Liber la culoar: Final de poveste

A fost şi a trecut. La fel ca în poveşti, "petrecerea" Summit-ului NATO a durat trei zile. Despre subiect s-a vorbit până la epuizare.

A fost şi a trecut. La fel ca în poveşti, "petrecerea" Summit-ului NATO a durat trei zile. Despre subiect s-a vorbit până la epuizare.

LUSTRU DE SUMMIT. Nu cred să fi fost om care să nu fi pronunţat de cel puţin 100 de ori acest cuvânt. Bucureştenii, cu siguranţă. Comentarii înflăcărate, controverse politice, speculaţii jurnalistice şi multe bârfe. Fiecare am înţeles summit-ul după ureche. Cu bune şi cu rele, cu momente rare pentru plaiurile noastre mioritice. Nimeni nu a avut timp să ne explice în profunzime semnificaţia evenimentului. Preocupările au fost de altă natură. Am plantat panseluţe, am vopsit garduri, am alergat maidanezii, am măturat străzi. Toate, pe bune! Ne-am simţit mai în siguranţă văzând drumurile împânzite – nu de aurolaci, căci am avut grijă să-i adunăm şi i-am deportat Dumnezeu ştie pe unde – ci, dimpotrivă, de poliţişti, jandarmi, lunetişti. Fără burtă, cu siluetă, aşa ca pentru gusturile ministrului David. Am închis străzile, am deviat traseul mijloacelor de transport în comun, dar am suplimentat în schimb numărul lor. Am privit de la distanţă culoarul unic, pe unde au avut acces doar greii planetei. Am admirat mai mult ca niciodată Palatul Parlamentului, unde s-au luat hotărâri cu greutate pentru soarta planetei. Am circulat mult  pe jos. Am făcut în câteva luni ceea ce am lăsat pe tînjeală vreo zece ani. Am încercat să le arătăm străinilor o altă faţă a Bucureştiului. Şi nu doar străinilor. Dincolo de importanţa politică, Summit-ul NATO a fost o lecţie pentru toţi. Dovada  că se poate. Pe când un alt summit şi o altă curăţenie?!