Maria, regina României - Povestea vieţii mele (45)

'Nu-mi aduc aminte sa fi supravegheat cineva programele noastre, asa incat inaintam taras-grapis, printre lectiile ce ni se dadeau in salonul de primire, ale carui mari usi de sticla se deschideau in gradinile ispititoare.

Buna batrana miss Butler! Era o adavarata prie­tena, cu toate ca nu facea din nici una din noi un Paderewski sau un Rubenstein!...
Zile fara grija, cand lumina soarelui din Malta facea pe oricare om ingaduitor, si cand puteam, in timpul binecuvantatului interimat, sa ne asezam lectiile dupa cheful nostru!

Singura, doamna din Anglia intonase o nota discordanta, dar nu era destul de puternica pentru a tulbura din temelii armonia traiului nostru casnic.
Mademoiselle era friguroasa si aceasta era una din pricinile de neintelegere intre ea si mama. Mama, fiind grasuta si cu sange cald, avea nevoie de aer liber si de ferestre deschise, pe cand mademoiselle uscata, anemica totdeauna, tremura de frig.

Papa era din epoca in care englezii si francezii nu scornisera inca 'Entente Cordiale' si nu ingaduia, catusi de putin, pe biata mademoiselle, care, drept vorbind, nu prea avea cu ce fermeca sexul tare.
Se potriveste sa amintesc aici un mic incident hazliu.

Guvernatorul, Sir Linden Simons, dadea un bal costumat in apatul sau din La Valletta. Mare infrigurare in toata insula: toata lumea avea sa mearga la bal, chiar mademoiselle fusese invitata.

– 'Mademoiselle, quel costume mettres vous?'
– 'Ah! Mes enfantes c’est un grand secret!'
– 'Oh! Mademoiselle, ditrs, dites!'
– 'Non, non, mes enfants, ca sera une surprise, une belle surprise. Je puis seulement vous dire que je serai une dame tres importante'.
Si cu atata trebuia sa ne multumim, cu toate ca ne intrebam neincetat ce costum ar prinde pe uscativa mademoiselle.

In sfarsit, sosi seara cea mare, si noi, copiii, ne adunaram in hall impreuna cu servitorii infrigurati si cu gurile cascate, furisand priviri prin toate deschizaturile, pentru a prinde cu ochiul vreun costum.

Papa era stralucitor intr-un costum al vechii Rusii pe care il purtase odata, la un bal, in Petersburg. Era de catifea safirie, impodobit cu cel mai pre­tios samur al mamei si cu caciula la fel; avea pe piept, cusuta in fir de aur, acvila cu doua ca­pe­te; pana si manusa era bogat lucrata in fir si pur­ta cu colan impodobit cu pietre scumpe.

Mama, careia nu-i placea niciodata gateala, se multumise sa-si pudreze parul, iar marea ei pri­e­­tena, lady Fitzwilliam, o nostima irlandeza, ca­run­ta din prima ei tinerete, si cu parul scurt cand asa ceva era foarte neobisnuit pe vremea aceea, purta o rochie de tafta cenusie, ca turturica, pe un malacof Lodovic al XVI-lea, incantator de potrivit cu modelul frumusetii ei.
Dar mademoiselle, unde era?
Ah! iat-o, vine!
Ah, Dumnezeule!

Inchipuiti-va, pe mademoiselle, osoasa cu ochelarii pe nas, intr-o rochie scurtuta ce lasa sa se vada cam prea mult din picioarele ei subtiri, o rochita vargata, rosu, alb si albastru, infatisand steagul francez si, drept culme, purtand pe cap bonetul frigian!
O clipa ramasera toti incremeniti; nimeni nu stia ce sa spuna! Papa se incrunta, nemultumirea lui era vadita, aproape se ghiceau pe rand gandurile ce-i treceau prin minte: papa nici cand se supara nu-si putea niciodata stapani mania, nici sa-si ascunda necazul.

Mademoiselle, aratandu-se deodata zglobie, poate din pricina rochiei neobisnuit de scurta, se invartea de colo-colo, ingamfandu-se.

– 'Mais Mademoiselle vous avez dit que vous seriez une dame tres importante?', o intrebam incremenite de mirare.
– 'Et bien mes enfants je suis la Republique Francaise, je suis la Frace! A bas les chapeaux!'

Incruntarea lui Papa semana a nori de furtuna, dar mama, dandu-si seama de latura hazlie a intamplarii, insenina atmosfera laudand pe mademoiselle pentru ideea nimerita, – 'si nouvelle, si symbolique, si patriotique', – a grabi plecarea lui papa inainte de a izbucni furtuna, iar noi ramaseseram singure, sa ne marturisim dezamagirea.

Ce pacaleala! Auzi, o doamna importanta! Noi ne inchipuisem Maria Stuart, regina Scotiei, pe Cleopatra, pe regina Isabeau, pe Charlotte Corday sau regina de cupa si altele, dar Republica Franceza!

Ce dezamagire! Si apoi, ce picioare subtiri avea... si ochelari sub caraghioasa si nepotrivita caciula! Nu o prindea chiar deloc! Cu totul, fara chef, furam, in sfarsit, trimise la culcare!'