Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a născut pe meleaguri transilvănene într-un sat păstoresc. Topârcea. O zonă mirifică din apropierea Sibiului. De mică a fost fascinată de doinele cântate cu patos din fluier de oierii care-şi mânau turmele peste văi şi dealuri.
S-a născut pe meleaguri transilvănene într-un sat păstoresc. Topârcea. O zonă mirifică din apropierea Sibiului. De mică a fost fascinată de doinele cântate cu patos din fluier de oierii care-şi mânau turmele peste văi şi dealuri.
I-a plăcut dintotdeauna muzica. Dar, cum radioul nu “ajunsese‘‘ în statul în care a copilărit, singurii muzicanţi pe care îi asculta erau lăutarii din Topârcea natală. “Unde m-am născut eu, nu erau radiouri. Mama, Ana se numea, tare duios cânta. Tatei, Ion Arcaşu, îi plăcea foarte mult muzica‘‘, îşi aminteşte Lucreţia Ciobanu.
Când s-a despărţit de localitatea natală avea doar 14 ani. “Sora mea mai mare era aici, la Bucureşti, căsătorită cu Şudi, Ion Stănescu. Am venit şi eu la liceul Domniţa Bălaşa Brâncoveanu. Îmi plăcea foarte mult muzica‘‘, îşi aminteşte îndrăgita interpretă.
CANŢONETE. Prin vocea radioului a descoperit canţonetele italienilor. A fascinat-o această muzică, nouă. Anii au trecut, iar pasiunea pentru cântec s-a accentuat. “Prin 1953 locuiam cu soţul în apropiere de Podul Izvor, când am văzut un afiş: «Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor va avea loc...» Şi i-am zis soţului meu: «Să ştii că eu le iau nişte bani ăstora!» Dar trebuia să duc o hârtie de la căminul cultural unde am activat. În cartier era un cămin cultural: «Ion Creangă». Acolo era un băieţel de clasa a opta, la pian. Am interpretat «De ce nu-mi vii» de Eminescu: «Vezi, rândunelele se duc...» şi mi-a dat o hârtie de colaborare... Apoi, la concurs, am cântat două strofe dintr-o doină. Pentru că mai mult nu ştiam. Şi mi-au dat menţiune pe ţară, pentru cele două strofe. Aveam 29-30 de ani. O aveam pe Rodica, singurul copil. Nu ştiu prin intermediul cui am ajuns la corul marelui dirijor Gheorghe Danga. Am învăţat încă două strofe din doină şi, cu orchestra semisimfonică a lui Gheorghe Danga, cântam cu cei de la cor: «Uite, bade-n, ochii mei», aşa se numea doina‘‘.
Citește pe Antena3.ro
DEBUT. “Într-o zi, luam cafeluţa la Capşa, la prânz. Acolo erau numai artişti: Petre Gusti, Ştefănescu Goangă, Maria Tănase, Aida Moga, Lavinia Slăveanu, Radu Zaharescu... Eu, cu diploma luată, menţiune pe ţară... Într-o zi, bietul Gusti a zis: «Ştii ce? Mâine să te prezinţi la gară, să pleci la Valea Călugărească. Vei merge cu Ioana Radu şi cu Ion Luican». Am ajuns la Valea Călugărească. În orchestră era numai o vioară cu care ne acompania nepotul lui Grigoraş Dinicu, un băiat vârstnic, grăsuţ. Eu cântam în deschidere, am avut mari emoţii. Ioana mi-a spus: «Auzi, ai cântat doina asta, dar... ai avut nişte ezitări, aşa...» M-a sfătuit să merg să cânt într-un cor să mă obişnuiesc cu scena.
ROMANŢĂ. “Când cântam la Circul Franzinni, a pus ochii Maria Tănase pe mine, la îndemnul lui Conu Clery, cum îi spunea ea lui bărbat-său, să mă arunce în Revista ’58 care era la «Savoy», pentru că Ioana Radu era într-o formă splendidă de romanţe şi dorea să-i aducă o rivală, un cui. Dar Ioana era regină la romanţă. Însă Maria, nimic! S-a dus la unul, Pârâianu, care i-a spus că nu poate tăia din Revistă... Maria şi Ioana erau rivale, s-au împăcat târziu, abia când s-au îmbolnăvit amândouă‘‘, îşi aminteşte Lucreţia Ciobanu.
REPERTORIU. Ca să ajungă simbolul de astăzi, Lucreţia Ciobanu a trebuit să-şi creeze propriul repertoriu. “Am avut divergenţe cu Ioana Radu. Îmi plăcea tare mult «De la moară pân’ la gară», iar ea îmi zice: «Să nu te prind că mai cânţi cântecele mele că nu’ş ce-ţi fac. Să-ţi cânţi cântecele tale!» A sunat-o pe sora sa care a dojenit-o: «Auzi, dar tu de ce nu cânţi ca pe la noi? De ce cânţi muzică de restaurant?...».‘‘ Povaţa surorii sale a determinat-o să meargă pe plaiurile natale, să-şi formeze propriul repertoriu. “Mergeam cu un magnetofon şi culegeam de la muzicanţi, dar numai ardeleni, numai bănăţeni... M-am inspirat din ceea ce era apropiat de noi, cei de la Mărginimea Sibiului, fiindcă ăştia au creat fără lăutari, fără influenţe lăutăreşti. Toată ziua erau cu fluieru-n gură: prin munţi, pe dealuri, prin văi, prin păduri... Am cules o serie întreagă de piese, de viaţă lungă, mi-a plăcut să cânt foarte mult natura, şi bine am făcut‘‘, spune interpreta.
Melodii jieneşti din zona Transilvaniei
Maria Tănase şi Lucreţia Ciobanu au deschis prima emisiune
difuzată de Televiziunea Română. Cât despre apariţiile domniei sale la emisiunile
folclorice... nimeni nu le mai ştie numărul. Îndrăgita interpretă iubeşte
doinele ardeleneşti, pe care le-a moştenit de la străbuni. Dacă în zona sudică
durerea era cântată prin baladele vechi, în Ardeal erau doinele de jale, cântece
foarte triste. Lucreţia Ciobanu are însă o mâhnire: faptul că doinele nu mai sunt la fel de difuzate şi rămân în
arhivă. Pe CD-ul care însoţeşte Ediţia de Colecţie dedicată interpretei
luni, 7 aprilie, veţi regăsi 22 de nestemate folclorice din zona Transilvaniei.
Melodii populare jieneşti interpretate inconfundabil de Lucreţia Ciobanu, dar şi învârtite din
zona Sibiului, cunoscute şi preţuite de iubitorii de folclor: “Pleacă oile la
munte‘‘, “Codrule, bătrânule‘‘, “Ridică-te negură‘‘, “Cine n-are dor pe
vale‘‘, “Ia uitaţi-vă feciori‘‘, “Vino, iute, dorule‘‘, “Iar se duc mioarele‘‘,
“Mi s-a dus bădiţa, dus‘‘.
Dăruire
“Printre cei mai renumiţi clasici ai genului ca: Rodica Bujor, Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Ion Luican, Emil Gavriş, Alexandru Grozuţă, am apărut şi eu, în glumă spus, ca o cometă. Erau puţini cântăreţi la acea vreme şi pot spune că eram cea mai tânără între cei vârstnici, ajungând azi la 83 de ani cea mai vârstnică între tineri şi încă cu prezenţă scenică‘‘, spune Lucreţia Ciobanu.
Forţă
“Am cântat cu Emil Gavriş patru ore, zeci de concerte în ţară fără microfon. Când am ajuns la Baia Mare şi mi-au pus microfonul în faţă, n-am mai ştiut să cânt. Orchestra mă «căuta». Nu eram obişnuită, pentru că eu cântasem în mijlocul orchestrei, doar eu, cu pieptul meu sănătos, fără microfon”
Turnee
“Am cunoscut ţara întreagă... N-a rămas nimic necolindat... Cu valiza-n mână şi... drumul la gară. Toate trenurile le ştiam. De cele mai multe ori mergeam cu maşină de la IRTA. Erau închiriate toate vechiturile. Dormeau satele liniştite şi noi împingeam de ele vară, iarnă... Dar totul mergea strună, că eram tineri‘‘
Lucreţia Ciobanu
Succes
“Am făcut turnee ani în şir cu Ana Pacatiuş şi Achim Nica; n-am văzut atâtea săli pline de când m-a făcut mama! Când nu mai puteau sta în sală, în picioare, se urcau pe pervazul geamurilor şi se ţineau de foraibărele din metal, ca să vadă să audă un crâmpei de doină, de la Achim Nica, de la Ani, de la mine‘‘
Lucreţia Ciobanu
