Singurul reprezentant al puterii care a mieunat oficial pe tema revoltelor de strada generate de excesul de basism se numeste, in acte, Cotoi. Nu e porecla, asa-l cheama pe om, Sever Voinescu minus Cotoi. Si nu-i vina mireanului ca-l striga lumea ca pe felinele de casa.
Neamurile si numele nu ti le poti alege, dar, cand identitatea iti devine renume, macar o poti schimba prin hotarare judecatoreasca. Bizarul individ, autoprocalamat intelectual in baza unor criterii cel putin ascunse, a decis el, in cadrul oficial pe care i l-a oferit sigla portocalie din spate, cand a simtit ca se strange funia la par, ca poporul nu mai e suveran, ci nevrotic.
Asistam, pana la urma, un soi de evolutie politica a speciei umane. Nea Nicu i-a facut huligani pe protestatari, Iliescu i-a avansat la golani, Cotoiul ii trimite direct la psihiatrie. Traitor ani de zile pe banii mogulului eolian, pe care mai tarziu il acuza ca organizeaza loviturile de stat, numitul carierist a pupat in cur, cu folos, vreo doua regimuri politice. Primul dintre ele l-a facut dregator de rang inalt prin Ministerul de Externe, al doilea l-a transformat in deputat si purtator de cuvant al principalului partid de guvernamant. Calitati in care comite diverse acrobatii publice de un ridicol feroce, de la complicitatea penala cu Roberta Anastase la furtul votului in Parlament, pana la invitatia la film adresata romanilor intr-o seara in care Piata Universitatii (inca) fierbea la foc mocnit.
Tembelismul asta istoric, rostit sententios pe gaura gurii, a dat practic foc centrului Bucurestilor. Intr-un regim politic normal, dupa violentele confruntari dintre civili si jandarmi, nataraul ori ar fi fost saltat pentru instigare, ori ar fi fost imbracat cu o camasa alba cu maneci la spate pentru iresponsabilitate si tratament adecvat. In Romania, Cotoi – zat de-aici, ba! – e baritai demnitarul si emite pareri politice. Ceea ce, pana la urma, spune multe si despre noi...