Niculae, Celestini, Comăniţă, în povestea tutunului brut

Ioan Niculae, afaceristul care a intrat în top Forbes pe baza sutelor de mili­oa­ne­ de euro făcute cadou de stat prin accesul combinatelor de în­gră­şă­min­te la gaz ieftin, a devenit un subiect in­ter­naţional. Faima lui nu este dată de rea­­­lizări epocale nici în plan econo­mic, nici pe plan sportiv a echi­pelor de fotbal pe care le sponso­ri­zează. Şeful dele­gaţiei FMI pentru România, Jeffrey Franks, a lansat un atac dur  îm­potriva "băieţilor deş­tepţi" care nu mai trebuie protejaţi să cumpere ener­gie ieftină. Sub­ven­ţi­­­o­narea pe această cale a industriei de în­gră­şă­minte a fost ani la rând sus­ţinută de Ca­binetul Boc. Acum a în­ţe­les, în fine, şi FMI felul în care aface­rea lui Nicolae – caz-şcoală pentru perturba­rea mediului economic cu voie de la Guvern – nu mai poate fi ac­ceptată.

Lăsaţi să opereze în con­diţii incorecte pe piaţa materiilor pri­me, băieţii deştepţi au fost şi sunt încă un motor pentru scumpiri, pentru men­ţinerea unor preţuri mari la energia plătită de populaţie. Faimosul "coş" din care ies preţurile la energie a avut un efect sigur: a îm­bo­gă­ţit un grup de aleşi pe sprânceană şi a să­ră­cit mili­oane de oameni. Politicieni din mai multe par­tide s-au alimentat din acest me­ca­nism oneros, l-au sus­ţinut sau nu au dorit cu intenţie să-l oprească. Un alt atac la adresa lui Ioan Niculae vine acum şi din Italia. Antonello Ce­lestini, partener până mai ieri cu Nicu­lae în reprivati­zarea "Tutunului Românesc", a dezvăluit pentru Jurnalul Naţional şi unei echipe de la An­tena 3 ma­ne­vre­le prin care a fost ex­clus din afa­cere şi obligat să re­nunţe la investiţia din România. Ele pot constitui un dosar exploziv pentru instituţiile sta­tu­lui care i-au asigu­rat lui Ioan Niculae "succesul" în pri­va­­t­i­zările, reprivatizările fostei regii a tutunului românesc şi care acum nu mai există. Celestini îşi asumă pu­blic şi face dezvăluiri care dau o nouă tur­nură operaţiunii "Curăţenia în vămi". El prezintă sistemul corupţiei din vamă şi ANAF, îl include pe noul şef al Vămii, Viorel Comăniţă, între per­soanele care i-au solicitat prin in­terpuşi şpăgi de sute de mii de euro. Potrivit lui Celestini, probele se află la DNA.

Afacerea "Tutunul Românesc" a fost mereu în ultimul deceniu un focar de suspiciuni pentru felul în care sta­tul a ieşit mereu jumulit din privatizări, procese, reprivatizări, ajutoare de stat. De fiecare dată, mai la lumină sau mai la fereală, la orice mişcare a acţiunilor în spatele operaţiunilor s-a aflat Ioan Niculae.

Statul, prin reprezentanţii săi din AVAS, APAPS, Ministerul Agriculturii, care au avut datoria să proteje­ze interesele publice, a dat dovadă de o suspectă lipsă de profesiona­lism, au pierdut mereu căciula din mâ­nă. Au acceptat "soluţiile" lui Ni­cu­­lae, au fost de acord cu supli­men­tă­rile de capital – cazul Zimnicea –, au "înghiţit" insolvenţa care îl apără. Cro­nica privatizării Societăţii Tutu­nul Românesc reprezintă un caz tipic de şcoală pentru cei care vor să vadă cum s-a pulverizat nu doar averea statului, ci mai ales cum au dispărut mii de locuri de muncă dintr-o industrie prosperă care ar fi trebuit să contribuie substanţial la buget.

Piesele acestui roman-fluviu sunt binecunoscute de public, dar neinteresante pentru instituţiile statului care aveau ca sarcină să-i păzească ograda. Mai puţin cunoscut este modul în care Ioan Niculae a reuşit prin manevre succesive să elimine capitalul străin din Tutunul Românesc, să obţină controlul so­cietăţii, deşi el pornea ca minoritar, un acţionar "mic-pitic". Ieşirile partenerilor din afacere nu au fost în nici un caz amiabile, ele au fost precedate de constrângeri, inclusiv fi­zi­ce, aplicate de oamenii lui Niculae.

Ultimul dintre străinii care dădeau "lustrul" de afacere inter­naţională pentru Tutunul Românesc – devenit între timp Galaxy Tobacco, se numeşte Antonello Celestini. Venit în România cu afaceri în agricultură şi în special în cultura tutunului, ita­lianul a fost timp de câţiva ani, până în 2009, acţionar majoritar în Galaxy Tobacco. "Când am reuşit să punem afacerea pe profit, în 2008, Ioan Ni­culae a dorit să trecem pe imobiliare, să renunţăm la profitul societăţii. Au apărut divergenţe între noi şi ei şi nu am mai putut colabora după ce un grup de oameni devotaţi lui Niculae mi-au interzis fizic să intru în biroul meu, deşi eram acţionar majoritar", povesteşte Celestini. El precizează că doar prin intermediul avocaţilor a reuşit să-şi recupereze o parte din bunurile investite. Litigiile nu sunt încheiate între cei doi nici acum. Lichidările de conturi pot aduce surprize, inclusiv un control de fond al privatizării, care s-ar dovedi nulă.

Socotelile au cuprins şi o cantitate de circa 800 de tone de tutun neprelucrat, tutun brut care a fost cedat societăţii CTS – reprezentată de Celestini, acţionar în Galaxy Tobacco. De aici a ieşit o veritabilă bombă, ambalată şi prezentată de Vamă şi DNA drept un mare proces de eva­ziune fiscală.

Citește pe Antena3.ro

La sediul AUR deja e petrecere. George Simion dansează pe muzică populară, în așteptarea primelor rezultate

Celestini crede că de fapt Niculae nu a vrut niciodată să-i livreze tutunul respectiv, el fiind plimbat de la un depozit la altul. Devenit proprietar cu acte al mărfii, italianul nu a putut să o scoată din ţară, vameşii români considerând că produsul trebuie accizat, deşi legislaţia în vigoare per­mi­tea exportul tutunului brut în Italia, ţa­ră comunitară, fără să fie supus ta­xe­lor. Pretenţia vămii este anulată de Ministerul Finanţelor, care cere aplicarea legislaţiei, adică tutunul brut nu este taxat la export în cadrul UE. Totul se transformă însă într-o complicată operaţiune judiciară prin in­tervenţia DNA la o sesizare a Vămii.

Procesul este în derulare, astfel că investitorul italian, păgubit de asocierea cu Niculae, se află şi în postura de inculpat pentru evaziune. Cum spune proverbul, "… şi cu banii luaţi". Avocaţii lui sunt convinşi că accizarea nu stă în picioare, probele procurorilor sunt uşor de denunţat în instanţă.

Dar din acest dosar se poate desprinde unul cu adevărat specta­culos – care să ducă la un veritabil cutremur la nivelul conducerii Vămii. Celestini susţine că oprirea tutunului de vameşi a fost regizată pentru a fi obligat să plătească o şpagă de 400.000 de euro. Era perioada ale­gerilor şi un intermediar, spune Celestini, i-a cerut explicit bani în numele lui Viorel Comăniţă, pe atunci adjunct al directorului general al Vămii din cadrul ANAF.

Pentru că italianul a refuzat să co­tizeze, i s-a făcut o reducere – 200.000 de euro şi poate face ope­ra­ţiunea de export a tutunului. Va­meşii au venit şi cu "promoţie" – o şpa­gă de 300.000 de euro, plătibilă în rate. În aceşti bani, Celestini a fost asigurat că poate face şi contrabandă de ţigări.

Dovezile acestor încercări de a obţine sute de mii de euro de la Celestini se află, potrivit declaraţiilor acestuia, la DNA.

Interesant este că în locul lui Mărginean, debarcat în urma spectacolului "Curăţenie în vămi", a fost numit şef interimar chiar Viorel Comăniţă. Când va deveni vămuitor-şef, cu toate drepturile?

Iată cum o privatizare eşuată poate avea un final neaşteptat.

FMI ne scapă de "băieţii deştepţi"

În perioada următoare trebuie să ne aşteptăm la o majorare a preţu­lui la gazele naturale cu 10%, po­trivit E.ON România. Şi asta pentru că ţara noastră a acordat pentru aproape un an şi jumătate o serie de facilităţi industriilor chimică şi energetică, ceea ce a distorsionat piaţa. Principalul beneficiar al ga­zelor ieftine a fost nimeni altul decât Ioan Niculae, patronul InterAgro, supra­numit "baronul gaze­lor".

"Contractele bilaterale din domeniul energetic, în care unii consumatori plătesc sub preţul pieţei, duc la situaţii în care ceilalţi plătesc prea mult, iar această si­tuaţie trebuie rezolvată", a declarat Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI. "În ceea ce priveşte preţul energiei, problema reală nu este preţul energiei plătit de populaţie, ci preţul pe care îl plătesc companiile între ele. E nevoie de un sistem transparent, în care toată lumea să plătească acelaşi preţ. Unii băieţi deştepţi primesc sub preţul pieţei, ceea ce înseamnă că alţii plătesc mai mult. Avem nevoie de un sistem deschis, corect, unde toată lumea plăteşte preţul corect. În acest fel să nu primească unii vreun preţ prefe­renţial şi să producă ineficient, iar alţii care au nevoie de energie nu pot produce pentru că ar fi prea scump pentru ei", a spus Franks într-un interviu la TVR. Prin referi­rile la producţia ineficientă, Franks sugerează că un astfel de exemplu este facilitatea prin care combinatele chimice ale miliardarului Ioan Niculae din grupul InterAgro au primit gaz ieftin din producţia internă timp de aproape un an şi jumătate. De asemenea, men­ţiu­nea lui Franks la nevoile altora de producţie duce şi ea cu gândul la criticile formulate de micii întreprinzători, care nu au beneficiat de această facilitate şi care primeau gazul cu cel puţin 20% mai scump, ca urmare a adunării cotei de im­porturi.

În domeniul gazelor naturale, compania Romgaz, deţinută de stat, a fost obligată să vândă din iulie 2009 până la 31 octombrie 2010 gaze la preţuri mult reduse către industriile chimică şi energe­tică. Unităţile lui Niculae au beneficiat de o măsură prin care se dorea stimularea producţiei timp de şase luni, însă actul normativ a fost prelun­git încă un an în Parlament. In­ter­Agro primea astfel pentru com­binatele sale, Amurco, Donau­Chem, GaProChemical, Nitroporos şi Amonil, gaz la 165 dolari pe mia de metri cubi doar prin această prevedere. Autorităţile au aprobat şi un ordin prin care marii consu­ma­tori puteau primi şi reduceri de până la 30 de dolari, astfel că în fi­nal Niculae a ajuns să ia gaze mult mai ieftin. În acelaşi timp, preţul gazelor din import a fost de circa 380 de dolari pe mia de metri cubi. "Aveam dreptate în 2010, când spuneam că legea prin care anumite industrii să fie alimentate numai cu gaze din producţia internă este o greşeală. Acum nu mai avem gaze interne în depozite şi trebuie să importăm mult mai mult din Rusia. De exemplu, în ia­nuarie, cota de importuri a fost de 30%, în februarie va fi de 40%, iar în martie lucrurile stau la fel. Mai mult, preţul gazelor va creşte, pentru că şi preţul petrolului s-a majorat ca urmare a situaţiei din nordul Africii. Gazele vor depăşi pragul de 400 de dolari mia de metri cubi", a declarat şi Frank Hajdinjak, directorul general E.ON România, care furnizează atât gaze, cât şi energie electrică.

● Daniel Ionaşcu