x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Muzeul economiei de piata culturala

Muzeul economiei de piata culturala

de Veronica Micu    |    28 Iul 2006   •   00:00
Muzeul economiei de piata culturala

Cu toate ca urmasii lui George Ene-scu au donat Palatul Cantacuzino Muzeului Enescu, printr-o conven-tie, Uniunea Compozitorilor si Muzi-cologilor din Romania (UCMR) a ajuns in posesia imobi-lului. In vreme ce cladirea se deterioreaza pe zi ce trece, Uniunea scoate bani frumosi din subinchirierea ei.

Palatul Cantacuzino, una dintre cele mai interesante piese arhitecturale ale Bucurestiului, construit in stilul baroc francez al epocii lui Ludovic al XVI-lea, a ajuns in zilele noastre marul discordiei dintre Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (UCMR) si Muzeul "George Enescu", beneficiarul de drept al actului de donatie.

La 30 august 1967, Maruca Enescu, sotia si mostenitoarea marelui compozitor, dona Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, plus alte doua imobile vecine, Muzeului George Enescu. Una dintre conditiile exprese impuse statului roman era ca "Muzeul «George Enescu», care ii cinsteste memoria si numele, sa nu fie impiedicat niciodata de nimeni in continuarea menirii sale si sa ramana in permanenta sub tutela exclusiva a Comitetului de Stat pentru Cultura si Arta". In ciuda acestei prevederi clare, iata ca, in zilele noastre, economia de piata castiga. Astfel ca in 1990, in urma unei conventii incheiate cu Ministerul Culturii, UCMR primeste in folosinta gratuita timp de 30 de ani cam 90% din spatiul pe care Maruca Enescu il donase intru cinstirea creatorului Rapsodiei Romane. Asa ca, din ditamai Palatul, Muzeului "George Enescu" nu i-au mai ramas decat trei camarute, si alea cu tavanul coscovit. In spatele cladirii, in Casa Memoriala, acolo unde genialul compozitor prefera sa locuiasca, mai pot fi vizitate alte trei camere, mult mai mici decat cele din Palat. Cam cu atat suntem noi in stare sa cinstim memoria si numele lui George Enescu.

GUNOI, BETOANE SI TERMOPANE. Asadar, cam toata mostenirea lasata Muzeului Enescu "produce" bani frumosi pentru... Uniune. Din subinchiriere! Si nu oricui. Aici functioneaza mai multe firme care nu au nici cea mai mica legatura cu activitatea marelui compozitor roman. De exemplu, "Euro RSCG Bucharest" si "MPG Media Planning Group", care activeaza in domeniul publicitatii. Restaurantul "La Taifas", existent pe acelasi domeniu, isi desfasoara activitatea intr-una dintre cladirile invecinate care apartin complexului, iar la subsolul Palatului se lucreaza de zor la amenajarea unui bistro. Cu tot ce inseamna asta. Adica, resturi de mobilier, calorifere uzate si sticle de plastic, toate scoase chiar in fata Casei Memoriale. A, era sa uitam! Nu v-am povestit de termopane. Pai, da. Nu va mirati! Care va sa zica, unul dintre cele mai importante monumente arhitecturale ale Capitalei, al carui stil imbina academismul francez cu elemente de Rococo si accente decorative de Art Nouveau, are la ultimul etaj... termopane! Iar o bucata buna din parcul Palatului, pe unde se plimbau odata personalitati sonore din aristocratia romana si straina, acum este betonata si transformata in parcare. Exista chiar si o rampa, unde masinile pot fi reparate fara nici un fel de problema. Din punctul de vedere al Ministerului Culturii si Cultelor, aceasta situatie este "perfect legala, pentru ca UCMR este o asociatie profesionala nonprofit, iar inchirierea unor spatii aflate in administrarea sa n-ar trebui sa constituie subiectul unor acuzatii". Aceasta pozitie a ministrului Adrian Iorgulescu apropo de conservarea unui monument de patrimoniu nu trebuie sa ne mire, daca ne gandim ca in perioada 1991-2005 a ocupat functia de presedinte al UCMR.

"UN PLAN SAMAVOLNIC!" Conflictul deschis dintre ministrul Iorgulescu si directoarea Muzeului "George Enescu", pianista Ilinca Dumitrescu, a debutat la 1 aprilie a.c, moment in care Muzeul a fost retrecut la Ministerul Culturii, el fiind prins anterior, timp de patru ani sub tutela Consiliului General al Municipiului Bucuresti si a Primariei Capitalei. Aceasta "mutare" s-a facut cu o foarte mare repeziciune, fiind una dintre primele masuri luate de Adrian Iorgulescu imediat dupa preluarea ministerului, in septembrie anul trecut. Tot din momentul "recentralizarii" au urmat tot felul de sicane la adresa directoarei muzeului din partea ministerului.

"Trecerea muzeului in patrimoniul ministerului a insemnat debutul unei urgii asupra mea si asupra institutiei. Nu mai vorbesc de controalele trimise, mai mai sa gaseasca ceva rau pentru a ma putea da afara. Cu Iorgulescu am avut multe conflicte. Unele mai ascunse, altele mai pe fata, altele mai diplomatice si toata lumea muzicala stie acest lucru. Am avut multe momente de mare tensiune aproape la fiecare eveniment pe care am vrut sa-l organizez in muzeu. Vedeti, miezul acestei probleme este ca UCMR a subinchiriat majoritatea spatiilor existente in Palatul Cantacuzino. Enormitatea de aici isi trage seva. Muzeul are foarte putin spatiu, are nu 25%, cum zice domnia sa, ci mai putin de 10%. Iar asta, in conditiile in care, in mod indubitabil, tot spatiul ar trebui sa revina muzeului. Asa cum se specifica in actul de donatie. Se vrea inlaturarea mea cu orice pret de la muzeu si aducerea unui om din Uniune pentru ca cercul sa se inchida si nimeni sa nu mai stie ce se intampla acolo. Este un plan samavolnic!".

"Se prefera afacerea imobiliara!"


In legatura cu situatia de la Muzeul "George Enescu", mai precis cu acuzatiile conform carora actul de donatie este flagrant incalcat, Ministerul Culturii ne-a trimis la redactie urmatoarele precizari: "Muzeul «George Enescu» a fost infiintat inaintea efectuarii donatiei, avand ca obiect Palatul Cantacuzino, ocupand spatiile Palatului prin inchiriere, la fel ca si UCMR inaintea realizarii donatiei.

Actul de donatie a fost incalcat numai in perioada in care muzeul a fost transferat din subordinea ministerului in cea a Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Tocmai de aceea, Guvernul a emis Ordonanta nr. 17/2006, aprobata prin Legea nr. 206/2006, prin care muzeul a revenit sub tutela ministerului, Uniunea Compozitorilor fiind insarcinata cu suportarea cheltuielilor de reparatii si intretinere".

INGRIJORARE. In replica, Ilinca Dumitrescu ne-a declarat: "In momentul in care tu esti un chirias acolo si subinchiriezi unui bar sau unor firme de publicitate, care nu au nici o legatura cu menirea acestui Palat, ce altceva mai e de comentat? Sa nu uitam totusi ca este un monument de patrimoniu.

Ministerul Culturii, adica statul, ar trebui sa ma apere pe mine, adica muzeul. Cu UCMR, ministerul n-ar trebui sa aiba nici o legatura. In loc sa ia apararea unui muzeu de rang national, cu o valoare inestimabila, ministerul ia apararea si se lupta pentru UCMR. Prefera afacerea imobiliara in locul conservarii uneia dintre cele mai mari valori nationale. Iar ei ma acuza pe mine ca sabotez institutia. Oare cine saboteaza de fapt aceasta situatie?".

Ce trebuie sa retinem noi din toata aceasta tevatura este ca Muzeul National "George Enescu" abia isi mai trage sufletul in cateva camarute, in timp ce restul Palatului este inchiriat la diversi. In loc de Enescu ni se da carciuma, beton, termopane si gunoi!

PERFECT LEGAL
"Aceasta situatie este perfect legala pentru ca Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania este o asociatie profesionala non-profit, iar inchirierea unor spatii aflate in administrarea sa n-ar trebui sa constituie subiectul unor acuzatii"
Adrian Iorgulescu
ministrul Culturii si Cultelor
ILEGAL
"In momentul in care tu esti un chirias acolo si subinchiriezi unui bar sau unor firme de publicitate, care nu au nici o legatura cu menirea acestui Palat, ce altceva mai e de comentat? Sa nu uitam totusi ca este un monument de patrimoniu"
Ilinca Dumitrescu
director Muzeul "George Enescu"

×
Subiecte în articol: special muzeului muzeul enescu georg ucmr