Injumatatirea unei colectii

Stimate domnule director,
Ne-a facut placere faptul ca in articolul "Tablouri ascunse la Zambaccian" publicat in paginile 6-7 din nr. 4235/15 februarie 2007 ale Jurnalului National, s-a incercat evocarea personalitatii colectionarului K.H. Zambaccian si o prezentare a muzeului ce-i poarta numele.

Am fost insa surprinsi de unele opinii exprimate de semnatarul articolului. Deoarece aceste afirmatii contravin flagrant realitatii, am dori sa aveti amabilitatea de a publica precizarile de mai jos, in vederea unei cat mai corecte informari a cititorilor dumneavoastra.

De asemenea, va informam ca Muzeul National de Arta al Romaniei poate oricand pune la dispozitia redactorilor Jurnalului National, informatii legate de institutia noastra si de patrimoniul pe care il administreaza
Cu consideratie
Roxana Theodorescu
Director General

Precizarile Muzeului National de Arta al Romaniei, la articolul
"Tablouri ascunsela Zambaccian"

Deoarece in articol au fost exprimate, cu caracter personal, opinii care impun clarificari, dorim sa precizam urmatoarele:

Muzeul este o institutie publica de cultura, aflata in serviciul societatii, care colectioneaza, conserva, cerceteaza, restaureaza, comunica si expune, in scopul cunoasterii, educarii si recreerii, marturii materiale si spirituale ale existentei si evolutiei comunitatilor umane, precum si ale mediului inconjurator. Aceasta definitie a muzeului data de Consiliul International al Muzeelor (ICOM) este relevanta in ceea ce priveste responsabilitatea de a conserva si restaura a unei astfel de institutii, nu doar de a expune obiectele de patrimoniu. Normele stiintifice de conservare si restaurare ale patrimoniului artistic sunt aplicate in toate muzeele de arta din lume, iar Muzeul National de Arta al Romaniei nu face exceptie.

RESPECTAND ACESTE NORME STIINTIFICE, lucrarile din Muzeul K.H. Zambaccian nu sunt expuse in totalitate din urmatoarele motive: necesitati de restaurare, motive de conservare, participare la expozitii temporare organizate de alte muzee. De exemplu, anul trecut "Natura moarta" semnata de Pierre Bonnard a fost imprumutata pentru expozitia Pierre Bonnard, organizata la Muzeul de Arta Moderna a orasului Paris; de asemenea, "Scara cu flori" de Stefan Luchian a fost inclusa in expozitia Culorile gradinii in peisajul romanesc 1850-1955, organizata la seiul central al Muzeului National de Arta al Romaniei. Aceste participari ale lucrarilor la expozitii organizate in tara si strainatate contribuie la cresterea prestigiului colectiei Zambaccian. Lucrarile care in prezent nu sunt incluse in expunerea Muzeului Zambaccian se afla in depozit din ratiuni de conservare (in functie de suport, tehnica) sau in laboratoarele de restaurare, ele urmand a fi prezentate publicului dupa finalizarea acestor operatiuni. De pilda, bustul lui Nicolae Iorga de Oscar Han, la care se face referire in articol, se afla temporar in depozit pana la finalizarea reparatiilor curente ale cladirii, dupa care va fi expus in curtea interioara a muzeului, respectand amplasamentul initial.

IN CEEA CE PRIVESTE IMOBILUL, precizam ca acesta a intrat prin HG 750/31.10.1994, din administrarea Ministerului Afacerilor Externe in administrarea Ministerului Culturii - Muzeul National de Arta al Romaniei. Dupa lucrari de reamenajare, muzeul a fost redeschis publicului in noiembrie 1997. Subliniem ca Asociatia Prietenii Muzeului National de Arta al Romaniei s-a infiintat legal abia in anul 1999, pentru a sustine proiectele de dezvoltare ale Muzeului National de Arta al Romaniei.

Se mai afirma ca trei dintre tablourile colectiei "stau incuiate in biroul contabilului", birou care este de fapt biblioteca lui K.H. Zambaccian "din care au disparut cartile". Si aici se cuvin corijate afirmatiile autorului, deoarece toate cartile din biblioteca K.H. Zambaccian se afla la sediul muzeului ce-i poarta numele, ele putand fi consultate numai de catre specialisti, in regimul obisnuit al oricarei biblioteci din Romania, detinatoare de fonduri speciale de carte. Birourile Serviciului Economic al Muzeului National de Arta al Romaniei sunt localizate exclusiv la sediul central al institutiei, Calea Victoriei nr. 49-53, prin urmare nici unul dintre spatiile Muzeului K.H. Zambacian nu a avut si nu are o asemenea destinatie.

Afirmatiile semnatarului ar fi fost, poate, mai pertinente daca datele invocate in articol i-ar fi fost furnizate de catre unul dintre muzeografi si nu de catre unul dintre angajatii serviciului de paza si supraveghere al institutiei.

In ceea ce priveste solicitarea domnului Marcel Zambaccian, la care de asemenea, se face referire in articol, aceasta a fost inregistrata la Muzeul National de Arta al Romaniei sub nr. 9546/13.12.2006 si a primit un raspuns oficial la data de 14.12.2006, inregistrat sub nr. 9609, fiind transmis prin posta sub forma de scrisoare recomandata la adresa indicata in solicitarea initiala. Precizam ca plicul a fost returnat institutiei in luna ianuarie 2007, el aflandu-se in pastrare la sediul Muzeului National de Arta al Romaniei.

Atragem atentia asupra faptului ca Jurnalul National a incalcat prevederile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe prin reproducerea, in cuprinsul articolului, fara acordul Muzeului Natonal de Arta al Romaniei, a unor imagini ale tablourilor din patrimoniul pe care institutia il administreaza. Este si acesta un motiv de uimire, cu atat mai mult cu cat Jurnalul National a tinut cont de Legea de mai sus, cu ocazia fiecarei solicitari pe care ne-a adresat-o.
Biroul de Presa
al Muzeului National de Arta al Romaniei

Intertitlurile din text si titlurile paginii apartin redactiei

---

Un adevar amanat sau pur si simplu ocolit?

de TDOR OCTAVIAN

Articolul "Tablouri ascunse la Zambaccian", care a motivat Dreptul la replica pe care-l publicam, face de mai multe ori si acuzat referinta la Actul de Donatie catre Statul Roman al colectionarului Krikor H. Zambaccian din 4 martie 1947. Acest Act, asumat de Statul Roman prin Ministerul Artelor din acea vreme, contine o clauza pe care Muzeul national de Arta al Romaniei ori n-o cunoaste, ori n-o considera in termenii si importanta ei. Iata ce spune clauza: "Ministerul nu va putea ingadui nici o dislocare a lucrarilor de arta donate si nici nu va avea dreptul sa schimbe destinatia de muzeu a imobilului daruit, indivizibil legat de colectia prin destinatia stabilita, in afara de vremelnice imprumutari a catorva opere unor expozitii retrospective sau de propaganda organizate de Stat".

Doamna Roxana Theodorescu, Directorul General al MNAR, ignorand cu seninatate clauza de mai sus - care de fapt a determinat intreaga constructie a articolului in discutie - se arata surprinsa de o seama de "afirmatii care contravin flagrant realitatii". Realitatea e ca, oricat de iritat e, in forma, Dreptul la replica al domniei sale, din Muzeul Zambaccian sunt DISLOCATE in momentul de fata 86 de tablouri, 29 de sculpturi si, prin aceasta, si 25 de autori ai unor opere din colectie. Cititorii vor realiza mai bine dimensiunile "dislocarii", daca vom reaminti ca din cele 19 lucrari din selectia de Arta Universala lipsesc din expunere 10. E mai mult decat o dislocare, e o injumatatire care da o idee defavorizanta despre cuprinsul si insemnatatea Donatiei.

Cuvantul DONATIE lipseste cu intentie din Dreptul la replica, dintr-un motiv lesne de inteles: in cazul Donatiilor, perfectate printr-un contract legalizat cu Statul, clauzele darului au prioritate si nici un muzeograf, cu nu conteaza ce criterii, nu are dreptul sa le ignore. Nu vad cu ce argumente am putea fi convinsi ca singurul tablou de Bonnard, aflat intr-o colectie din Romania, e suficient de valoros pentru a fi trimis la o expozitie a Muzeului de Arta Moderna al orasului Paris, dar nu si pentru a fi vazut de romani intr-un muzeu din Romania.

Textul plin de suficienta didactica, pe care MNAR ne impune sa-l publicam, nu-i de natura sa-i convinga pe colectionarii de azi, care intentioneaza sa-si lase colectiile Statului, ca li se vor respeta generozitatea si memoria, conform intelegerilor convenite. Dimpotriva. Ar fi de ajuns ca sa tiparim opiniile urmasilor unora din colectionarii ale caror donatii au fost si sunt inca abuzate in asa numitul Muzeu al Colectiilor, ca sa realizam nu numai dimensiunile dislocarilor, ci si directia lor, invitand la alte abuzuri, pe care le certifica un raspuns precum cel din pagina. E adevarat ca muzeele conserva, cerceteaza si restaureaza operele de arta - asa cum ne explica sententios si prin sublinieri ostentative doamna Roxana Theodorescu. Ce nu intelegem e de ce nu subliniaza si cuvantul care justifica peste toate infiintarea unui muzeu: expunerea.

Deoarece in expunere vedem doar jumatate din patrimoniul Zambaccian, e normal ca interesul publicului sa fie si el injumatatit - ceea ce se si intampla - iar dubiile privind bunaoara locul si modul in care sunt pastrate, departe de ochii publicului, 9 din cele 11 tablouri de Tonitza si 8 din cele 17 tablouri de Petrascu sa sporeasca.

Retinem, de aceea, invitatia doamnei Roxana Theodorescu de a solicita spre lamurire si publicare situatia celor 86 de tablouri si 29 de sculpturi "conservate", aflate de ani buni in "cercetare" si tot de atatia ani in atelierele de restaurare. In functie de acest raspuns, vom proceda la o informare respectuoasa sau la o ancheta amanuntita privind locatia si starea fiecarui tablou.

Cat despre ipocritul repros, referitor la reproducerile din Jurnal, ii lasam pe cititori sa-l judece. Cum puteam noi sa cerem MNAR dreptul de a reproduce niste tablouri la care nu avem acces?