Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ceea ce s-a intămplat pănă acum cu Cristian Cioacă "n-a fost anchetă", susţine comisarul-şef Viorel Vasile, şeful Serviciului Omucideri din IGPR. Este "coechipierul" procurorului Marius Iacob in instrumentarea cazului Elodia Ghinescu. Au metode diferite de abordare a subiectului. Insă merg, in echipă, pe aceeaşi ipoteză de lucru.
Ceea ce s-a intămplat pănă acum cu Cristian Cioacă "n-a fost anchetă", susţine comisarul-şef Viorel Vasile, şeful Serviciului Omucideri din IGPR. Este "coechipierul" procurorului Marius Iacob in instrumentarea cazului Elodia Ghinescu. Au metode diferite de abordare a subiectului. Insă merg, in echipă, pe aceeaşi ipoteză de lucru.
- Jurnalul Naţional: De dosarul mineriadei mai aveţi timp să vă ocupaţi?
Procuror Marius Iacob: Nu mă ocup eu. Noi avem doar o parte din dosarul mineriadei, partea care-l priveşte pe Ion Iliescu. Nouă ne-a venit, cred că-n august, dosarul ăsta, care provine dintr-o disjungere dată de Parchetul Militar. Pentru a finaliza dosarul cu celeritate, iniţial am repartizat patru procurori şi doi poliţişti. Un procuror a plecat inspector la CSM, au rămas trei procurori şi doi poliţişti. Sunt independenţi şi ei de regulă numai asta fac. Eu nu pot să stau să le impun. Deci ăla nu-l fac eu, il fac procurorii de la mine din secţie. Sunt trei procurori. Pe un dosar, care să ştiţi că e relativ mic, cantitativ, are doar 10 volume. Şi eu am dat trei procurori - la Parchetul Militar a lucrat doar unul - pentru finalizarea cu operativitate...
- Mai trăim să citim şi noi soluţia?
Cu certitudine. Se va da o soluţie, cu certitudine. Chiar şi-au făcut un plan de audiere cu vreo 50 de martori.
- A, deci mai durează...
Nu, eu cred că au audiat jumătate. Deci, dosarul acela nu-l fac eu. Că a mai făcut cineva legătura că...
- Dumneavoastră giraţi.
Eu girez, dar pănă la urmă ştiţi că procurorul are o oarecare independenţă. Noi, ca şefi, trebuie să-i creăm cadrul corespunzător in care să lucreze. Eu, mai mult decăt să-i dau dosarul şi să nu-i mai dau altul şi să-i spun "fă-l", n-am ce să-i mai fac. Şi să-l intreb de ce are nevoie, de birouri, de maşină, de poliţişti, de astea... Dar ăsta efectiv (n.r. - dosarul in care Cristian Cioacă e acuzat de omor calificat) il fac eu. Nu mai am treabă cu..., eu! Şi cu el (n.r. - arată spre comisarul-şef Vasile Viorel, şeful Serviciului Omucideri din IGPR). Noi ne-am asumat toată...
Lipseşte paşaportul
- Auziţi, dar taximetriştii au fost audiaţi?
Vai de capul meu... Atunci au fost investigaţi, audiaţi. Deci, aşa cum ştiţi, noi am luat dosarul pe 17, iar pe 18 am inceput urmărirea penală. Deci de atunci ne-am asumat...
Citește pe Antena3.ro
- Dar geanta ei care a rămas in casă de ce nu a fost verificată?
Care geantă, aia galbenă, pe care aţi arătat-o? Păi ce să facem cu geanta aia?
- Dar aţi văzut ce conţine geanta aia?
Da.
- Ce conţine?
Păi, nu mai ştiu... Farduri, rujuri.
- Şi un portofel. Cu nişte acte, chitanţe, legitimaţia de avocat, cartea de vizită a unei companii de taximetre...
Vasile Viorel: Probabil că acolo unde e acum nu-i mai foloseşte.
- Trebuie să fim optimişti. O reţetă...
V.V.: Credeţi că ii trebuie paşaportul...
M.I.: Lipseşte paşaportul. Nu l-am găsit. Buletinul l-am găsit. Era la barou. Ni s-a predat, il avem ataşat la dosar.
- Şi asta credeţi că face parte din inscenarea dispariţiei făcută de el?
Vă rog să ne credeţi că noi avem... Dacă dumneavoastră veniţi cu o idee acuma şi ziceţi "dom’le, e posibil ca ea să fie in..." Nu ştiu, găsiţi o ipoteză şi noi ne găndim şi la aia.
- Păi, ar fi ipoteza cu jaful.
Doamna Oprea, găndiţi-vă că totuşi pănă la urmă un om care are o instruire, dacă nu are nici o legătură cu o faptă sau cu ceva, sunteţi de acord cu mine că e constant? Sau că e in stare să suporte orice metode d’astea de anchetă care pănă la urmă sunt legale, nu sunt...
- Depinde de psihicul fiecăruia.
Dacă eu vă propun dumneavoastră să mergeţi la detector... Vă pun o singură intrebare: "ştiţi unde se află Elodia acum?", şi dumneavoastră imi spuneţi că "nu ştiu" şi eu zic "n-am incredere in dumneavoastră, haideţi să mergem la poligraf", n-aţi merge la poligraf? Eu aş merge! Sau orice om cinstit.
- Nu ştiu. Depinde şi de starea in care eşti.
Păi in care stare vă aflaţi?
- Acum sunt cam obosită (n.r. - era aproape miezul nopţii).
Păi, nu vă aflaţi astăzi, dar măine... Zic "uite, măine sau poimăine sau cănd vreţi dumneavoastră". Domnule, dacă nu ai legătură cu ceva, de ce să-ţi fie frică?
- Depinde de psihicul fiecărui om, să ştiţi. Unii-s mai puternici, alţii sunt mai slabi. Haideţi să facem o analogie: şi la dispariţiile de copii primii suspecţi sunt părinţii: că nu plăng, plăng prea puţin, le curge lacrima doar pe obrazul drept...
V.V.: Ştiţi de ce? Pentru a exclude din start unele ipoteze.
- Corect. Aşa e. Insă fiecare om se manifestă diferit.Unul işi smulge părul din cap, altul poate inghite in el şi plănge noaptea in pernă, cănd nu-l vede nimeni, altul poate nu plănge deloc şi-şi pune ştreangul de găt. Am avut cazuri.
Doamna Oprea, dar acel om nu e constant in ceea ce spune!
"N-a fost anchetă"
- Nu ştiu cum reacţionează fiecare om in situaţii de stres... Pe tocul pistolului a fost găsit săngele ei?
Da’ cum! Nu-mi vine in minte acum o justificare pentru săngele de pe tocul de pistol. Dar vorbesc de certitudini, nu de... Tocul lui de pistol, uniformele şi bunurile găsite in răpă. Păi tu, dacă-ţi dispare o uniformă, dacă-ţi dispar nişte pernuţe sau cutia de bijuterii... Cum vă explicaţi cănd eu am luat declaraţia lui şi l-am intrebat "ce-ţi lipseşte din casă?", "păi, lipsesc bijuteriile", "şi in ce erau bijuteriile?", "intr-o cutie de ceramică galbenă cu cercuri albastre". "Unde era?", "pe noptiera patului." Noi găsim in răpă, aşa cum ştiţi, cutia şi-i arăm poza lui. "Asta iţi spune ceva? E posibil să fie de la tine din casă?" "Nu recunosc." Nici n-a spus "seamănă, dar nu ştiu dacă e aia din casă".
- S-a speriat sau l-a luat pe "nu" in braţe.
Te sperii in faţa unuia care te ameninţă. Tot timpul a venit cu avocatul. Noi n-am ţipat niciodată la el, n-am ridicat tonul, am vorbit in anchetă cum stau de vorbă cu dumneavoastră.
- Nu de dumneavoastră s-a speriat, ci de acuzaţia care i se aduce, de "omor calificat". Nu e o chestiune care să te relaxeze.
Putea să zică "domnule procuror, nu vă supăraţi...". Ştiţi cum a făcut? I-am arătat planşa foto, dup’aia a fumat o ţigară şi
i-am zis "Cristi, hai te găndeşti?", că putea să spună "dom’le, sunt foarte ameţit, sunt nemăncat, lăsaţi-mă să mă găndesc. E ora 2:00, vin măine şi vă spun". Am fost căt se poate de flexibili in anchetă, am fost căt se poate de... Pe Cioacă nu-l consider criminal.
V.V.: Ce anchetă? Că n-a fost anchetă asta....
M.I.: Am avut cu dublu, cu triplu asasinat, am stat nopţi, am făcut anchete. L-am tratat efectiv: "Cristi, ce zici de asta?" şi "cum iţi explici p’asta?", "de ce atunci ai zis aşa şi acum nu mai zici nimic?", "de ce nu vii la poligraf?". Dumneavoastră ce-aţi crede? Bun, s-a speriat un om, e acuzat de omor calificat. Asta e! Dar te aduni şi incepi să colaborezi. Pentru că...
V.V.: Auziţi, da’ de ce nu-i luaţi şi lui un interviu, să vedeţi? Fără să fie speriat, nu-i acuzat de dumneavoastră. De ce nu-l intrebaţi?
- Ce să-l intreb? De ce nu recunoaşte alea din răpă? Sau ce caută andrelele acolo?
V.V.: De ce uniforma lui e acolo? De ce e sănge pe uniforma lui? De ce e profilul lui pe mănuşile cu sănge? De ce e sănge in portbagaj? Să-l intrebaţi ca ziaristă, nu ca... De ce nu-l intrebaţi? Cu chiloţii, de ce nu-l intrebaţi? Ia intrebaţi-l!
- L-am intrebat.
Şi ce-a zis?
- Ce vă spune şi dumneavoastră.
V.V.: Păi, de noi se sperie...
- A, şi de mine nu, ziceţi!
Păi, nu, nu, nu...
V.V.: Ce zice exact?
- Că nu ştie. Nu-şi explică.
"O căutăm"
Marius Iacob: A, pe de altă parte, de ce n-a venit să spună "a, ziceţi că e uniforma mea. Domnu’ procuror, eu mă duc acasă, văd căte uniforme am, vin şi vi le pun pe toate in braţe şi vă rog să confruntaţi dumneavoastră"?
V.V.: Sau "haideţi să mergeţi să vedeţi căte uniforme am!".
M.I.: ... "confruntaţi dumneavoastră cu ce mi-au dat de la serviciu şi vedem. Nu ştiu ce să vă zic. E mărimea mea la cămaşă, e mărimea mea la pantaloni", ADN-ul lui de pe pantaloni, "nu-mi explic, dar haideţi că eu vă ajut să o lămurim". "Nu ştiu, e posibil, probabil."
V.V.: "Cristi, hai mă să mergem să verificăm?", "iar, domnule, vreţi să veniţi in casă la mine?".
M.I.: S-a speriat. I-arătăm chiloţi bărbăteşti pe care scrie "Uniconf", sunt nişte chiloţi distincţi - deci nu sunt d’ăştia obişnuiţi - , negri. Şi zic "uite, ADN-ul tău", "păi, nu ştiu. Păi, mie imi lua nevastă-mea chiloţi". "Păi da, da’ te imbrăcai, tu nu ştii cu ce te imbraci?" Nici măcar nu putea să spună "dom’le, stai puţin că eu cred că nu sunt... Am avut sau n-am avut. Haideţi acasă să căutăm, că s-ar putea să am sau s-ar putea să nu mai am". Doamna Oprea, colăcelul copilului, colăcelul care era in baie lăngă WC-ul pe care-l folosea toată lumea, frate, noră, bonă..., dom’le, era acolo de luni de zile şi spune "nu ştiu dacă aveam in casă aşa ceva". E speriat! Putea să spună "domnu’ procuror, am fost speriat că v-aţi uitat urăt la mine, dar vin măine, lăsaţi-mă să mă găndesc"...
- Sau "m-am speriat că toate probele astea duc inspre mine, şi eu nu ştiu ce reacţie să am!".
Şi noi ce să facem? Dom’le, eu nu pot să spun "Cristi, pentru că tu eşti speriat şi astea, ai dreptate, eu mă duc după nea Gică din colţ!".
- Aţi găsit şi un suport pentru o perie de WC, nu? O chestie d’aia in care se pune peria de la WC, bleu...
Nu mai ştiu...
- Aia n-are cum să fie din casa lui. In casa lui sunt ambele perii de WC, cu cutii cu tot.
Păi da’ io am zis că-s din casa lui?
- V.V.: Cine a zis că toate obiectele de acolo sunt de la el?
- Sunt măsurate, numerotate.
Dintre obiectele ălea, patru-cinci oameni, căţi le-au văzut, au recunoscut cred că 90% din ele. Sunt căteva obiecte, să zicem 10 dintr-o sută, pe care nu le-a recunoscut nimeni. Asta e, nu le-a recunoscut.
V.V.: Aţi văzut locul in care s-au găsit?
- Da.
Aţi văzut căte obiecte sunt acolo?
- Da. Acolo puteaţi să găsiţi probe la zece cazuri...
Vedeţi? Da’ noi ne-am legat de astea pe care le-au recunoscut, la analize pe ce a ieşit ADN-ul. Noi am avut in vedere ce am considerat că are legătură cu cazul. Şi ulterior am incercat să stabilim dacă au vreo legătură cu cazul nostru. N-a zis nimeni că toate au legătură. Nici măcar n-am zis că le-a aruncat Cioacă acolo! Că aşa a mai interpretat nu ştiu cine că gata, Cioacă le-a aruncat. N-am zis, dom’le, noi aşa ceva! O căutăm (n.r. - pe Elodia). Viitorul va...
- Cănd incepeţi fraza asta cu viitorul mă găndesc la aia cu "viitorul sună bine"...
Doamnă, el susţine că e vie şi că e plecată nu ştiu unde. Sunteţi de acord cu mine că-n ipoteza in care ea e plecată, o găsim noi...? Intr-un an, doi, trei, zece, cin’şpe, o găsim. Sunteţi de acord cu mine? După 10 ani, tot o găsim! Unde să fie? Deşi mie acuma - n-am copii, n-am copii şi nici nevastă - mi-e totuşi imposibil să cred, găndindu-mă doar la o femeie, ca o femeie să-şi lase copilul şi să plece, să nu mai..., voluntar.
- Se poate.
Atitudinea
V.V.: Credeţi că e in viaţă? Sincer!
- Auziţi? Chiar vreţi să ştiţi părerea mea?
V.V.: Aha...
M.I.: Noi nu scriem nicăieri.
- Sunt şanse mici ca ea să mai fie in viaţă. Dar şi dacă a fost ucisă, sunt şanse ca altul să fie autorul. A fost vreodată un indiciu temeinic in acuzarea lui faptul că el nu s-a implicat in căutări?
Nu. A fost un semn de intrebare.
- Ar fi fost bine dacă el s-ar fi implicat in căutări?
A fost un semn de intrebare şi ne-am bazat pe faptul că un om căruia ii dispare soţia e interesat să o găsească, vie sau moartă. Pentru că, pănă la urmă, e soţia lui şi e mama unui copil. Dar, nu, nu... faptul că el nu s-a implicat in asta nu ne-a determinat pe noi să credem mai mult sau...
- Dar a intrebat, chiar in acele zile, prietenele ei apropiate dacă au văzut-o.
A intrebat, da, da. A intrebat.
- I s-a impus, după ce a inceput urmărirea, să nu se implice in căutări?
Nu i s-a impus nimic! Deci, noi să ştiţi că la fiecare audiere pe care am efectuat-o l-am intrebat "măi, noi te acuzăm de asta. Tu ce probe propui in apărarea ta? Sau cum te aperi?". Şi el a susţinut o dată că vrea să pună la dosar mail-urile, o dată că vrea să... nu mai ştiu ce. Deci, l-am intrebat: cum te implici tu? El n-a venit niciodată să zică "dom’le, eu vreau să vin cu dumneavostră să o căutăm in lacul cutare"! Am fi fost de acord, "vino cu noi"! Sau "eu cred că s-ar putea să fie plecată in Mexic".
- Ce pomană ar fi fost pentru presă, dumneavoastră alături de Cioacă filmaţi pe malul Barajului Vidraru!
Deci, noi nici nu i-am impus să-l ţinem după noi, s-o căutăm, nici el nu s-a oferit. Iar din partea noastră a avut toată disponibilitatea.
- Da, dar avănd in vedere conţinutul mail-urilor...
V.V.: Ce relevanţă are pentru caz?
- Justifică atitudinea lui.
V.V.: Care e mai moral dintre ei doi?
Discuţia a alunecat spre zone neserioase. Divorţuri, adulter, chiuretaje.... La un moment dat, comisarul-şef Vasile Viorel a acuzat Jurnalul Naţional de o atitudine "pro-Cioacă", aşa cum a denumit-o dumnealui. M-a intrebat de ce publicăm mail-urile. "Pentru că ceilalţi din presă publică probe din dosar", i-am răspuns. Mult mai diplomat, procurorul Iacob a salvat situaţia: "Pe noi să ştiţi că ne ajută publicarea mail-urilor. Demonstrează că, cel puţin in ultimul an, avocata a fost fidelă unui singur amant". No comment.
O ţară de juraţi online
Interviul a durat două ore. O bună parte din el s-a desfăşurat cu reportofonul inchis. Mi s-a cerut o pistă. Am dat o pistă, cu acţiune şi personaje, n-are rost să o detaliez atăta vreme căt ea nu se verifică. Prezumţia de nevinovăţie ar trebui să funcţioneze şi intr-o anchetă penală, şi intr-una jurnalistică. In momentul in care i-am reproşat că date din dosar au "transpirat" in mass-media, procurorul a avut un răspuns care m-a blocat: "Ştiţi ce-aş face eu? Dar nu se poate! Aş publica tot dosarul pe internet, ca oamenii să-l vadă şi să-şi dea cu părerea. Să văd ce cred ei". "Ş-atunci de ce se mai face Facultatea de Drept, domnule procuror? A ajuns Romănia o ţară cu 18 milioane de juraţi online?" N-a avut răspuns. Acest pasaj nu există pe inregistrarea audio. Dar, pentru conformitate, dacă este nevoie, se poate face testul cu poligraful...
Dreptul de a tăcea
In art. 70, pct. 2 din Codul de Procedură Penală se recunoaşte acest drept atunci cănd se dispune: "Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie atrăgăndu-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit impotriva sa". Pe de altă parte, invinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze vinovăţia sa, sarcina administrării probelor revenindu-i organului de urmărire penală şi instanţei de judecată. In acest sens, art. 65 alin. 1 din Codul de Procedură Penală dispune: "Sarcina administrării probelor in procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată". De regulă, cauza şi semnificaţia tăcerii este dificil de decelat cu certitudine şi fără dubii, ceea ce implică o serie de probleme folosirii tăcerii in sistemul probaţiunii. De pildă, in sistemul de drept american "inculpaţii au dreptul de a refuza să răspundă la orice intrebare ce le este pusă de acuzare in timpul procesului (prin invocarea celui de al 5-lea amendament) şi, de asemenea, au dreptul de a nu apărea deloc in calitate de martor. Mai mult chiar, ii este interzis acuzării să comenteze tăcerea sau refuzul inculpatului de a fi martor. (fragment din studiul "Dreptul invinuitului sau inculpatului de a nu face nici o declaraţie" realizat de conf. univ. dr. Dabu Valerică şi avocat Guşanu Ana-Maria)
Primele parti ale interviului - Marius Iacob: "Dacă Elodia trăieşte, eu imi dau demisia" • "Noi n-am zis că Cioacă a aruncat obiectele in răpă"
â—� Citiţi si:
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea I
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a II-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a III-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a IV-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a V-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a VI-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a VII-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a VIII-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a IX-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a X-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XI-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XII-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XIII-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XIV-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XV-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XVI-a
- Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XVII-a
