Lungul drum spre nicăieri

Bianca avea 9 ani şi a dispărut la 21 februarie 2007 din Berbeşti (Valcea). Andreea, sora ei cea mică (foto), incă o aşteaptă acasă, scrutand zadarnic drumul ce duce spre casa bunicii micuţei dispărute. in acest caz există suspiciunea de răpire. Poliţia nu are insă nici un martor. Cei care ştiu ceva trebuie insă căutaţi prin "rutina" zilnică. Reporterul Jurnalului Naţional a făcut radiografia acelei zilei.

Se spune că asasinul se intoarce intotdeauna la locul crimei. Aşa ar trebui să facă şi Poliţia. in Franţa, de pildă, cei care investighează o dispariţie se intoarc la "locul faptei", după o vreme, exact in ziua săptămanii şi la ora cand s-a petrecut evenimentul, pentru a vedea "rutina" acelei zone. In cazul fetiţei de la Berbeşti, reporterul Jurnalului Naţional a făcut această radiografie.

Fata a dispărut la 21 februarie 2007. Ne-am intors la Berbeşti tot intr-o miercuri, la 25 aprilie 2005. S-au scurs 65 de zile... şi ceva, fără puştoaica blondă. Acasă, a venit o scrisoare. Pentru Elvira. Surioara socoteşte agăţată in uluci. "M-a strigat spiritul ei", "Mami, vine azi?", "Au luat-o ţiganii!", "Continuăm cercetările...", "Am deschis cartea. E in viaţă", "Nu mai apare...", "Da' de ce?"...

Poliţia merge pe firul ei, anchetează in continuare. Părinţii bocesc şi aşteaptă. Oamenii merg la serviciu, unii rad, alţii injură la şosea. Işi bagă şi işi scot, afişele cu Elvira s-au ingălbenit pe stalpi. Monotonie in oraşul cărbunelui. Ne-am intors la locul cu pricina. Bine, bine, toate au mersul lor. Şi ea? "Ea n-a mai apucat să termine drumul...", imi şopteşte gandul. Povestea unei miercuri. Căci tot intr-o miercuri a dispărut Elvira Ghioca, adică Bianca. Mai toţi i-au spus aşa, la voia mamei. "Mi-a murit o fetiţă cand avea două luni şi o chema tot Elvira. Se spune că poartă ghinion, şi atunci am strigat-o Bianca", spune Felicia Purcaru, mama micuţei dispărute.

ORAR. Blocul ei, ca o vizuină, duhneşte. Pereţii mozoliţi miros a urină, scările sunt tapetate cu coji de seminţe. Ora 11:47. Acasă la Elvira nu e nimeni. Doar becul stă aprins de două zile. Mama e dată dispărută şi ea de vecinii curioşi. De baţi pe la uşi, nu-ţi răspunde nimeni, deşi simţi suflări langă tocul uşii. "N-am mai văzut-o. O dormi poate. Dacă nu, e posibil să fie la Mirel, ăla cu care trăieşte ea, pompierul... Tatăl Elvirei? Ista o plecat de acasă, după ce l-au bătut şi a stat in spital", povestesc vecinii. La uşa lui Mirel nu răspunde nimeni, nici după bătăi zdravene. Ora 12:50. Işi fac apariţia gunoierii. In fiecare miercuri au drum cam la aceeaşi oră, la ghenele din spatele ghetourilor. Vin cu un tractor, cu o remorcă. Mama Elvirei nu apare. Locurile de joacă sunt incă goale. 13:10. Zeci de copii inundă străzile. Calcă pe acelaşi drum, care pe Bianca o ducea la bunica, in Slăveşti. Ca să ajungi acolo, iţi trebuie 20 de minute la pas vioi. Se trece calea ferată, pe unde circulă mărfarul cu cărbune. Pe stradă merg o groază de maşini străine, unele cu o viteză, mai să te ia pe sus. Spre bunica, o tai la stanga. Pe o uliţă liniştită, cu case lipite, cu macadam. Căscioara femeii e modestă, dar curată. Are in faţă o biserică cu cimitir, un chioşc. Ora 13:40. O camionetă neagră, cu răcoritoare şi număr de Bucureşti, aprovizionează. Trece frecvent pe acolo.

TRISTEŢE. "M-a distrus fata asta! 11 zile n-am pus gura pe nimic. N-am putut. E luată de cunoscuţi. Ea nu pleca fără să anunţe!", izbucneşte Elena Mircea, bunica fetiţei. Slana din braţe stă să-i cadă. Andreea, surioara mică a Biancăi, se ambiţionează să escaladeze gardul. Are ochii ei. Puţin mai trişti, căci Bianca nu se vede la capătul uliţei. Bătrana nu se poate abţine. Trebuie să-şi golească sufletul. Altfel o termină de tot durerea. "In ziua aceea, in faţa casei a intors o maşină neagră, cu număr de Olt. Am simţit un fior rece şi am auzit-o pe fată cum m-a strigat. M-am intors, căci părea langă mine. Un domn, cu pălărie neagră şi ochelari, s-a lăsat pe spate in maşină. Cred că a fost spiritul ei, că ea era ascunsă acolo", mărturiseşte femeia. Fetiţa bălaie, cocoţată pe gard, se molipseşte şi ea de neliniştea bunicii. E tristă şi işi mătură intrebările fără răspuns cu privirea.

DRUMUL SPRE BUNICA. La pranz, zeci de copii inunda strazile

SCOTOCIRI. Ora 14:00. Pe strada din faţa blocului işi face mereu apariţia un bărbat intre două varste. Se uită de fiecare dată insistent. Imaginea lui e tulburată de apariţia mamei grăbite, cu buletinul in mană. In casă, Felicia isi aminteşte că Bianca se uita la televizor. Urmărise chiar cazurile Andreei Dodan şi Larisa Chelaru. "O captau ştirile despre ele. Mi-a spus: "-Mami, eu nu mă urc niciodată la alţii in maşini. Nu stau eu după o ciocolată-". Intre timp, drumul care duce spre bunica rămane pustiu. E simplu. Elevii intră la ore, autobuzul opreşte in staţie, dar nu stă mult, nu se aglomerează. in schimb, după 14:30, locurile de joacă sunt pline. Exact ca in acea miercuri. Subsolul e un focar de infecţie. Plin de apă şi saci cu gunoaie, resturi de textile. Intrăm ca şobolanii, să mai scotocim ce putem. La fel şi blocul părăsit, unde oamenii s-au obişnuit să arunce orice deşeu. "Ar putea fi băgată intr-un sac, dar ce să găsim singure in găurile astea adanci?", se intreabă bunica.

MESAGERI. Acasă, a venit o scrisoare. E pe numele Elvirei. Tocmai de la Bistriţa Năsăud. Incepe cald, cu "Dragă familie...". Scrisul pare de copil, dar textele biblice care apar in cele patru pagini sunt gandite de un om matur. Expeditoarea, doamna Victoria, zice că s-a rugat şi că Domnul i-a arătat că fata e in viaţă. In esenţă, scrisoarea, inexplicabil pusă pe numele Elvirei, dispărută de mai bine de două luni, este un text religios, expediat dinspre Biserica Penticostală Creştină. Mizand pe labilitatea familiei, o incercare de prozelitism. "Vi se cere numai să vă intoarceţi la pocăinţă...", se arată in text. Capacul este pus de PS-ul de la sfarşitul scrisorii: "Dacă vreţi să aflaţi cauza pentru care Dumnezeu (...), vă rog să imi răspundeţi la această scrisoare". Şi-apoi, brusc, tot zbuciumul e pus pe seama drumului blestemat. Căci Miercuri e ziua de naştere a disperării.

PRESIMŢIRE "E luată de cunoscuţi. Ea nu pleca fără să anunţe! In ziua aceea, in faţa casei a intors o maşină neagră, cu număr de Olt. Am simţit un fior rece şi am auzit-o pe fată cum m-a strigat. M-am intors, căci părea langă mine. Un domn, cu pălărie neagră şi ochelari, s-a lăsat pe spate in maşină. Cred că a fost spiritul ei, că ea era ascunsă acolo" Elena Mircea bunica fetiţei dispărute FATA ŞTIA "Urmărise la televizor cazurile Andreei Dodan şi Larisa Chelaru. O captau ştirile despre ele. Mi-a spus: "Mami, eu nu mă urc niciodată la alţii in maşini, nu stau eu după o ciocolată." Felicia Purcaru mama fetiţei dispărute

POLIŢIA BATE PASUL PE LOC

Poliţiştii spun că cercetările continuă, iar suspecţii, printre care şi rromii din diferite tabere, au fost testaţi cu poligraful de mai multe ori, la Craiova şi Sibiu. Elvira Ghioca (Bianca) avea 9 ani şi a dispărut in după-amiaza zilei de 21 februarie din localitatea valceană Berbeşti. Ultima oară a fost văzută pe podul de cale ferată care duce inspre bunica. In ziua respectivă, fata era imbrăcată cu pantaloni de culoare roşie cu dungă neagră, pulover in romburi, iar in picioare purta sandale. Elvira are 1,30 m inălţime, păr blond şi ochi căprui, faţă ovală, ten deschis. Aţi văzut acest copil?