Liban - Preot şi biserică de împrumut

Pentru românii din Liban, Hristos a Înviat cu întârziere. Noi, ortodocşii de aici, din Beirut, am sărbătorit Paştele cu preot şi biserică de împumut. Şi ne-am simţit ca acasă pentru câteva ore.

Statisticile din sertarele Guvernului român spun că în Liban locuiesc aproximativ 1.000 de români. Curios, 30 dintre aceştia sunt angajaţi ai Filarmonicii de Stat libaneze. Majoritatea o reprezintă femei măritate cu studenţi libanezi prin anii '70, '80. Pentru că aveau de ales - între a locui într-o ţară comunistă ori a întemeia familie pe meleaguri zdruncinate de război civil - proaspetele cupluri libanezo-române au ales, evident, să se retragă în Liban. Aşa s-a întemeiat actuala comunitate de români din ţărişoara din Levant.  


IDENTITATEA LA RISC
Sunt răsfiraţi peste tot, deşi Libanul e o ţară cât două judeţe din România. Cu o populaţie de aproximativ 4 milioane şi 18 confesiuni religioase, ţara de pe coasta Mediteranei este excepţia Orientului Mijlociu. Nu tu cămile, nu tu deşert. Dimpotrivă. Lux, abundenţă, modă, stil. Scăldată de-a lungul în valurile calde ale mării şi încoronată pe cealaltă jumătate longitudinală de munţi majestuoşi. Aici, puţinii români şi-au făcut casă, au învăţat limbile - arabă, franceză şi engleză - şi au făcut prietenii durabile cu libanezii. Dar dorul de ţară, de aroma de cozonac şi sarmale, şi dorinţa de a vorbi graiul natal îi doare.

Dacă vor să organizeze o slujbă religioasă pe limba lor, românii ortodocşi din Liban trebuie să planifice cu mult timp înainte. Primul pas ar fi de a găsi o biserică dispusă să-i găzduiască. Mai apoi, să primească aprobare pentru a împrumuta preotul din Damasc, că e mai aproape.


"ROMÂNII SUNT DE-AI NOŞTRI"
Dar anul acesta, o minune micuţă le-a adus o firimitură de bucurie. Anul acesta, românii din Liban au primit atenţia mai multor personalităţi în preajma Paştelui.

La cerinţa Excelenţei Sale, ambasadorului român în Beirut, Daniel Tănase, şi prin mărinimia Eminenţei Sale, Mitropolitul Ortodox al Beirutului, Elias Audi, comunitatea românilor din Beirut a primit dezlegare să folosească orice biserică ortodoxă din Beirut, unde să poată organiza slujbe religioase oricând au nevoie. "Trebuie doar să găsească un preot român", mi-a spus Eminenţa Sa, Elias Audi, într-un interviu acordat în exclusivitate Jurnalului Naţional, în timp ce aşteptam împreună sosirea Luminii Sfinte de la Ierusalim.

"Românii ortodocşi din Liban sunt de-ai nostri, suntem ca fraţii, atât doar că vorbim altă limbă. Îmi face plăcere să-i sprijin. I-am spus Excelenţei Sale, ambasadorului, că românii vor putea folosi orice biserică ortodoxă din Beirut, şi atunci ei au ales Biserica «Sfântul Nicolae». Apoi le-am sugerat să aducă un preot care slujeşte în limba lor, pentru că abia atunci, când vor asculta Sfânta Evanghelie în limba română, se vor simţi exact ca acasă", mi-a spus acesta cu voce plină de afecţiune. Mitropolitul Ortodox al Beirutului este unul dintre liderii religioşi din Liban de care ascultă nu doar ortodocşii, ci libanezi de toate confesiunile religioase. Cuvintele sale de învăţătură sunt preţuite şi primite ca de la un adevărat povăţuitor. "Noi suntem fericiţi să ajutăm, românii sunt fericiţi că sunt ajutaţi, totul e bine."


SFÂNTUL FOC, BLOCAT ÎN TRAFIC
Ortodoxismul este a doua religie creştină în Liban. În faţa Catedralei din Beirut, la Sfântul Gheorghe, s-a adunat lume să primească Lumină. Sfântul Foc e programat pe avion să ajungă din Ierusalim via Iordania. Zborurile directe din Israel nu sunt permise în Liban, deoarece aceste două ţări se află încă în stare de război.

Cum Sfânta Lumină rămăsese blocată în trafic, în drum de la aeroport, Eminenţa Sa, Elias Audi, a continuat să-mi vorbească despre România în biroul său de la etajul catedralei. "Am vizitat România prin anul 1988. Vreo zece zile am petrecut acolo. Îmi amintesc foarte bine de mănăstirile din Moldova. Apoi de la Cernica mi-au rămas în minte chipurile oamenilor care se rugau cu atâta pioşenie şi credinţă. Toţi aveau coşuri cu bunătăţi, cu ouă roşii şi stăteau la slujbă până în zorii zilei. Acest lucru m-a impresionat foarte tare. Mi-a rămas în minte şi frica în care trăiau. Eram în autocar, în drum de la o mănăstire la alta, şi începusem să murmur cântece religioase. Atunci a venit ghidul la mine şi mi-a spus să încetez a cânta, pentru că pot avea probleme. Ei, şi ce dacă? I-am zis, şi-am continuat să cânt", povesteşte pe un ton şugubăţ Preafericitul Mitropolit.

Într-un final ajunge şi Lumina Sfântă la catedrala din Beirut. Purtată pe braţe de câţiva copii, urmaţi de un sobor de preoţi şi înconjuraţi de soldaţi înarmaţi, pentru protecţie. Deşi diversitatea religioasă e una dintre emblemele Libanului, pacea este fragilă aici, iar forţe armate la fiecare colţ de stradă amintesc acest lucru. Guvernul este unul de "unitate naţională", împărţit între cele mai importante confesiuni religioase, unde Hezbollah, gruparea numită "teroristă" de Statele Unite deţine o parte importantă din fotoliile ministeriale şi cele parlamentare.  


PRIMA A INTRAT PE UŞĂ LUMINIŢA
Lumi Aridi, cum e cunoscută pe Facebook, e o femeie subţirică şi prietenoasă. Împreună, aşteptăm în biserică sosirea preotului Gheorghe Costea din Damasc. "Sora mea a creat grupul românilor din Liban pe Facebook şi aşa mai ţinem legătura român cu român", îmi spune şuşotind. A venit în Liban în urmă cu 16 ani. Pe soţul ei, libanez, l-a întâlnit în România. A învăţat limba arabă de una singură. A zis că i-a fost uşor. S-a descurcat bine şi-i place mult în Liban. La atacul israelian din vara lui 2006 nici n-a clipit. "Noi locuim într-o zonă ferită, nu ne-au ajuns bombele. Dar în 2008, când şiiţii au luat pe sus Beirutul, am fost speriaţi de moarte. Atunci, soţul meu şi cu mine am decis să ne adăpostim la rude în munţi."

În timp ce ascultam istoriile una alteia, aud o vorbă românească pe hol. Până să mă ridic, văd intrând pe uşa bisericii un tânăr preot, pe Gheorghe Costea. Alături de el păşeşte conştiincios un alt roman. Aurelian Popa e prezent în Liban din 2000, cu serviciul. De atunci s-a implicat în acţiunile comunităţii româneşti şi îi plac rezultatele. Nu se prezintă drept liderul românilor din Liban, ci doar un om cu iniţiativă. El s-a ocupat îndeaproape de organizarea slujbei de Înviere pentru românii ortodocşi. Astăzi are o misiune importantă: strângerea de semnături pentru aducerea unui preot român în Liban.


PUŢINI LA ÎMPĂRTĂŞIT
S-au adunat vreo 40 de români, cu tot cu copii, la slujba celei de-a doua Învieri. Au stat cu toţii cuminţi în băncuţe şi pentru cele două ore cât a durat ceremonia religioasă s-au simţit cu toţii un pic "acasă" în România. Cu ajutorul unui singur dascăl, preotul Gheorghe Costea a condus slujba de la un capăt la altul, iar părţile din Evanghelie le-a citit în româneşte, în arabă, în franceză şi în engleză. La sfârşit el a anunţat că va împărtăşi doar copiii şi pe cei care s-au spovedit. "Doar pe cei care s-au spovedit?", aud murmur între rândurile de banci. "Pai la cine să ne spovedim dacă nu am avut preot?"


BĂRBAŢII AU APUCAT VINUL, FEMEILE AU PUS MÂNA PE CUŢIT
Cu puţini clienţi la rând pentru a lua Sfânta împărtăşanie, preotul Costea s-a mutat în camera de conferinţe, unde a sfinţit cozonacii, vinul şi ouăle roşii. Fără să mai stea pe gânduri, bărbaţii au pus mâna pe vin, iar femeile au pus mâna pe cuţite. Ca să taie cozonacii, desigur. Copiii au început războiul ouălor roşii şi, în această atmosferă de bunăvoie, s-a prezentat şi cel din urmă invitat cu ştaif.

Doctorul Dan Stoenescu este şeful interimar al diviziei pentru Românii de Pretutindeni din subordinea Cabinetului Prim-Ministrului. "Misiunea noastră este de a ne implica activ pentru păstrarea identităţii românilor de peste hotare. Organizăm proiecte culturale, cursuri de limba română, tabere pentru copiii români, inclusiv pentru cei din Israel şi teritoriile palestiniene. Până de curând, misiunea noastră era orientată pe Republica Moldova şi Ucraina, în special, unde am sponsorizat inclusiv construirea de biserici. Apoi ne-am extins sprijinul către comunităţile din Italia şi Spania. Dar există comunităţi de români mai mici, ca în Liban, şi acestea au nevoie de sprijin la fel de mult. Am aflat că se va organiza o slujbă în limba română pentru ei şi am profitat de ocazie să vin şi să aflu problemele şi necesităţile cu care se confruntă", a spus Dan Stoenescu în timp ce ţine în palme un dosărel ce cuprinde datele comunităţii româneşti din Liban. La final, acesta mi-a mărturisit că divizia pe care o conduce poate lua în considerare acordarea unui sprijin financiar pentru aducerea unui preot român în Liban.


LUMINĂ DIN LUMINĂ
Flacăra Învierii se stinsese de mult în camera de conferinţe unde se adunaseră românii să ciocnească ouăle roşii şi paharele cu vin. În schimb am remarcat lumină pe chipurilor compatrioţilor mei, o strălucire venită din interiorul sufletului. Oricât m-aş strădui să evit un clişeu scriitoricesc, trebuie să mărturisesc că mi-au venit în minte vorbele Preafericitului Elias Audi, Mitropolitul Ortodox al Beirutului: "Lumina Sfântă este importantă. Are locul ei în viaţa creştinului. Dar pe mine mă bucură cel mai mult lumina de pe chipurile credincioşilor care se adună pentru a lua Lumină. Biserica este nucleul societăţii, iar pentru românii ortodocşi din Liban e cu atât mai importantă".