x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Nesimţitul de la metrou, Mitocanul dă buzna în orice împrejurare. Şi se simte bine

Nesimţitul de la metrou, Mitocanul dă buzna în orice împrejurare. Şi se simte bine

de Razvan Barbulescu    |    11 Oct 2011   •   21:00
Nesimţitul de la metrou, Mitocanul dă buzna în orice împrejurare. Şi se simte bine

Joi, saptamana trecuta. Statia Piata Victoriei, spre Piata Unirii. Ora 18.
Trenul intra in statie si te prinzi ca nu-ti va fi usor sa iesi. Pe peron se dau lupte. Doua gospodine mature si tocmai bune de sumo, bine dotate cu sacose, ochesc prin geam locurile libere. Se proptesc in mijlocul usilor. N-apuca sa se deschida, se-nfig de-a latul, miscare absolut imposibila daca nu e exersata, cu gentile deasupra capului, blocheaza iesirea, tipete, injuraturi, nesimtitelor, ba tu cu neamul tau. Mi-aduc aminte de Seinfeld... cand s-a aruncat Newman in piscina goala, urland din toti bojocii: boii, la o parteeee! Boii eram noi, cei care n-apucam sa coboram.

Cele doua dulapuri plonjasera pe locuri, aruncasera si doua sacose pentru alte doua colege mai sfrijite: "Hai Reluto, striga prima umflata, daca nu te bati in viata, te calca marlanu’n picioare". Ceea ce era adevarat.

Blonda si bodigardul
Pe primul scaun de langa usa, Piti, labartata cu piciorul peste picior.
Sa-i masori anvergura. Sa-i adulmeci deodorantul de 8 roni cincizeci. Cand vorbeste la telefon. Cand molfaie guma si-ti sparge balonasul in fata, umplandu-te de precipitatii pana la voma.

Dincolo de ea, scandal. Un bo­digard de metrou cam de unu nouazeci s-a infipt intr-o blonda provenita din bruneta, fiindca blonda provenita scotea mascari peste mascari la telefon, si-n metrou erau si copii. Si lume indignata. Nu va zic ce-a iesit. Cum si-a dat blonda blondul jos si a ramas bruneta. Si-a pus poalele-n cap, l-a umplut pe ala de laturi. Bodigardul, care primise intarituri, i-a zis blondei: doamna nu e permis, sunt copii, aveti un comportament indecent. Aia a sa­rit pe el. El a urlat la ea si a speriat-o.

Si ce sa vezi? Hodoronc-tronc, o pipernicita, blond pai, a sarit ca arsa: domnule, nu mai urla, unii citeste! Bodigardul, siderat. I-a sarit un tanar atlet in ajutor: sa stiti ca baiatul de la paza are dreptate. S-a mai itit si o doamna in varsta, in acelasi sens. Sfrijita a lasat-o balta.

Dar daca nu intervenea simtul civic al lunganului, se schimba cursul istoriei in metrou, fiindca blonda provenita din bruneta era cat pe-aci sa i se-nfiga in beregata, cat era el de bodigard.

La Obor, ca in AN 24
Marti dimineata, 8:30. La Obor, film sovietic. Ca intr-un AN 24 deasupra Siberiei, plin de mujici cu pasaret si saci. Toamna, struguri, cartofi, muraturi, borcane. Metroul este atacat pe trei usi deodata. Eram la prima. Mai intai navalesc sacii, apoi cazanele si mustaciosii, dupa care se pravalesc fustoasele largi si balotii. La urma copiii. Jegosi, curiosi, urlaciosi. Evalueaza anturajul, te privesc in ochi si se pornesc implacabil: da si tu un baaaan, da si tu un baaaannnnn... N-apuci sa zici, n-apuci sa te feresti, iti inchide gura mirosul de ceaun, de toala care-i sta in preajma, de fumul vesnic patruns in lenjerie. Jumatate din vagon era al lor. Si noi eram ai lor. Poiana bulibasei. Erau simpatici. Naturali si bucurosi ca au prins metroul de 8:30.

Cum rad cocalarii
Trancalaul e proptit in usa. Cu esarfa la tricou. Cu picioarele incarligate. Nasuc fin, de prizat. Lasat intr-o rana. Frecand mobilul. Abia te strecori.
In spatele lui, altii. Lantari ghiu­lati. Stiti cum rad cocalarii? Behaie si se sparg in figuri. Sa-i arate po­pulatiei fibra, perisorul de pe piept, tatuajele si legaturile de piele de la mana. Atrag atentia asupra lor, ocazie unica, holbati-va, sa vezi cocalari in metrou nu in mertan. Sfideaza, asteapta o replica de pensionar, o vorba, ceva ca sa-si faca numarul, sa-i zica frate, ma-ta-i curva, si sa-i spuna ca-ti sparge si buza, las’ ca va rareste Boc. Rupandu-se in fite de cocalari destepti, cu motul stralucind de gel ca locomotiva istorica de la Muzeul CFR. Dincolo de obraznicia hiper­ge­la­tului, te chinuieste o intrebare: ge­lul se da inainte sau dupa sampon? E ca aia: bac-ul e inainte sau dupa facultate? Sau: ce e mai intai, sapunul sau deodorantul? Nu scapi bine de astia si dai de ala care isi suge dintii dupa merdenea. Fiindca i-a ramas branza in interstitii. Si se holbeaza la tine, con­centrat pe carie. Si scuipa foitajul, ca sa te tina greata pana la domiciliu.

Labartatul
In drum spre Bucurestii Noi. E cu nevasta. E din Peris. Le curge pamantul din buletin. Ha-ha, e mai mare ca Parisul, ii zice nevesti-sii privind harta metroului. Semn ca a vazut si Parisul. Si ocupa toata latimea vagonului. Si vorbeste tare. Si a vazut si Barcelona. Si afla tot vagonul. Si pute a ceapa de la saorma. Si sughite. E mitocanul cu valiza. Convins ca metroul trebuie sa-l astepte sa coboare la Bazilescu. Si injura ca nu e ca IRTA, odata. Si o injura si pe nevasta-sa ca "te misti ca o vaca, tampitii inchid usile".

Doar trei insi au mai ramas intr-un colt din vagonul vechi. Proletari. Grup statuar. Slapi, tenisi, salopete. Hahaiti. Unul cu unghiile mai negre, dus bine pe ulei. Muncitor, el munceste. Ca are unde. L-ati omorat pe Ceausescu, fir-a-ti ai…

×