"La 15 ani am devenit barbatul familiei"

Ion Iliescu, despre politica si secretul puterii sale de adaptare.

Dupa jumatate de ora de mars fortat prin Palatul Cotroceni, revenirea in salonul unde urma sa aiba loc interviul a picat cat se poate de bine. Am luat si liftul la un moment dat, ca sa evitam inca o intalnire cu holurile unde Ion Iliescu avea libertatea de a fi imprevizibil. Ne-am intalnit la alt etaj cu restul "alaiului", in frunte cu Corina Cretu. O luasera pe scari si asta se vedea. S-a vazut mai ales la revenirea in salon, cand toata lumea s-a orientat direct la paharele cu apa. Inclusiv presedintele Iliescu. "Respirati cam greu, domnule presedinte." "Asta pentru ca am mers mai repede ca de obicei."
Aflam ca Ion Iliescu are adesea obiceiul de a-si pune in incurcatura personalul. "Nu prea sta locului. Si intr-o deplasare, unde avem un traseu clar, daca dansul vede undeva multime, acolo se duce, sa cunoasca oamenii, sa dea mana cu ei", ne-a povestit, aproape in fuga, o angajata a biroului purtatorului de cuvant. Insa o data ce a luat loc la masa de consiliu, Ion Iliescu revenise "sub control". Corina Cretu parea si ea mai linistita, sigura, de data aceasta, ca presedintele nu-i va mai face vreo surpriza. Incepea dialogul cu omul politic Ion Iliescu.

Marius Tuca: Multi spun ca premierul Nastase ar fi candidat si n-ar fi candidat la Presedintie. Si ca ati insistat ca trebuie sa o faca pentru ca e o responsabilitate fata de partid.
Ion Iliescu: Amanarea anuntarii candidatului elimina, pana la urma, posibilitatea alternativei. Eu cred ca nu ramane alternativa.

Batalia electorala se anunta mai apriga decat in anii ceilalti?
Asa se anunta.

Cred ca asta se intampla si pentru ca sunt primele alegeri fara Ion Iliescu.
Cea mai eleganta confruntare publica televizata a fost cea din 1990, cu cei trei candidati.

Care credeti ca ar fi cel mai important concurent pentru Adrian Nastase?
Stolojan.

Dar Vadim?
Este un competitor puternic, dar cred ca electoratul va cauta un spatiu de echilibru.

Lia?
Nu prezinta, cred eu, o alternativa posibila pentru Romania.

Nu e o dovada de ipocrizie din partea politicienilor sa vorbeasca atat de mult despre votul uninominal si sa decida pastrarea votului pe lista?
Votul uninominal prezinta mari dezavantaje. La prima vedere pare interesant: se creeaza o legatura mai directa intre candidat si alegator. In acelasi timp, el devine un camp amplu de necunoscute si de imprevizibile. Spatiul politic ar putea fi poluat.

A incalcat Romania moratoriul?
Depinde cum judeci. Dintr-un punct de vedere rigid, raspunsul ar fi da. Un moratoriu inseamna ca nu se mai face nici un fel de adoptie. In orice regula exista insa si exceptii. S-a intarziat elaborarea noii legislatii, suntem parte la o legislatie internationala care nu exclude adoptiile internationale, si au aparut presiuni.

Ce ati vorbit cu baroana Nicholson?
Ea si-a explicitat punctul de vedere si eu am fost de acord. Eu, personal, as fi impotriva adoptiilor internationale. As prefera sa cream conditii ca toate aceste adoptii sa fie interne, mai ales ca avem un proces de scadere demografica si trebuie sa fim interesati sa pastram copiii in tara.

Are dreptul Michael Guest sa vorbeasca despre coruptia din Romania?
Pentru un diplomat exista anumite restrictii care ar trebui sa ii impuna mai multa prudenta in a-si exprima public pareri despre situatia interna din tara unde este reprezentant diplomatic. In acelasi timp, suntem prieteni, suntem aliati, si nu ne sunt indiferente parerilor aliatilor. De aceea le tratam cu o oarecare intelegere si incercam sa percepem ce este rational in aceste observatii.

V-ati echilibrat relatiile cu evreii, dupa tot scandalul cu Holocaustul?
N-a fost un scandal, a fost o manevra a unor interesati.

Si v-ati schimbat declaratia?
N-am avut ce sa schimb, am facut niste precizari. Multi evrei ma cunosc si n-au crezut tot ce s-a spus atunci, cu Iliescu antisemit. Sunt singurul sef de stat care a intrat de trei ori in sinagoga, am avut relatii apropiate cu rabinul Moses Rosen, la Iasi, in anii ‘70. Iar cand aveam 11 ani si tata era in lagar aveam un prieten, Constantin David, evreu. Si am vazut cand au venit legionarii si l-au luat. L-au impuscat in padurea Andronache. M-a afectat direct, intelegeam ce se intampla, stiam ca este in pericol viata tatalui meu. Holocaustul e o problema iar foarte actuala in Europa, cu ideea de exterminare a unei populatii.

Ce parere aveti despre Corneliu Vadim Tudor si noua lui fata filosemita?
Nu vreau sa comentez.

Dar faptul ca a ales un sef de campanie israelian, si care nu e un oarecare?
Fiecare isi alege colaboratorii dupa cum crede. Se practica sistemul de a avea consultanti externi, dar cred ca nimeni nu poate intelege mai bine conjuncturile specifice dintr-o tara decat cei din tara. Cel mai bine e sa gandesti cu capul propriu.

Restructurarea, cum ramane cu ea?
Este atributul premierului, care isi prezinta consideratiunile presedintelui. Am avut primele consulta ri, au avut si ei la partid si la Guvern. In primul rand, se lucreaza la un proiect de lege, care sa introduca ideea de viceministri. Nu are rost sa lansam nume si nu asta e important. Important e principiul.

Ne suna de la Guvern si ne spun tot felul de nume, sursele.
Nu s-a discutat nimic. se hotaraste dupa ce se finalizeaza ideea noii structuri a Guvernului.

Care sunt falitii care traiesc in huzur in capitalele europene?
M-am referit la un proces istoric. S-au pierdut avutie nationala, venit national, intr-un secol si jumatate in care cresterea economica a Roma niei a fost mare. M-am referit la diverse forme de parazitism si de instrainare a avutiei nationale.

Nu va plac copiii de bani gata, care isi fac de cap.
Nu, nu imi plac. Cunosc exemple de oameni din familii instarite care au crescut in decenta, care s-au format pentru munca. De exemplu, fiii lui Petru Groza, mosier, om bogat. Copiii au fost oameni foarte seriosi, cu o tinuta foarte decenta, care vara munceau pe mosia tatalui. Exemple similare am vazut in Canada, in SUA, in tarile scandinave. Copiii oamenilor bogati erau trimisi sa se pregateasca pentru viata, nu lasati sa huzureasca. Eu ma pronunt impotriva parvenitismului.

Cum va explicati cumparaturile-record facute anul trecut de Sarbatori?
Creste clasa de mijloc, clasa oamenilor care au bani si cumpara.

Dumneavoastra faceti cumparaturi?
Nu eu, sotia se duce si face piata.

Si ce spun oamenii la piata?
Ce sa spuna, exista o mare amaraciune. Oamenilor nu le ajunge pensia, nu le ajung banii pentru intretinere. In 1990, intretinerea era 10%-15% din venit. Acum trece de 70%.

Ce neimpliniri ati avea dupa acesti ani?
Mi-am propus sa fiu un factor de dialog si de echilibru. Cred ca nu am ajuns, pe acest plan, la maturitate suficienta in viata politica. Aveam slabiciuni si handicapuri in viata publica. O alta problema, poate cea mai grava, e saracia.

Si ajungem sa dezbatem teme neimportante. Din toata problema integrarii europene s-a facut subiect de dezbatere din cum omoram porcul.
Este vorba si despre o slabiciune a modului in care se comunica. Noi am pornit prost la negocierile cu UE si, dincolo de aprecieri subiective, perioada 1996-2000 a fost nefasta si din acest punct de vedere.

Trecem peste amendamentele astea care cer intreruperea negocierilor?
Trecem, dar nu e asta problema. In 1996 eram in primii 6 candidati. In 2000 erau deja 12 candidati. Cand s-a luat decizia, in 1999, inceperii negocierilor pentru aderare, toate celelalte tari si-au pregatit dosarele. Deschiderea de dosar inseamna o pregatire interna, inainte de toate. Pregatirea pozitiilor proprii ale tarilor pe fiecare dintre cele 30 de capitole de negociere. Toate tarile au avut dosarele pregatite pe 30 de teme, Romania numai pe 9. Asta a fost deosebirea. Am facut mult pentru a recupera. A fost la mine ministrul Puscas, care pleaca pentru o negociere pe capitolul concurentei. O alta problema este a subventiei, care trebuie sa dispara din 2007 din practica noastra economica. Sau zonele libere sau defavorizate. Noi intram intr-o comunitate unde ni se impun niste restrictii, si acesta e numai un exemplu. E o comunitate evoluata, care ajuta cu fonduri si care pune niste conditii.

Nu credeti ca aceasta clasa politica din Romania ar trebui innoita? Sunt aceleasi figuri care se perinda de ani de zile, ca ne-am plictisit si nu mai avem incredere?
Mi se pare o formula cam exagerata. Haideti sa ne gandim ce insemna clasa politica in 1990, in 1996 si astazi. Mai sunt aceleasi personaje care dominau viata politica, in afara de Iliescu?

Vorbesc de parlamentari.
Bun. Cati mai sunt dintre cei din 1990 incoace? Corina, sa cerem o evidenta. In orice tara din lume veti gasi parlamentari care sunt de 10-20 de ani. Eu sunt pentru permanenta innoire, dar nu e adevarat ca asta nu s-a facut. Nu sunt aceiasi oameni. Veti intalni unii care sunt din 1990, dar si multi care s-au schimbat. Simpla innoire nu inseamna innoire. Nu mereu cei care au un stagiu mai vechi sunt blamabili si nu intotdeauna cei noi sunt mai buni.

Eu nu generalizam.
Am impresia si ca oamenii cu afaceri s-au inmultit de la innoirea Parlamentului. Chestia asta cu schimbarea oamenilor, care duce la innoire, mi se pare putin puerila.

Ce va face Romania fara Ion Iliescu?
Se va adapta, doar nu atarna intr-o persoana. Problema e pentru mine, cum o sa ma adaptez ca sa fiu util.

Se gandea secretarul de la Iasi, Ion Iliescu, ca va conduce destinele unei Romanii care sa se integreze intr-o Europa Unita?
Bineinteles ca nu. In zilele acelea, o asemenea perspectiva era foarte greu de imaginat.

De unde aceasta capacitate de adaptabilitate la Ion Iliescu? Un om care a avut functii importante in comunism, care a fost dat la o parte... De unde vine capacitatea de adaptare?
E vorba de doi factori. Pe de o parte, gena fiecaruia. A mea m-a ajutat in viata. In al doilea rand, viata insasi, experienta de viata care m-a ajutat sa ma adaptez pentru ca am trait in imprejurari foarte grele. Am avut provocari permanente. In primul rand, copil fiind, nu am avut o viata de familie favorabila, cum au avut unii. Am copilarit la bunici, o perioada am stat la o matusa, cand tata era la inchisoare. Cand a murit tata aveam 15 ani si am devenit primul barbat din familie. Mama avea mari greutati, data afara din partid, am dus-o greu. Am si muncit, m-am obisnuit cu munca de mic, ca sa stiu sa ma descurc.

Romania a depins foarte mult in acesti ani de trecutul lui Ion Iliescu, de gena si de experienta lui adica.
Iliescu a fost si este un personaj care a jucat un rol in aceasta perioada din istorie. Viata m-a fortat sa dezvolt aceasta capacitate de adaptare si la bine si la rau.

Seamana si Romania foarte tare cu dumneavoastra.
Asta da, e adevarat.