Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Muzicologii il compară pe Matei cu George Enescu, datorită talentului său de interpret, dar şi compoziţiilor sale pentru pian, orgă, flaut, orchestră. In acest an i-a fost publicat primul caiet de partituri, numit "Secunde - 10 piese pentru pian".
Succes - După ce il ascultă, părinţii işi trimit copiii să inveţe pianul
Muzicologii il compară pe Matei cu George Enescu, datorită talentului său de interpret, dar şi compoziţiilor sale pentru pian, orgă, flaut, orchestră. In acest an i-a fost publicat primul caiet de partituri, numit "Secunde - 10 piese pentru pian".
Sămbătă, 17 noiembrie, concert extraordinar "Matei Bucur Mihăescu - pianist şi compozitor", organizat de Fundaţia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea Romăniei in parteneriat cu Asociaţia Culturală DariaâS, la Sala Radio. Au fost patru ore de acorduri graţioase, amintind de Vivaldi, acorduri grave, venite parcă direct din Nocturnele lui Chopin, dar şi ceva mai mult decăt atăt - amprenta unui stil. Matei părea un copil perfect stăpăn pe sine, foarte serios şi rece, aflat cu găndurile
intr-o lume in care accesul ne era interzis nouă, profanilor, intr-ale muzicii. Cănd am ajuns la el acasă, in apartamentul cald şi mirosind a mere din apropiere de Piaţa 1 Mai, am descoperit un copil serios şi matur, dar zămbitor şi comunicativ. Singurul sfios era motanul băiatului, Codiţă, care cu greu a fost convins să stea la poză.
La 12 ani, Matei a fost deja la două cursuri de perfecţionare la Conservatorul din Viena, a obţinut Premiul I la Concursul de Interpretare "Marţian Negrea", Premiul I la Concursul Internaţional Pro Piano, Premiul de excelenţă al Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali pe 2007. A susţinut un concert la Ateneul Romăn, recitaluri in 11 ţări europene şi a creat cel puţin 20 de piese muzicale pe care le-ar putea prezenta pe orice mare scenă cu măndrie.
Citește pe Antena3.ro
PRIMELE LECŢII. A reuşit toate acestea pentru că a inceput foarte devreme. Matei s-a născut intr-o casă cu pianină, pianina bunicului, Petre Mihăescu, compozitor de muzică uşoară. "Pe la 5 ani am avut curiozitatea să ating clapele; apoi bunicul a inceput să mă testeze, să vadă dacă am ureche. Poate de asta am şi ales să studiez pianul." A inceput imediat cursuri de iniţiere cu o profesoară, iar la 6 ani a dat o probă de aptitudini pentru admiterea la Liceul "George Enescu". "El e mai mult autodidact. Invăţămăntul nostru muzical e foarte in urmă, copiii invaţă după manuale editate in anii â60. La şcoală i-au spus să nu mai vină la lecţiile de teorie. Nivelul la care e acum Matei e de Conservator din punct de vedere teoretic", spune mama băiatului, Milena, economistă. Ea ne-a mărturisit că a făcut şi ea patru ani de pian, "dar nu a mers".
Ea ne povesteşte că maestrul Florin Chiriacescu, care a interpretat la orgă la concertul de la Sala Radio compoziţiile lui Matei "Orga" şi "Preludiu şi fugă", i-a spus dirijorului Cristian Brăncuşi: "Matei scrie pentru orgă la nivelul celor mai mari compozitori intr-un mod absolut intuitiv". Maestrul Brăncuşi l-a şi invitat pe băiat la cursurile de analiză muzicală pe care le ţine la Universitatea de Muzică. "Din păcate, nu există bază legală la noi pentru ca Matei să intre acum la Conservator, cum e posibil in alte ţări. Cănd am fost acum doi ani la Viena, i-au propus să vină la Conservator, dar ar fi trebuit să merg şi eu cu el, să imi găsesc ceva de lucru şi era dificil din punct de vedere material. Dar pentru că sunt foarte mulţi copii supradotaţi in toate domeniile, poate se vor schimba şi legile", speră mama.
PRIETENI ŞI COLEGI. L-am intrebat pe Matei cum se poartă cu el dirijorul. "Relaţia cu domnul Brăncuşi e cea de la dirijor la interpret profesionist, consacrat. In partea a treia a Concertului de Mozart, nici nu a mai dirijat, arătănd astfel că are deplină incredere in mine." Oamenii mari il tratează ca pe un egal; propria lui mamă, după ce s-a obişnuit cu găndul că are un copil genial, ii vorbeşte acum ca unui frate şi se sfătuieşte cu el. Colegii lui insă de cele mai multe ori nu il inţeleg, il privesc cu invidie. "O vreme mi-a păsat, dar acum nu mai pun la suflet. Nu am nici un fel de relaţie cu colegii de clasă. Am căţiva prieteni cu care mai joc tenis sau fotbal şi mă inţeleg bine cu colegii de la orele de muzică."
O parte dintre colegii săi au interpretat in concertul din 17 noiembrie căteva dintre piesele lui Matei: Laura Chihaia - "Demoiselles", Răzvan Bruno Pali - "Little Russian Girl", Maria Petrache - "Fuga in a", Diana Constantinescu - "Pescarul" şi "Mozart", Ioana Pecingină şi Radu Paradovschi - "Intermezzo", Elena Prodan - "Melancolie", Marius Georgescu - "A soldierâs dream" şi "Hommage à Chopin", Iulian Ochescu şi Irina Georgescu - "Story". Concertul de la Sala Radio a putut avea loc datorită unui mecena iubitor de muzică clasică: "Domnul Dan Voiculescu l-a văzut pe Matei in concertul de la Ateneu şi a fost impresionat.
Ne-a ajutat mai mult decăt ne-am fi inchipuit pentru a realiza concertul de pe 17 noiembrie, pentru că toată povestea asta costă - să aduci 50 de artişti pe scenă, să faci CD-ul, să asiguri promovarea". Pentru această ocazie, băiatul a imbrăcat un costum original, care a fost imaginat de mamă: "Pentru că a interpretat Mozart, am zis să sugerăm un mic Mozart. Costumul a fost realizat la Teatrul Naţional. Iniţial, ei au zis să fie din blug, dar n-am vrut să părem rockeri. La concert, eu muream de emoţie in culise, iar singura lui grijă era să işi aranjeze bine haina cănd se aşază pe scaun, la pian."
UŞI INCHISE. Matei a fost invitat să cănte şi in China de rectorul Conservatorului din Beijing, după ce acesta a văzut compoziţiile şi CV-ul băiatului. Ministerul de Externe romăn avea acolo o acţiune care avea şi o dimensiune culturală. Cu două săptămăni inainte de plecare, mama lui Matei a dat un telefon la Minister, unde i s-a spus: "Nu ne-am dat seama că ne trebuie fonduri pentru deplasarea lui Matei." Din cauza acestei "neglijenţe", Matei n-a mai ajuns in China: "Ar fi fost o oportunitate pentru el, să cănte acolo. La fel nu a mai ajuns nici la Paris, după ce s-a schimbat ambasadorul, iar ataşatul cultural ne-a spus că de astfel de acţiuni se va ocupa de acum inainte Institutul Cultural."
In ciuda acestor uşi inchise, Matei işi continuă imperturbabil drumul. In fiecare zi, studiază patru ore la pian cu un profesor particular, insuficient după căt şi-ar dori. "Mai intăi incercăm să inţelegem ce a vrut să spună compozitorul, apoi lucrăm tehnic. Pentru Concertul de Mozart prezentat la Sala Radio am lucrat un an. Acum mi-am propus să incep studiul unui concert de Grieg." Deşi munceşte la pian de foarte devreme, copilul o face cu plăcere şi bucurie.
"MELANCOLIE". Compunerea de piese muzicale nu are ore fixe şi ii place şi mai mult, pentru că "posibilitatea de exprimare e mai mare". Dacă se concentrează, scrie o piesă muzicală o dată. "Nu imi place să stau prea mult să corectez; făceam uneori aşa, mi se păreau mai proaste şi renunţam la ele. Mi s-a intămplat să scriu ceva şi peste căţiva ani să revin la temă." Mama e prima care ii ascultă compoziţiile. "Mă cheamă şi imi căntă şi ii spun cănd nu-mi place. E dramatism şi tristeţe in piesele lui, deşi Matei e un copil vesel. Poate că e vorba despre profunzime", crede ea. In timpul concertului, urmărind programul, am văzut că una dintre piese se numeşte "Melancolie" şi m-am intrebat dacă un copil de 12 ani a experimentat sentimentul. Mi-am răspuns că, probabil, aşa cum unii dintre noi care au inceput să citească de foarte devreme au invăţat despre anumite sentimente inainte să le trăiască efectiv, aşa s-a intămplat şi cu Matei, care a trăit melancolia ascultănd multă muzică. Matei mi-a confirmat presupunerea. "Cănd compun, nu-mi iau un model, nu mă uit, de exmplu, la o plantă, deşi aş putea oricănd să scriu după teme din natură. Nu cred că am experimentat melancolia, dar cred că acest sentiment se regăseşte cel mai mult la Chopin. La alţii nu e atăt de concret exprimat." Mama intervine: "El scrie totul o dată, aude polifonic". Compozitorul pe care il iubeşte cel mai mult este Bach. "Imi place stilul preclasic german, barocul, apoi stilul romantic. In secolul XXI există muzică şi zgomot. Compoziţiile făcute abstract nu imi plac."
Am vrut să aflăm cum şi unde se vede peste zece ani. Matei spune că nu işi face planuri, ci aşteaptă nişte şanse. "E prea devreme să spun unde voi fi. Mi-ar plăcea să studiez in Belgia, la Bruxelles, unde am auzit că e o universitate foarte bună, dar şi la Londra, unde sunt profesori excelenţi, veniţi din Rusia." Visul lui frumos, pe care-l deconspiră mama, este să ţină un concert intr-o catedrală, căntănd la clavecin. Alte vise: să cănte la Sala Palatului, alături de Scorpions, şi la Berlin, alături de Filarmonica de acolo.
Camera in care studiază Matei e dominată de pian, cumpărat după ce au văndut pianina bunicului, fără regret, şi au făcut un imprumut la bancă. In latura opusă a cămăruţei se află clavinova, instrumentul pe care căntă profesorul partea ce revine orchestrei, in timp ce Matei interpretează la pian. Pe rafturile bibliotecii stau două piane miniaturale, unul primit cadou, altul achiziţionat de la Viena, dar şi machete de avioane, o altă pasiune a lui Matei. Pe perete, un goblen in alb şi negru prezintă o doamnă aşezată la pian şi un domn stănd in picioare şi studiind o partitură. Perdelele sunt prinse cu două chei sol aurii. In bibliotecă sunt cărţi despre vieţile compozitorilor, dar şi de teorie, şi undeva ascunsă printre ele, icoana Sfăntului Matei. Imi atrage atenţia "Mozart şi femeile", o carte pe care copilul mărturiseşte că nu a dus-o pănă la capăt. Un alt perete e dedicat diplomelor obţinute de muzician şi o fotografie cu Zubin Mehta. Mi se termină pixul, şi Milena se oferă să-mi dea unul al fiului său. Matei ii cere să-mi dea unul cu pastă neagră, pentru că observase că asta era culoarea cu care scrisesem pănă atunci. Se uită apoi in pian şi se intreabă cum au ajuns acolo frunzele. Il rugăm să ne cănte şi ne incăntă mai intăi cu "Secunde", apoi cu o "Baladă" care iese melancolică şi profundă din degetele şi din sufletul lui de copil de 12 ani.
irina.munteanu@jurnalul.ro
roxana.roseti@jurnalul.ro
