x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special La casa cu parfum de Amintiri

La casa cu parfum de Amintiri

de Alex Botusan    |    07 Sep 2008   •   00:00
La casa cu parfum de Amintiri

90 DE ANI DE BOJDEUCĂ
Dacă ai ajuns la Iaşi şi nu ai trecut pragul Bojdeucii din Ţicău, atunci trebuie să faci cale întoarsă.

90 DE ANI DE BOJDEUCĂ
Dacă ai ajuns la Iaşi şi nu ai trecut pragul Bojdeucii din Ţicău, atunci trebuie să faci cale întoarsă.


Inaugurată ca muzeu în anul 1918, Bojdeuca lui Ion Creangă – situată în cartierul ieşean Ţi-cău – a fost declarată, oficial, prima casă memorială din România. Aici, în cele două odăiţe cu ferestre în formă de cruce şi un cerdac, şi-a trăit marele scriitor ultimii săi ani de viaţă (1872-1889).


ODINIOARĂ. De îndată ce ai păşit în curtea Bojdeucii, simţi cum te întorci în vremurile de odinioară, cînd mirosul bucatelor gătite de Tinca “inunda” zările, cînd Bădiţa Mihai şi Nică a lui Ştefan a Petrei, acum “ditamai zdrahonul”, prindeau dimineaţa cu poveştile lor... Şi îi vezi, acolo, în fiecare obiect care stă cuminte la locul său: nisiperniţa, tocul şi călimara, ceasul şi tabachera, covoarele din lînă vopsită în culori naturale, soba cu horn, măsuţa rotundă din lemn, linguri, vase de lut din secolul al XIX-lea, precum şi portretul în ulei datînd din 1889, pictat de V. Muşnetanu. “Bojdeuca de căsuţă”, cum a numit-o însuşi Creangă, oferă o imagine încîntătoare a dealurilor Ciric şi Sorogari. Prispa, înconjurată de flori şi copaci, păstrează aerul dulce-amar al Amintirilor. În curte, stau semeţ bustul de granit al povestitorului, purtînd semnătura lui Iftimie Bîrleanu în 1968, şi o statuie realizată de studenţii de la Arte Plastice.

 


"Ia, am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti, care nici frumos pînă la douăzeci de ani, nici cuminte pînă la treizeci, şi nici măcar bogat pînă la patruzeci nu m-am făcut. Dar şi sărac aşa ca anul acesta, ca în anul trecut şi ca de cînd sînt, niciodată n-am fost. (…) Aşa eram eu la vîrsta cea fericită şi aşa cred că au fost toţi copiii, de cînd îi lumea şi pămîntul”...
Ion Creangă


 

×