La pomana italienilor

Cat de parlit ar fi, un romanas bine informat nu moare de foame la Torino. Cu pranzul de la maicutele catolice, cu sandvisul de la calugarii capucini si cu parastase trece ziua. Cine nu are bani de chirie face coada pe la dormitoarele sociale.

Dan Marinescu/JURNALUL NATIONAL LA O VORBA. Daca esti bine informat, nu mori de foame si nici nu dormi in strada

Fundatiile italiene ii ajuta pe emigranti cu cazare, masa, haine si asistenta medicala/juridica. Acum 1-10 ani, romanii erau principalii beneficiari ai acestor actiuni.

Cat de parlit ar fi, un romanas bine informat n-are cum sa moara de foame la Torino. Cu pranzul de la maicutele catolice, cu sandvisul de la calugarii capucini si cu parastasele de la Biserica Ortodoxa trece ziua.

Cine nu are bani de chirie, face coada pe la dormitoarele sociale. Cine are haine de spalat le spala gratuit pe la diferite asociatii. Baie - tot gratuit. La fel si medicamentele sau ochelarii. Doar la cate un paharel de vin, asa, cat sa le dea curaj, nu s-au gandit italienii. Dar cu un euro ai din ce te imbata in Italia...

In urma cu zece ani, eram principalii pomanagii din Italia - la dormit, la mancat, la haine. Dar se vede treaba ca romanii s-au mai pus pe picioare, pentru ca adaposturile sociale nu mai sunt cautate de ai nostri. Magrebienii ne-au luat fata in domeniu.

DESCURCARETI. Tinerii nostri au job-uri in toate domeniile

LA "SERMIG". Parcul din fata "Sermig"-ului Borgodora nr. 61 era pe vremuri, la ceas de seara, teritoriu romanesc. Asteptau sa vada daca prind un loc la dormitor. Oricat si oricum ar fi impartit italienii paturile, tot ramaneau sute de romani pe strada. Dormeau pe sub poduri sau, daca daduse norocul peste ei, la vreo "paraseala". Intr-o seara de week-end, in urma cu vreo doua saptamani, doar vreo 20 de conationali asteptau sa intre la dormitor - cativa muncitori, o gasca de smecherasi si un tanar care venise in Italia cu sotia si copilul cu o seara inainte. La "Sermig" primesti un pat (au dormitoare de 4-6 persoane) pentru noapte, cina si un mic dejun, dar te costa! 1,5 euro pe zi. Poate veni oricine, cetatean italian, comunitar sau strain. La "Sermig" nu e nevoie sa prizenti nici un fel de acte.

"Aaaa, nu dormim noi aici. Am venit doar asaaaaa"... s-au ofensat smecherasii nostri din parcul de la "Sermig". Toti sunt imbracati si incaltati "de firma". Bogdan, Mirel, Portocala, Dan... Din Constanta, Galati, Vaslui, Barlad... "Lasa-ne cu unde dormim, ia zi, nu vrei niste blugi de dama?" Eu nu vreau. Insist cu dormitul. "Daca vreau aici, daca vreau la hotel, daca vreau in paraseala sau la niste prieteni", se mandreste cel mai guraliv. "Cum adica ce muncesc? Ce muncesc romanii pe aici! Portofele!"... "Stai, ca glumeam, caram si noi mobila cu ziua, cum putem. Noi nu suntem din aia cu furat din buzunare!"... "Nici nu se merita! Mai bine intri intr-un magazin, ii dai aluia doi pumni de ameteste, iei ce-ti trebuie si ai plecat", intervine altul. "Sau mai mergem la gagici batrane!", se lauda altul.

"LA BABE". "Sunt discoteci din astea speciale pentru babe, cu muzica din aia sa le aduca aminte de tinerete. Si tu mergi, te asezi la o masa. Daca ii place uneia de tine, vine la masa, spune: «Ciao, bello ragazzo», iti ofera un whisky. Daca ii place cum te prezinti, iti mai ofera unul. Daca ai noroc, mergi cu ea acasa. Dar de obicei iti spune ca sa mai vii si saptamana viitoare, sa va mai cunoasteti", ne explica unul din tineri.

Timiditatea "babelor italiene" si cheful de discutii prelungite nu au existat pana cand nu s-au produs niste evenimente mai putin placute. Adica il luau pe "bello ragazzo" pentru o seara romantica, iar el isi aducea prietenii si ii goleau doamnei casa si buzunarele.

FOAMEA. Pe vremea cand nici nu visau ca vor ajunge "cetateni ai UE", romanii saracuti isi petreceau zilele la Torino alergand dupa un job si ceva de mancare. La pranz, faceau coada la Spitalul "Cotolengo", unde calugaritele catolice gateau pentru toata saracimea. Dupa-amiaza, atunci ca si acum, calugarii capucini dau un "panino" (sandvis). Ca sa mai prinda inca o farfurie cu mancare calda sau un al doilea "panino", romanii isi schimbau intre ei hainele sau fesu’ si se mai asezau o data la coada. Pe unii ii mai recunosteau calugarii, le mai bateau obrazul, dar de fugarit cu polonicul nu i-a fugarit nimeni.

ADAPOST. In Torino exista mai multe centre sociale care ofera cazare pe timpul noptii

DUPA SAMPANIE. "Azi nu mai sunt atat de multi romani care vin sa manance gratuit. Dar tot sunt. Pentru ca autoritatile noastre nu gandesc. De Revelion - artificii si sampanie pentru intrarea Romaniei in UE. Nu s-au gandit si ca dupa sampanie oamenii astia trebuie sa fie ajutati, trebuie sa aiba macar unde manca", spune una din calugaritele catolice care muncesc pentru pranzul gratuit oferit zilnic la "Cotolengo".

"Drop-in" e un centru de zi pentru saraci al grupului "Abele". "Majoritatea celor care vin azi aici sunt magrebieni. Inainte erau romanii cei mai multi", spune Ricardo (ori Richi, cum ii spun emigrantii si voluntarii cu care lucreaza), seful centrului. La "Drop-in" (centrul se afla pe Via Pacini nr 18) emigrantii isi fac dus, isi spala si usuca hainele, joaca biliard, citesc presa in limba tarii natale, fac fitness, invata italiana sau sa lucreze cu un computer.
Centrul are si cateva dormitoare, insa majoritatea locurilor sunt pentru femei.

PROTEJATE Prima regula la oricare dintre dormitoarele sociale se refera la femei. Ele au prioritate la cazare, pentru a nu fi lasate pe strazi noaptea. Daca o femeie merge la un dormitor si nu gaseste loc, cei de acolo contacteaza imediat celelalte centre, pentru a-i gasi un pat. Nici o femeie nu este lasata noaptea pe strada. Exista, de asemenea, autobuze speciale care le aduna pe femei de pe strazi. Unul dintre acestea este prezent in fiecare seara in zona garii principale din Torino.

CENTRE Adapost pentru noapte se gaseste in Torino la urmatoarele adrese: Via Traves, Via Carrera nr. 181, Via Ormea 119, Strada Castello di Mirafiori, Corso Tazzoli, Via Sacchi nr. 47, Via Foligno nr. 10, Via Pacini nr. 18. La unele dormitoare trebuie sa prezinti un act, la altele, nu. Identitatea celor din dormitoare este protejata, iar politia are acces doar in situatii extreme (crime, de exemplu). Emigrantii sunt indrumati, de la dormitoare, spre locurile in care se pot spala gratuit, unde pot beneficia de asistenta medicala sau juridica gratuita.