x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Mama lui Bute

Mama lui Bute

de Razvan Barbulescu    |    13 Noi 2007   •   00:00
Mama lui Bute
Sursa foto: Ovidiu Iordachi/

Sămbătă dimineaţă, Pechea s-a-nfrăţit cu Montrealul şi intreaga planetă graţie şi lacrimilor Maricicăi Bute. După ce l-a ingenuncheat pe Berrio, vocea lui Lucian tremura de la mii de kilometri, rostind in romăneşte, din mijlocul ringului: "Te iubesc, mamă, ştiu că nu te-ai uitat la meci".


Sămbătă dimineaţă, Pechea s-a-nfrăţit cu Montrealul şi intreaga planetă graţie şi lacrimilor Maricicăi Bute. După ce l-a ingenuncheat pe Berrio, vocea lui Lucian tremura de la mii de kilometri, rostind in romăneşte, din mijlocul ringului: "Te iubesc, mamă, ştiu că nu te-ai uitat la meci".

Singură intr-o cameră, cu faţa la icoană, Maricica a trăit meciul de la Bell Centre altfel decăt toată Romănia. Cu inima strinsă, suferind cumplit la loviturile lui Alejandro. Ca orice mamă de boxer, mama lui Bute trăieşte doar pumnii pe care-i ia băiatul ei. Şi se roagă. Ca intr-un fel de telepatie, pe care doar gemenii o mărturisesc ingrijoraţi, cănd unul dintre ei are o nenorocire. Din memoria sufletului, năvălesc in clipele acelea toate loviturile pe care Lucică le-a luat in carieră, toate căzăturile şi genunchii zdreliţi din copilărie.

Viaţa unei mame de boxer este o arhivă de chin şi spaime. Chipul insăngerat al lui Doroftei după meciul in care a ieşit campion mondial a răscolit Ploieştiul şi Romănia. Şi mama lui Leonard se ascundea la meciurile lui Doroftei de groaza suferinţei. Cum să rezişti cănd ii cară celălalt pumni in cap? Cum să reziste mama lui Alejandro cănd şi-a văzut copilul la capătul puterilor, prăbuşit intre corzi. Sportul acesta n-ar mai avea viaţă dacă mamele boxerilor i-ar vota existenţa. Tablou la Pechea: femeie cu broboadă, cu faţa ascunsă in palme, surprinsă la geam. Extraordinară imagine, care i-a făcut pe romăni să dea aproape in plăns.

Tatăl lui Lucian lovea aerul cu pumnii, cu un Alejandro Berrio imaginar, şi striga din toţi rărunchii: "Dă-i, Lucică, loveşte-l! Acum, la ficat! Retrage-te, Lucică, vine fiara!". In sanctuarul din camera ei, Maricica Bute tremura ca odinioară mama lui Leonard. Sau, desigur, ca mama columbianului, ascunsă şi ea, poate, intr-o cameră in Cartagena. Dacă există o solidaritate a taţilor care trăiesc meciurile fiilor, lovind la unison şi urlănd ca la coridă, există fără indoială şi o suferinţă comună a mamelor, ingenuncheate ca maicile intr-o mănăstire la ora rugăciunii de seară: "Apără-l, Doamne!".
Â

×
Subiecte în articol: mama ediţie specială