Moartea a venit cu "ia-mă, nene!"

Cu puţină vreme înainte de 12 octombrie 2000, preoteasa din Creţeşti, Vaslui, avea un coşmar care se tot repeta în fiecare noapte. Visa capete de om.Cu gândul la Dumnezeu,a ţinut câteva zile de post. Avea să fie ultimul.A fost găsită strangulată cu propria eşarfă.

În dimineaţa zilei de 11 octombrie 2000, Marcela Tomozei, 29 de ani, îşi vedea de treabă în cabinetul ei din Spitalul Municipal Huşi. Soţia preotului din comuna vasluiană Creţeşti era angajată aici de un an şi jumătate ca asistentă medicală. După ce a conectat la aparat ultimul pacient, şi-a dat jos halatul, le-a amintit colegelor că se vor vedea mâine la greva sindicatelor din sănătate, care avea loc la Vaslui. A plecat împreună cu soţul, care o aşteptase să-şi termine tura. Strabiliseră de dimineaţă că, după ce iese de la serviciu, vor pleca la Tecuci, acolo unde aveau lăsată la reparat o maşină ARO.

GREVA MORŢII. Au ieşit la autostop şi, în mai puţin de 5 minute, au găsit un tir care i-a lăsat exact în oraşul gălăţean. Seara, au avut de sărbătorit ziua de naştere a prietenului din Tecuci la care erau cazaţi, preot şi el. Părintele din Creţeşti a aflat a doua zi, dis-de-dimineaţă, că nevasta voia să meargă la Vaslui. I-a spus aşa: "Eu mă duc la grevă, nu se mai poate, e foame!", şi-n acest timp îşi călca o cămaşă pentru drum. Preotul a condus-o până la locul unde zeci de oameni aşteptau ocazia spre Bârlad. Nu a mai aşteptat să vadă în ce maşină i se urcă nevasta şi s-a întos la casa prietenului preot, urmând să se ducă singur să-şi verifice maşina ARO.

La 13 octombrie, Sergiu M., un ţăran din comuna Zorleni care se învecinează cu Bârladul, trecea cu căruţa pe lângă fabrica de cărămidă a oraşului spre casă. A văzut pe partea dreaptă, printre crengile unor copăcei, la o distanţă de 30 de metri de drum, o femeie. Întinsă pe spate, cu un genunchi ridicat şi cu braţele deschise pe lângă corp. Şi-a dat seama că femeia zăcea fără suflare şi a anunţat poliţia. Aşa a fost găsit cadavrul Marcelei Tomozei. Drumul ei de la Tecuci la Vaslui se oprise la mijlocul distanţei.Eduard Tomozei avea promisiunea soţiei că se va întoarce înapoi la Tecuci în aceeaşi zi. După grevă, îşi făcea tura la spital, la Huşi, şi apoi lua o ocazie spre Tecuci.

DRUM ÎNTRERUPT. Văzând să soţia nu mai apare, preotul a pus mâna pe telefon şi sunat acasă la soacră. Nu fusese acolo. A sunat apoi la serviciu. "În ziua grevei, mi-a spus o colegă că nu a ajuns Marcela. Apoi a sunat şi soţul la spital să afle dacă a ajuns la serviciu. I-am spus că nu. Atunci l-am auzit zicând: «Înseamnă că a dispărut». Nu ştiu de ce era el aşa sigur că a dispărut şi că nu era poate în altă parte", povesteşte acum asistenta-şef de la Spitalul Municipal Huşi, Simona Manea. "După ce am auzit la spital că nu a ajuns la muncă, am înţeles că dispăruse, pentru că nu existase vreo zi în care ea să nu se ducă la serviciu, nu făcea rabat de la aşa ceva", ne explică Tomozei. După telefonul dat la spital, părintele a încetat să o mai caute pe la cunoştinţe şi a început să sune pe la spitalele de la Bârlad şi de la Vaslui. Se gândea că femeia a luat o maşină care făcuse accident pe drum. Spre seară, a anunţat Poliţia că nevasta lui dispăruse. A doua zi, şeful de post din comuna în care avea parohie i-a spus că a fost găsită o femeie moartă lângă Bârlad, dar că pare de 20 de ani, nu de 30.

"Auzind că e atât de tânără, nici nu voiam să mă duc să o recunosc. Dar mi-a spus ceva de nişte şireturi mai deosebite la cizmele femeii găsite acolo şi atunci mi-am dat seama că ea era. Nevasta mea avea nişte cizme cumpărate de curând, cu nişte şnururi aparte la spate. Am mers la Bârlad, mi s-au arătat poze, am recunoscut-o şi asta a fost", rememorează preotul, care spune că încearcă să lupte cu acele amintiri îngropându-le cât mai adânc în memorie.

MAŞINA-FANTOMÅ. Nu se ştie ce s-a întâmplat exact cu Marcela Tomozei în ziua de 12 octombrie 2000. La Tecuci a fost văzută de un martor urcându-se într-o Dacie papuc albastră, dar e foarte probabil ca la Bârlad ea să fi schimbat maşina cu o alta în care avea să-l întâlnească pe criminal. La dosar mai există declaraţiile unor martori care ar fi trecut cu o căruţă pe la Cărămidărie în acelaşi timp cu criminalul. Aceştia susţin că au văzut o Dacie roşie care transporta pe bancheta din spate o femeie. În acel moment nu şi-au dat seama dacă femeia din spate era vie sau moartă. Maşina ar fi oprit când s-a apropiat căruţa, iar după trecerea ei ar fi accelerat, ar fi virat dreapta, intrând în liziera de salcâmi unde a fost găsit corpul. Comisarul Constantin Bărbieru, poliţistul care a anchetat cazul, acum pensionat, pune totuşi la îndoială declaraţiile martorilor: "Problema e că acei martori erau la data respectivă cam bine băuţi. Era o căruţă cu oameni din Dealu Mare, în diferite stări. Nu puteai pune bază pe ceea ce zic, dar nici nu puteai să elimini. Ne-am bazat mai mult pe declaraţiile unuia singur dintre cei cinci care erau în căruţă, o femeie care era din Bucureşti". Roţile au lăsat urme la faţa locului, din care puteai stabili exact pe unde a intrat maşina. Traseul era acelaşi cu cel indicat din martori. Procurorul de caz, Ovidiu Berinde, susţine însă că urmele de anvelopă nu ar fi de Dacie, ci de alt tip de autoturism. Comisarul îl contrazice însă că anvelopele cu pricina se puteau folosi şi la Dacie, şi la alte trei tipuri de autoturisme printre care Cielo, Tico, ARO.

După ce a băgat maşina între salcâmi, criminalul a luat probabil cadavrul în spate, l-a mai cărat câţiva metri în lizieră, după care l-a aruncat de pe umăr. Aşa a dedus comisarul Constantin Bărbieru, luându-se după poziţia în care a fost găsită victima. Totuşi, ar fi trebuit ca a doua zi să se fi găsit la locul respectiv urmele de paşi ale criminalului. Primul procuror care s-a ocupat de caz, Vasile Şelaru, pune lipsa urmelor de picior mai degrabă pe posibilitatea ca trupul femeii să fi fost aruncat direct din autoturism, contrazicându-l pe poliţist. Procurorul Berinde, care a preluat cazul de la Şelaru, susţine ideea că victima a fost cărată în braţe. "Nu s-au găsit însă urme de picior pentru că locul era acoperit cu iarbă şi trecuse destul timp (cadavrul a fost găsit a doua zi de la data dispariţiei – n.r.) ca iarba călcată să se poată ridica", spune Bărbieru. Din planşa de la dosar reiese că de la locul în care a fost găsită ultima urmă de maşină până la tufele în care a fost aruncat trupul preotesei sunt aproximativ 10 metri.

SCENARII POSIBILE. Crima nu a fost comisă la locul unde a fost găsită victima, căci acolo nu s-au găsit urme de luptă. "Noi am elaborat mai multe ipoteze. Una dintre versiuni a fost că e posibil ca femeia să fi stat pe locul din faţă-dreapta, iar un alt agresor, care se afla în maşină lângă şofer, ar fi putut să o stranguleze", susţine procurorul Berinde. La necropsie s-a stabilit că moartea Marcelei s-a cauzat strangulării cu un material textil, cel mai probabil cu eşarfa pe care femeia o avea la gât şi care a lăsat urme pe pielea gâtului. Eşarfa nu a fost găsită. "Nu au fost găsite semne de luptă. Deci o femeie care se apără, mai zgârie, mai găseşti una-alta. Probabil a fost luată prin surprindere", spune Berinde. În afară de urmele de strangulare de pe gât au mai fost găsite urmele unei lovituri pe partea dreaptă a capului. E posibil să fi fost lovită ori cu pumnul ori să fi fost atinsă de stâlpul portierei maşinii, în momentul în care a fost coborâtă.

ANCHETÅ ÎNFUNDATÅ. În 2000 încă nu se puteau face testele ADN care ar fi uşurat munca anchetatorilor şi în acel moment nici nu s-au recoltat nici un fel de probe, pentru o eventuală cercetare ulterioară. Deşi au trecut mai bine de şapte ani de la data crimei, anchetatorii par a fi la fel de departe de ucigaş ca şi în primele zile. "Bănuiala ar fi fost că individul sau indivizii locuiau prin zona Bârladului. De fiecare dată când ajungea la parchetele locale o infracţiune gravă, în care se punea problema unui viol identic ca mod de operare, tot o femeie luată la ocazie, abătută de la drum... imediat eram sesizaţi şi noi şi făceam pe linia noastră cercetări separate", spune procurorul Berinde, care îşi aminteşte că, înainte de 2000, mai fuseseră două cazuri similare de omor, dar autorii fuseră prinşi. Au fost verificaţi şi acei doi criminali, dar unul era în puşcărie la data comiterii crimei şi celălalt – în stăinătate. Anchetatorii i-au verificat pe toţi cei care toamna şi primăvara, momentele culminante ale navetei cu "ia-mă, nene", practicau taximetrie neautorizată între Bârlad şi Vaslui. Fară nici un rezultat. "S-a lucrat şi pe foşti condamnaţi, şi pe cei care sunt predispuşi la astfel de fapte, şi pe alcoolici, şi pe tot neamul...", zice comisarul Bărbieru dezamăgit.

PORTRET DE UCIGAŞ. Din declaraţiile martorilor din căruţa care ar fi trecut în ziua crimei pe lângă maşina roşie ce a intrat în lizieră s-a făcut un portret-robot, dar care nu a folosit mai deloc în anchetă. "E un portret alb-negru, nu prea are semne distinctive. Poate să fie oricine", oftează Berinde, procurorul care în afară de cazul preotesei a anchetat în paralel şi exorcizarea de la Tanacu. S-a apelat apoi la mai mulţi specialişti pentru a se face un profil psihologic al criminalului. Aproape toţi au fost de părere că e vorba de un bărbat cu afecţiuni psihice, dar care nu sunt într-o formă prea avansată. În ciuda cercetărilor, nu a existat niciodată un suspect principal şi doar un singur om a fost adus în faţa detectorului de minciuni în toată această anchetă. Soţul victimei. S-a presupus că preotul ar şti ceva despre identitatea ucigaşului, dar ar fi vrut ca doar el şi Dumnezeu să ştie cine i-a ucis nevasta. "Îl bănuiam şi de nişte afaceri mai puţin curate şi ne gândeam ca dacă nu cumva o persoană, pe care ar fi înşelat-o într-o anumită tranzacţie, ar fi putut comite din răzbunare crima. Erau nişte informaţii care nu s-a putut stabili dacă sunt sau nu reale", zice Berinde. Preotul recunoaşte că vindea în acea perioadă icoane, dar erau icoane pictate de el. "Mie mi s-a părut ciudat că s-a căsătorit foarte repede. Am impresia că nici nu s-au împlinit 40 de zile", îşi aduce aminte colega de la spital a preotesei, Simona Manea. Preotul se apără zicând că de fapt s-a recăsătorit după trei luni, iar graba s-a datorat unui motiv profesional. "Noi, preoţii, nu avem voie să stăm neînsuraţi. Au venit şi şefii mei la mine şi mi-au zis să mă căsătoresc." Suspiciunile asupra părintelui s-au stins imediat ce acesta a acceptat să fie supus testului cu detectorul de minciuni, pe care l-a trecut.

AGRESIUNE SEXUALÅ ŞI NU PREA. În cazul preotesei, nici mobilul crimei nu este o certitudine. La prima vedere pare că scopul ucigaşului a fost tâlhăria. Din spusele preotului, Marcela purta în ziua morţii mai multe bijuterii de aur: o brăţară cu lănţişor, un lănţişor cu cruciuliţă, o verighetă şi un inel cu montură. Nu au mai fost găsite pe cadavru. În geantă avea 100.000 de lei, actele şi un acatist. Există însă mai multe ipoteze privind motivul crimei. "E posibil să fi fost omorâtă în scopuri sexuale. Ceea ce a luat de la ea, ori le-a luat ca să dea altă tentă faptei, ori e bolnav psihic şi-şi ia oarece amintiri", explică Bărbieru, care crede mai puţin în varianta jafului. Ipoteza tâlhăriei pare şi mai puţin plauzibilă în ochii părintelui: "Bijuteriile nu erau ţipătoare. S-a spus iniţial că cică Marcela ar fi fost plină de aur, când de fapt noi eram calici rău de tot. Lănţişorul, care avea un gram-două, nici nu cred că se vedea că ea avea pe ea un palton".

Comisarul crede că a fost omorâtă mai degrabă de un maniac sexual. Totuşi, nu s-au găsit semnele unui viol, iar hainele de pe victimă erau în ordine. "În 2000 nu aveam posibilitatea de a face testele ADN şi s-a stabilit că în ziua în care a plecat, la 12 dimineaţa, avusese raport sexual cu barbatul ei. Nu prea s-a putut preciza dacă a fost violată sau nu", recunoaşte Bărbieru. O femeie care nu împlinise 30 de ani omorâtă. O familie distrusă. Doi orfani. Un criminal în libertate. Un caz în care "nu prea s-a putut stabili" mai nimic.

"O femeie răzbătătoare căreia nu-i era frică de nimic"

Marcela le vorbea mult colegelor de la serviciu de familia ei. Era foarte mândră de cei doi băieţi ai ei. Voia să-i facă pe amândoi preoţi, ca pe tatăl lor. "Era o femeie foarte credincioasă", îşi aminteşte fostul soţ. "Când a murit, băiatul cel mare avea 8 ani şi cel mic 6. Le-am spus că mama lor a murit pentru că era bolnavă. I-am surprins într-o zi că se certau: ăla mic spunea că ei nu sunt orfani, iar ăla mare îl contrazicea: "Măi, da’ prost mai eşti, noi suntem orfani de mamă", rememorează Eduard Tomozei. Toţi cei care au cunoscut-o pe Marcela zic despre ea că era o femeie puternică. "Era răzbătătoare. Nu îi era frică de nimic. O întrebam cum de nu are teamă să meargă singură cu autostopul, că venea de la ea de-acasă, din Creţeşti, până la Huşi, la spital, cu autostopul din când în când. Mai venea şi cu maşina personală. Conducea singură prin pădure noaptea şi o întrebam dacă nu îi e teamă că va avea vreo pană, ceva. Zicea că nu îi e frică deloc", povesteşte asistenta-şefă de la Spitalul Municipal Huşi, Simona Manea. Şi preotul ştia că mergea singură cu ocazia, dar nu îşi făcea griji în privinţa asta. "Cu o săptămână înainte mersese la Tecuci tot cu ocazia. Ştiam că avea fler, că nu se urca la oricine în maşinăEra isteaţă foc."

Prezentare caz

Între 2000 şi 2004 patru femei au fost găsite moarte între Vaslui şi Bârlad. Toate plecaseră să ia ocazia şi au sfârşit strangulate sau sugrumate. La şapte ani de la prima crimă, criminalul sau criminalii se află încă în libertate. În Vasluiul anului 2008 autostopul a devenit un sport local. Zeci de femei singure aşteaptă în fiecare zi la "ia-mă, nene".

Nu rataţi!
Nu rataţi! Citiţi mâine despre cele două victime ale criminalului în serie, femei din care nu s-au mai găsit decât câteva oase.