat din popor si-a legat socrul betiv cu lantul in curte, ca sa nu se mai duca sa traga la merclan. Nu-i plac golancele, pentru ca iubeste domiciliul conjugal, dar e disperat ca-l insala nevasta. Prietenii, auzind ca e apropiat de Adrian Paunescu, il intreaba daca poetul mai are Mercedes. Desi stie ca nu mai avem masina respectiva din 1983, el ii ia la misto: “Da, nene, are si Mercedezu, mai are sase masini, inclusiv masina de tuns iarba si masina de gunoi si mai are si un vapor in port la Constanta'.
De drag de copilaria traita in Oltenia, A.P. se descalta, iese in tarana si joaca rustemul. Tiganii lautari nu mai pot de bucurie. Reintors la masa, tata precizeaza: “Desi n-am baut nimic, precis se va auzi ca m-am imbatat cui si am facut nefacute la Sadova. Eu va repet: n-am baut in viata mult, ci am inghitit multe. Si, daca e vorba de apucaturi, sa stiti ca femeia e singurul meu viciu'.
