Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Guvernul României a adoptat recent, la propunerea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, un proiect de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate. Ministrul Diana Buzoianu a explicat că actul normativ clarifică statutul geoparcurilor, în acord cu reglementările și practica Programului UNESCO pentru Geoparcuri Internaționale, precizând că exista o „confuzie”. De fapt, acea „confuzie” era chiar definiția geoparcului în legislația României, ca „arie protejată de interes internațional”. Ministrul a mai explicat că de acum înainte, geoparcurile UNESCO vor fi definite în legea din România exact așa cum le descrie UNESCO, dar un document al organizației internaționale care răspundea la cele mai frecvente întrebări conține câteva explicații clare legate de ceea ce se poate și ce nu se poate face într-un astfel de geoparc, iar exploatarea minieră, turismul de masă și alte activități economice nu se pot face, exact ca într-o arie protejată. După ce Jurnalul a publicat acel document (FAQ UNESCO), în martie 2024, la câteva ore după publicarea link-ului a fost scos de pe site-ul oficial UNESCO și nu a fost republicat până astăzi.
„Am eliminat o confuzie legislativă care a blocat ani la rând inițiative locale valoroase. Geoparcurile UNESCO nu înseamnă restricții suplimentare pentru comunități, ci oportunități reale de dezvoltare, educație și vizibilitate internațională. Prin această ordonanță, deblocăm concret procesul de desemnare și transmitem un semnal clar către autoritățile locale: România susține activ aceste proiecte care nu trebuie ținute în loc de birocrație”, a declarat ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Diana Buzoianu.
Nu era vorba despre o „confuzie legislativă”, ci chiar de definiția dată în legea din România pentru „geoparc”: OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, Art. 5 care definește noțiunea de „geoparc” drept „arie protejată de interes internațional”.
Modificarea definiției din OUG nr. 57/2007 printr-o nouă ordonanță de urgență (OUG nr. 25/2026) adâncește, de fapt, ambiguitatea, dacă avem în vedere răspunsurile date de UNESCO la întrebările frecvente, care arată altceva decât specifică noul act normativ din România.
Noua OUG trimite la regulile stabilite de UNESCO. Potrivit noii reglementări, la articolul 4, după punctul 40 se introduc două noi puncte, pct. 41 şi 42, cu următorul cuprins: „41. zone prioritare pentru biodiversitate – zone desemnate în vederea conservării şi/sau restabilirii integrităţii zonelor naturale bogate în biodiversitate a căror structură ecologică de bază susţine procesele naturale de mediu, structura şi funcţiile acestor zone trebuind să fie protejate împotriva oricăror presiuni şi ameninţări, indiferent dacă acestea provin din interiorul sau din afara acestora; 42. geoparc – zonă geografică unică, unitară, în care elementele şi peisajele de importanţă geologică internaţională sunt gestionate printr-un concept holistic de protecţie, educaţie şi dezvoltare durabilă. Reprezintă un concept lansat şi susţinut de UNESCO în parteneriat cu Reţeaua europeană a geoparcurilor”.
Se adâncește mai mult confuzia
Confuzia a fost legată, în ultimii ani, de faptul că UNESCO definește geoparcul ca nefiind arie protejată, dar la întrebările frecvente, specialiștii UNESCO au dat exemple concludente, în legătură cu activitățile care se vor mai putea face în aceste geoparcuri.
În acel document - „Frequently asked questions about UNESCO Global Geoparks – General information, definitions, governance and framing issues” - Întrebări frecvente despre Geoparcurile globale UNESCO – Informații generale, definiții, guvernanță și probleme de încadrare - care nu mai este publicat pe site-ul oficial UNESCO erau precizate foarte clar câteva restricții pentru aceste geoparcuri, după ce UNESCO a răspuns la sutele de întrebări venite din toate țările lumii, clarificând parțial situația: deși Geoparcul UNESCO nu e considerat arie protejată, ci „arie de interes”, totuși sunt mai multe tipuri de activități care nu se pot face în aceste zone – cum ar fi industria, mineritul și chiar turismul de masă.
Fără industrie sau minerit
La întrebarea „Activitățile industriale și proiectele de construcție pot avea loc într-un Geoparc Global UNESCO?”, răspunsul oficial era: „Geoparcurile au în vedere dezvoltarea durabilă aliniată și dezvoltarea economică viabilă pentru aceste teritorii. Astfel, dezvoltarea durabilă și activitățile sociale sunt părți esențiale ale Geoparcului Global UNESCO. Fiecare activitate trebuie să fie durabilă și compatibilă cu conservarea patrimoniului geologic al teritoriului și nedeteriorarea integrității geositurilor” - ceea ce înseamnă, practic, exact același lucru pe care-l presupune o astfel de activitate în ariile naturale protejate, adică se vor face studii și proiecte pentru a corespunde cu cerințele pentru „o activitate durabilă și compatibilă cu conservarea patrimoniului geologic”.
Practic, cerințele UNESCO sunt aceleași care s-au aplicat până acum pentru Parcurile Naturale.
Pentru activitățile de minerit era chiar mai explicit formulat răspunsul UNESCO: „Este permisă vânzarea oricărui material geologic original (de exemplu, roci, minerale și fosile) într-un Geoparc Global UNESCO?” - „Nu, vânzarea sau distrugerea valorii geologice a unui Geoparc Global UNESCO sau a unui material fie din interiorul Geoparcului, fie din orice altă parte a lumii nu este permisă. Membrii Grupului de Management al unui Geoparc Global UNESCO nu trebuie să participe la vânzarea de obiecte geologice din zona Geoparcului Global UNESCO, indiferent de țara lor de origine, și ar trebui să descurajeze în mod activ vânzarea sau comerțul nedurabil cu material geologic în ansamblu; inclusiv vânzarea de minerale și fosile”.
Practic, tot ce înseamnă acum mină de sare, cupru, fier, aur, calcar, grafit sau orice altceva va deveni muzeu. Geoparcul Global UNESCO permite scoaterea din pământ a rocilor, dar nu pentru a se vinde.
Și tot UNESCO aducea clarificări suplimentare, pentru a nu exista dubii: „Acolo unde este justificată în mod clar ca activitate responsabilă și ca parte a furnizării celei mai eficiente metode, realizată cu mijloace durabile de gestionare a sitului, se poate permite colectarea durabilă a materialelor geologice, în scopuri științifice și educaționale, din situri regenerabile natural din cadrul Geoparcului. Comerț cu materiale geologice (în conformitate cu legislația națională privind patrimoniul Pământului pentru conservare) bazată pe un astfel de sistem, poate fi tolerată în circumstanțe excepționale, cu condiția ca aceasta să fie clar și public explicată, justificată și monitorizată ca fiind cea mai bună opțiune pentru Geoparcul respectiv, în raport cu circumstanțele locale. Astfel de circumstanțe vor fi supuse dezbaterii și aprobării, de către Consiliul Global al Geoparcului UNESCO, de la caz la caz. Vânzarea de piatră pentru construcții se va putea face doar pentru lucrările de artă realizate din piatră de construcție” - se specifica în documentul scos de pe site-ul oficial UNESCO, după ce a fost publicat în Jurnalul.
Conform răspunsurilor date de UNESCO, minele de sare și carierele de calcar care se vor afla în Geoparcul Global UNESCO nu vor mai putea funcționa, pentru că minereurile se vor putea folosi doar cu scopuri de cercetare științifică sau cu scopuri artistice și educative – așa cum explică foarte clar UNESCO, în documentul din care am citat anterior.
Au mai fost probleme legate de oprirea exploatării de sare și de calcar, după introducerea suprafețelor miniere în situri Natura 2000 și parcuri naționale, dar în 2017 s-a găsit o soluție legislativă pentru a le scoate din ariile protejate, ca să se poată continua mineritul. În Geoparcul global UNESCO, însă, nu va mai fi valabilă legea care a rezolvat problema în 2017, pentru că se schimbă statutul juridic, deci se vor închide minele, fără posibilitatea de a mai fi redeschise.
Doar turism „la pas” sau cu bicicleta
Nici turism nu se va mai face. În Geoparcurile Globale UNESCO nu se poate face turism oricum – adică turism de masă, cu hoteluri, piscine, ATV-uri, restaurante gălăgioase, cluburi sau pârtii de schi și infrastructură de drumuri bine pusă la punct – ci doar turism „la pas” sau cu bicicleta, prin natură, eventual cu o campare în anumite zone, dar cu respectarea strictă a restricțiilor pentru protecția mediului. Asta explica UNESCO, în documentul menționat anterior: se va face doar „turism verde”. „Un Geoparc Global UNESCO organizează activități stimulatoare în cadrul comunităților sale, care sunt legate de tema sa geologică și încurajează promovarea agriculturii tradiționale locale și manufacturarea produselor artizanale. Alte activități tipice într-un Geoparc Global UNESCO includ dezvoltarea mersului pe jos și a traseelor de ciclism, instruirea localnicilor pentru a acționa ca ghizi, prin cursuri de educație și tururi ghidate, furnizarea de informații, activități de interpretare și cercetare, semnalizarea și dezvoltarea de muzee moderne și centre de vizitare. Geoparcurile Globale UNESCO colaborează, de asemenea, îndeaproape cu alte Geoparcuri Globale UNESCO pentru a stimula cercetarea, educația, brandingul etc. Este o condiție prealabilă ca toate Geoparcurile Globale UNESCO să dezvolte și să opereze activități educaționale pentru toate vârstele și să răspândească conștientizarea moștenirii noastre geologice și a legăturilor sale cu alte aspecte ale noastre din patrimoniului natural, cultural și imaterial”, explică UNESCO.
Din documentul oficial reiese că turism se va face cel mult în refugii de lemn, dar și pentru acestea va fi nevoie de studii și de autorizații suplimentare, ca să nu afecteze natura. Iar turiștii vor fi cei care vor dori să meargă pe jos sau cu bicicleta printr-o frumoasă rezervație în care trăiesc și oameni.
În plus, cei care locuiesc în aceste zone sunt, la rândul lor, vizați de restricții, conform aceluiași document al UNESCO: singurele activități pe care le vor mai putea face vor fi cele de manufactură tradițională, grădinărit și gătit preparate culinare.
UNESCO spune – în același document FAQ - că geoparcurile susțin astfel în special femeile localnice care pot să câștige bani din aceste activități legate de gospodărie, dar în geoparcul Oltenia de sub munte intră inclusiv municipii...
Redefinirea după principiile UNESCO
Ordonanța de Urgență adoptată acum de Guvernul României, la solicitarea Ministerului Mediului, conține aceeași argumentație pe care a susținut-o, în ultimii ani, Asociația Kogayon – care a depus dosarul pentru introducerea județului Vâlcea în categoria Geoparcurilor UNESCO.
„Modificarea legislativă intervine în urma propunerilor formulate de Comisia Națională a României pentru UNESCO și de Forumul Național al Geoparcurilor din România și răspunde unei probleme reale identificate în teritoriu: includerea geoparcurilor în categoria ariilor naturale protejate a generat interpretări eronate privind posibile restricții de utilizare a terenurilor. Aceste percepții au condus, în unele cazuri, la opoziția autorităților publice locale și la blocarea unor inițiative de desemnare a geoparcurilor la nivel internațional. Prin noua reglementare, geoparcurile sunt definite în concordanță cu standardele UNESCO, ca teritorii în care patrimoniul geologic este valorificat integrat, împreună cu patrimoniul natural și cultural, pentru a sprijini dezvoltarea durabilă a comunităților locale. Așadar, nu este vorba de arii naturale protejate. Statutul de geoparc UNESCO se acordă pentru o perioadă limitată, de 4 ani, cu evaluări periodice riguroase, ceea ce asigură menținerea unor standarde înalte de management și implicare locală”, a anunțat Ministerul Mediului, subliniind că „prin această intervenție legislativă, MMAP creează condițiile necesare relansării și accelerării demersurilor de desemnare a unor noi geoparcuri UNESCO în România, contribuind la dezvoltarea economică locală, la creșterea atractivității turistice și la promovarea patrimoniului natural și cultural la nivel internațional”.
Cercetarea științifică a ambiguităților legislative
Problema definirii geoparcurilor UNESCO nu este doar în România. La nivel internațional există, de mai mulți ani, o preocupare continuă pentru clarificarea noțiunii de Geoparc UNESCO. Ambiguitățile din definițiile date de UNESCO i-au pus la grea încercare pe juriștii în toate țările lumii și încă nu sunt clarificate toate aspectele statutului de Geoparc UNESCO, urmând să fie refăcută legislația în toate țările lumii.
Au fost zeci de discuții, dezbateri între specialiști, analize și interpretări care îi interesează mai ales pe legiuitorii din întreaga lume, iar cercetătorii scriu sute de articole științifice pe această temă.
Doi cercetători bulgari, Valentina Nikolova și Dimitar Sinnyovsky, au publicat un articol științific, în 2019, exact pe tema ambiguităților din definițiile date de UNESCO - „Geoparks in the legal framework of the EU countries” (Geoparcurile în cadrul legislativ al țărilor UE, în „Tourism Management Perspectives” Volumul 29, din ianuarie 2019, pag. 141-147). Cercetătorii au ajuns la concluzia că toate țările vor fi nevoite să-și refacă legislația, pentru a defini clar Geoparcul Global UNESCO, astfel încât să coincidă cu cerințele organizației mondiale.
Concluzia lor este că definițiile vor fi similare cu cele pe care le au acum ariile protejate. Și alte cercetări ale specialiștilor în legislație din mai multe țări arată exact același lucru. Practic, din punct de vedere legislativ, chiar dacă definiția Geoparcului Global UNESCO e ambiguă acum, elementele constitutive ale conceptului sunt similare cu cele care definesc ariile protejate, deci vor fi redefinite exact ca acestea și în viitoarea legislație.
Disputa pe tema „interferenței” cu aria protejată
Deși legislația care definea „geoparcul” drept „arie protejată de interes internațional”, cu toate restricțiile pe care le implica această încadrare, asociația promitea că zona pe care o vizează nu va fi considerată arie protejată și nici mina de grafit de la Baia de Fier nu va fi afectată – deși legislația românească specifică faptul că ariile protejate „interferează” cu anumite activități pe care le blochează dacă specialiștii fac studii care arată că există această „interferență”, chiar dacă respectiva activitate se desfășoară la distanțe mari față de limita geografică a geoparcului.
La această remarcă, Ministerul Mediului a răspuns, pentru Jurnalul, că legea este interpretată greșit și geoparcul „Oltenia de sub munte” nu va bloca viitoarea exploatare minieră de grafit de la Baia e Fier – deși argumentele nu vizau textul de lege și nici răspunsul nu a fost dat de Departamentul Juridic al ministerului, ci de experții de la Biodiversitate, care au ignorat totalmente textul de lege, ajungând până la negarea existenței acestuia.
Citește pe Antena3.ro
