Mai multe nunţi şi-o înmormântare

21 aprilie 1883
Natura este în întârziere. Nu mai este iarnă, dar nu a sosit nici primăvara. Arborii sunt goi, iarba străpunge timid pământul şi păsările au note melancolice în cântec. Aceste ezitări ale naturii au ecou în viaţa mondenă. Între o aversă şi o palidă strălucire a soarelui, strada nu se animă deloc; ne-am pierdut complet busola în vestimentaţie. Câteva minute s-a făcut chiar cald. Imprundentele şi-au subţiat talia, dar foarte repede vântul a început să sufle şi iată-ne în faţa şemineului aţâţând focul. Totuşi promenada la Şosea s-a reluat. Cavalerii galopează pe aleea cu stâlpi printre perdelele de arbori fără frunze. Multe amazoane, mai ales dimineaţa care trec foarte elegante şi foarte înconjurate. Se vorbeşte sub evantai despre o mare petrecere de caritate; săracii vor deveni foarte bogaţi pentru că există femei adorabile care fac caritatea cum şi-ar face batista.

27 aprilie 1883
Mai multe căsătorii au fost celebrate duminică seara. Cea mai strălucitoare a avut loc în biserica Sărindar, care se este prea mică pentru a primi toţi invitaţii. Mirele, domnul C. Arion, este fiul mai mic al domnului Arion, membru al Curţii de conturi. Mireasa este domnişoara Maria Tătăreanu, fiica doamnei Elena Tătăreanu, născută Creţeanu. Binecuvântarea nupţială a fost dată tinerilor căsătoriţi de Prea Sfinţia Sa Prea Înaltul arhiepiscop. Naşii erau fratele şi sora, domnişoara A. Tătăreanu, strălucind de frumuseţe în satin roz, voalată într-un ţesut alb ca un surâs de mai. Pe cap o aureolă de aur şi în loc de orice bijuterie, doi ochi albaştri care fac să pălească toate safirele de pe Pământ.

Mireasa, brunetă ca o andaluză, poartă o rochie din satin alb, trenă regală din brocart brodat cu flori de portocal, talie înaltă, pe cap un voal de aur tradiţional formând o aureolă luminoasă. Tot Bucureştiul asistă la această ceremonie. Corpul diplomatic, înalţii funcţionari, magistratura etc. După cununia religioasă, a avut loc o recepţie la domnul Tătăreanu. În asistenţa numeroasă am remarcat pe doamna Olimpia Lahovary, doamna Zoe Ghica-Comăneşti, domnul general V. Creţeanu, şeful casei militare a regelui, domnul prinţ Urosov, ministru al Rusiei, doamna prinţesă Urusov, doamna Sultana Creţeanu, doamna Jean Creţeanu, doamna Maria Creţeanu, domnişoara Lea Creţeanu, domnul general Hercule Arion şi doamna Arion, domnul general Haralambie, doamna Simonidi, domnul şi doamna Alexandru Catargi, doamna Maria Manu, domnul şi doamna George Creţeanu şi domnişoara Esmeralda Creţeanu, domnul Constantin Creţeanu, prefect de Ilfov, domnul şi doamna Alexandru Darvaris, domnul şi doamna George Lahovary, domnul Vasile Hiott, domnul şi doamna Fănuţa, domnul şi doamna Populeanu.

Al doilea mariaj, cel al domnului căpitan de roşiori Şaguna cu doamna Eliza Calenderu, are loc acasă. Naşii erau domnişoara Cleo de Laptew, mai graţioasă ca niciodată în trandafiriu triumf de Venus, corsaj tresat cu flori de ceai şi domnul căpitan Gheorghiu. După ceremonia religioasă a avut loc recepţia şi dansul.

Mireasa era foarte frumoasă sub o coroană de muguri cu un semivoal alb, rochie de brocart alb, trenă imensă brodată cu perle. Printre dame, doamna de Laptew în negru luminat de briliante; domnişoara Maria de Laptew în trandafiriu de auroră, jerbe de trandafiri dalbi pe umăr.
Doamna Mareş, în negru sub o ploaie de jais, de asemenea în negru doamna A. Şuţu; doamna Petrini în mov, brodat cu flori de apă; frunze şi briliante în păr; doamna Petrescu într-un nor de satin alb; doamna Mustacoff în satin violet, trenă senator acoperită de lalele şi nuferi; doamna Butoff în roşu pompeian, mantie crem; doamna N. Calenderu în satin rubiniu, corsaj valois prins în trandanfiri; doamna G. Darvariss în violet etc. Mulţi militari şi multe costume negre.
A treia căsătorie care a avut loc, cea a domnului Politimos cu domnişoara Deşliu, a fost celebrată în biserica Creţulescu. După ceremonie a avut loc o recepţie la doamna Lupescu, sora căsătoritei. Reuniune mai degrabă intimă care s-a terminat la unu dimineaţa.

Nemiloasa moarte a aruncat încă o dată coasa sa în plină recoltă primăvăratică. Un tânăr bărbat în toată puterea, domnul Alexandru Rosnoveanu a fost smuls subit din dragostea alor săi. Foarte fericit că i s-a promis gradul de sublocotenent de roşiori, el n-a îmbrăcat uniforma sclipitoare decât pe patul de moarte. Fiu unic, adorat de părinţi, având totul pentru a fi fericit, el a pierit în pragul vieţii, care părea că i se oferă atât de frumoasă. Alexandru Rosnoveanu avea aproape 20 de ani. Trupul neînsufleţit, expus în biserica Sărindar, unde se va face o slujbă la orele 3, va fi transportat la Iaşi unde vor avea loc funeraliile.

Bun-simţ economic
În 1883 suntem în anii de efort pentru modernizarea spaţiului românesc, pentru formarea unei conştiinţe naţionale, care trebuie să se bazeze pe o cultură naţională. Pentru a câştiga acest statut, cultura este cea care se identifică cu păstrarea şi cultivarea propriei istorii (întotdeauna glorioasă) şi limbii (întotdeauna bogată). Existenţa originară a naţiunii se reflectă nu doar asupra trecutului ci şi asupra viitorului! La sfârşitul secolului al XIX-lea, istoricul militant A.D. Xenopol ne cerea nouă: "Trebuie să ne însemnăm, noi românii, că orice progres pe calea civilizaţiunii nu are pentru noi o adevărată valoare, decât dacă reflectează asupra naţionalităţii noastre”. Cu alte cuvinte, toate faptele, actele noastre trebuie filtrate, subsumate unui program coerent, care să ţină trează conştiinţa apartenenţei la naţiunea română. Dar, atunci când "corpul naţiunii” este bolnav, este în criză are sens să ne ocupăm de "sufletul” său? Dacă ne întoarcem la tezele lui Eminescu, da! Mai ales atunci când civilizaţia este în derivă, drumul către cultură este remediul, instrumentul de coeziune. Iar valorile naţionale sunt doar unele culturale. Este suficient ca acestea să se transfere natural în realitatea noastră cotidiană pentru a avea, din nou, "bun simţ” economic.