Love 8

Lacrimi de durere - Baladă în memoria lui MARIAN COZMA

PASĂRILĂ ai plecat
Cu sufletu-nsângerat
O lume-ntreagă te tot plânge
La fel şi natura plânge
Plângem cu toţii la un loc
Că n-ai avut pic de noroc
Că ai căzut pradă, sărmanul
Şi-ai îndoliat tot neamul
Te plângem toţi fără putere
Simţind în jur numai durere
Durere ce-ai produs la toţi
Părinţi, bunici, copii, nepoţi
Plângem cu toţii laolaltă
Lacrimile se fac baltă,
Plâng şi munţii, plânge şi marea
Plânge întreagă suflarea,
Şi păsările plâng în zbor
Jelindu-te pe limba lor,
Te plângem jos, eşti plâns şi sus
Te plânge chiar şi IISUS!
Că fiu de-al LUI din cei mai vrednici
A fost ucis de nemernici.
…A fost frumos, a fost şi bine
Dar asta doar prin tine,
Ai vrut, şi-ai fost puternic, tare
Te-ai afirmat peste hotare
Dar deodată te-ai oprit
Şi sufletul ne-ai împietrit
Şi ne-ntrebăm dezorientaţi:
Am fost noi oare blestemaţi?
Să pierdem ce-a fost mai frumos
Să mergem tot cu faţa-n jos
Să te tot plângem de durere
Fără speranţă şi putere?
Să ridicăm privirea-n sus
Doar te-om vedea lângă IISUS
Speranţa noastră să învie
Privind spre cer, spre galaxie
Tu pe acolo ai să fii
Cu îngeri dragi cu feţe vii
Numai aşa toţi vom spera
Că poate ne vom resemna
Că ne-oi privi mereu de sus
Din zori şi până la apus
Pentru durerea noastră mare
Ne vei privi cu-ndurerare
Ne vom gândi atunci la toate
Să nu cădem în păcate
Să facem bine să fim buni
Şi cu cei răi şi cu cei buni
Să nu greşim s-avem putere
Să nu producem rău, durere
Că viaţa uneori e scurtă
Fără s-avem vreo mică culpă
Se-ntâmplă uneori de-odată
Ca viaţa să fie curmată
De un nemernic sau mai mulţi
Ce tot dispar prin văi, prin munţi
Şi-ndreptăţiţi de nedreptate
Să cerem moarte pentru moarte!
Ai fost un mare fiu şi bun
Pentru acest popor român
Popor ce tot te vede-n zbor
Cu chipul tău cel zâmbitor
Ce nu îl vom uita vreodată
Nu numai noi, ci lumea toată
Cei mulţi, cei care te-au iubit
Rămaşi cu sufletul zdrobit
SĂRMANII părinţii tăi
Ce au rămas ca vai de ei
Ei ce-au trudit şi au vegheat
Să aibă grijă de băiat,
Ei linişte n-or mai avea
Nici planuri de asemenea
Având doar un singur gând
Să te jelească pe mormânt
Să-şi pună pe mormântu-ţi flori
Cu lacrimi să le ude-n zori, văzând în ele chipul tău
Ce-l va jeli mereu, mereu!
MARIAN noi toţi dorim
Să tot pluteşti pe cer senin
Să-ţi fie sufletul uşor
Mereu să te-odihneşti în zbor
Iar ochii cei albaştri-ai tăi
Ne-or privi poate şi pe noi
Î-ţi vom simţi privire-albastră
Şi tu la fel pe cea a noastră
Şi orice briză, adiere
V-a fi prin tine mâgâiere
Şi noi toţi te vom mângâia
Şi nici-odată nu te-om uita
C-ai fost un fiu desăvârşit,
De lumea toată mult iubit
Dar poate, poate-ai fost grăbit
Să pleci, să pleci, spre asfinţit
Şi să ne spunem NU CONVINS,
Că poate aşa ţi-a fost scris!
George Căruntu