Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Azi se împlinesc 55 de ani de la moartea lui Iosif Vissarionovici Stalin. Considerat de contemporani un “geniu”, iar de urmaşi un “criminal”, Stalin este o “marcă” a istoriei recente. Boala şi moartea sa au ţinut prima pagină a Scînteii zece zile la rând.
Azi se împlinesc 55 de ani de la moartea lui Iosif Vissarionovici Stalin. Considerat de contemporani un “geniu”, iar de urmaşi un “criminal”, Stalin este o “marcă” a istoriei recente. Boala şi moartea sa au ţinut prima pagină a Scînteii zece zile la rând.
În presa vremii, boala şi moartea “marelui conducător al oamenilor muncii” au fost tratate “corespunzător”. Relatările din Scînteia au început de la 4 martie cu “Comunicatul guvernamental asupra bolii tovarăşului Iosif Vissarionovici Stalin”, transmis de agenţia de presă sovietică TASS: “Comitetul Central al PCUS şi Consiliul de Miniştri al URSS anunţă nenorocirea care a lovit partidul nostru şi poporul nostru: grava boală a tovarăşului I.V. Stalin. În noaptea spre 2 martie, în timp ce tovarăşul Stalin se afla la Moscova la locuinţa sa, el a avut o hemoragie cerebrală care a cuprins regiuni ale creierului importante pentru viaţă. Tovarăşul Stalin şi-a pierdut cunoştinţa. S-a dezvoltat paralizia mâinii drepte şi piciorului drept. A survenit pierderea graiului. Au apărut tulburări grave ale activităţii inimii şi respiraţiei”.
Cei mai mari specialişti în medicină semnau buletinele zilnice de sănătate, doldora de amănunte privind tensiunea arterială a bolnavului, temperatura, bătăile inimii etc.
URĂRI DE LA TOVARĂŞII ROMÂNI. Comunicatul TASS a fost urmat rapid de un altul, al CC al PMR şi al Consiliului de Miniştri al RPR şi semnat de liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej: “Dragi tovarăşi, vestea despre grava îmbolnăvire a celui mai bun şi mai iubit prieten al poporului român, a conducătorului oamenilor muncii din lumea întreagă, Iosif Vissarionovici Stalin, a zguduit adânc întregul nostru popor. Poporul român, Guvernul RPR şi CC al PMR urează din adâncul inimii marelui şi genialului învăţător al oamenilor muncii deplină şi grabnică însănătoşire”.
Citește pe Antena3.ro
Nenorocirea! Şirul buletinelor zilnice de sănătate s-a întrerupt la 6 martie 1953, sursele guvernamentale sovietice anunţând moartea lui Stalin, survenită la 5 martie, ora 21:50: “Moartea tovarăşului Stalin care şi-a închinat întreaga sa viaţă slujirii fără preget a măreţei cauze a comunismului este cea mai grea pierdere pentru partid, pentru oamenii muncii din Ţara Sovietică şi din toată lumea”.
ROMÂNIA ÎNDOLIATĂ. Din acel moment, ziarul oficial al partidului a informat opinia publică despre pregătirile ce s-au făcut atât la Moscova, cât şi la Bucureşti, pentru conducerea pe ultimul drum a lui Stalin. Mai-marii PMR au trecut pe la Ambasada URSS, unde au semnat într-un registru special, aducându-şi astfel omagiul “celui mai scump prieten al poporului român, învăţătorul întregii omeniri progresiste”.
Tot conducerea de partid şi de stat a cerut arborarea de steaguri roşii şi tricolore în bernă, iar instituţiile de stat şi obşteşti, întreprinderile, uzinele, fabricile, minele şi şcolile de toate gradele, unităţile Forţelor Armate au primit sarcina de a-şi suspenda “orice festivităţi şi spectacole”.
Pe linie propagandistică, Scînteia a consemnat mesajele oamenilor muncii, “cuprinşi de tristeţea pierderii învăţătorului lor”. Când le citeşti acum, parcă nu-ţi vine-a crede! La “Griviţa roşie, vechea cetate de luptă a clasei muncitoare” “bătrânul montator Eftimie Marin, participant la luptele greviste din 1920 şi 1933”, ar fi declarat pentru reporteri: “Pentru noi, amintirea lui va rămâne veşnic vie, îmbărbătându-ne, întărindu-ne vigilenţa şi elanul revoluţionar, chemându-ne la noi lupte şi victorii pentru cauza socialismului”. La Şcoala de băieţi nr. 47, un elev (anonim) a scris pe tablă cu litere mari: “Stalin a trăit, Stalin trăieşte, Stalin va trăi de-a pururi în inimile noastre”. “Noi, pionierii, a declarat elevul Celac Sergiu (fiul primului prefect comunist al Craiovei, viitorul translator oficial al lui Ceauşescu – n.n.), ne vom strădui să fim cât mai harnici şi mai sârguincioşi la învăţătură, pentru ca în anii care vin să fim oameni de nădejde ai patriei noastre, să ne slujim poporul aşa cum ne învaţă tovarăşul Stalin”. “La vestea morţii tovarăşului Stalin”, a spus tânărul Graţian Ştefan, lăcătuş stahanovist de la Uzina “Electromotor” (Timişoara), “am simţit aceeaşi durere ca şi atunci când mi-am pierdut tatăl”.
ULTIMUL SALUT. La 8 martie, o delegaţie a PMR a plecat la Moscova să participe la funeraliile lui Stalin. Din delegaţie au făcut parte şi general-locotenent Nicolae Ceauşescu şi redactorul-şef al Scînteii, Sorin Toma. Printr-o hotărâre a CC al PMR şi a Consiliului de Miniştri se cerea ca în ziua de luni, 9 martie, în momentul începerii funeraliilor lui Stalin, la ora 11:00 (ora 12:00, în URSS), să se întrerupă lucrul timp de trei minute la toate întreprinderile, să se oprească circulaţia trenurilor, tramvaielor, automobilelor şi tuturor autovehiculelor, a pietonilor. Tot la ora 11:00 s-au tras 24 de salve de tun în Bucureşti şi oraşul Stalin (Braşov – n.n.), iar până la 11:03 au sunat “în semn de ultim salut” sirenele tuturor întreprinderilor, locomotivelor, vaselor maritime şi fluviale. Cursurile tuturor şcolilor au fost suspendate.
“Astfel, iubitul nostru Iosif Vissarionovici Stalin va rămânea în lumina cea fără de amurg. Păşeşte în istorie cu o glorie a cărei măsură n-a întrecut-o până astăzi nici un conducător de popoare”
Mihail Sadoveanu
Ipoteze despre moartea lui Stalin
În autobiografia sa alcătuită din patru volume, Nikita Hruşciov, succesorul la cârma Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1953-1964), povesteşte o altă variantă asupra împrejurărilor în care a murit predecesorul său, Stalin. La 1 martie 1953, după un dineu prelungit, la care au luat parte Lavrenti Beria, ministrul de Interne, dar şi “tovarăşii” Gheorghi Malenkov şi Nikita Hruşciov, Generalissimul a suferit un atac cerebral, paralizând pe partea dreaptă a corpului. A murit peste patru zile, la vârsta de 74 de ani. Cauza oficială a decesului – hemoragia cerebrală – a fost stabilită de medicii Kremlinului şi a rămas aceeaşi până în zilele noastre. Îmbălsămat şi păstrat în mausoleul din Piaţa Roşie, alături de Vladimir Ilici Lenin, până la 31 octombrie 1961, cadavrului lui Stalin nu i s-a făcut autopsie, adevărul asupra cauzei morţii neputând fi stabilit altfel. De-a lungul timpului au existat mai multe ipoteze diferite referitoare la decesul “marelui conducător” şi “genialului învăţător”. De la asasinat (ipoteză lansată în 1975 de exilatul comunist Abdurakhman Avtorhanov) până la otrăvire (varianta lui Lavrenti Beria, expusă lui Viaceslav Molotov, fost ministru de Externe, şi consemnată de acesta din urmă în memoriile sale). În 1993, un grup de cercetători ruşi şi americani a opinat că Stalin ar fi putut muri şi din cauză că a înghiţit o puternică otravă împotriva şobolanilor, fără miros, ale cărei efecte sunt fluidizarea sângelui, hemoragii şi atacuri cerebrale. Iar dezvăluirile nu s-au terminat!
