Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe drumul european E 15, în porţiunea Văii Mureşului dintre Deva şi Arad, jurnalistul Terentie Petruţi şi sergentul major de circulaţie Gheorghe Dărău au ieşit la o "plimbare". Gazetarii păstrau încă obiceiul documentării "faptelor antisociale" prin însoţirea poliţiştilor (foşti miliţieni) în control. Impresiile şi noutăţile respectivei documentări au fost relatate într-un impresionant ciclu de reportaje, "Traseistele sau prostituţia şoselelor" publicate în ziarul arădean Adevărul.
Un serial de succes, căci convorbirea cu o prostituată era premieră absolută în presa română. Despre profesionistele celei mai vechi meserii, în ziarele comuniste se scria ca despre toţi răufăcătorii: hulindu-i şi criticându-i fără drept de apel. Deşi, în vremea "odiosului", prostituţia fusese cu două feţe. Fie că amatoarele o făceau chiar pe ascuns, cu publicitatea restrânsă la cercul consumatorilor; fie "sub acoperire", de "fete" aparţinând unor divizii aparte ale Miliţiei şi Securităţii "scoase la produs" informaţii şi fapte compromiţătoare. În categoria ultimă se afla şi un corp de elită, constituit, după modelul "rândunelelor" KGB-ului, din manechine, dansatoare şi cântăreţe. Erau nada aruncată diplomaţilor şi oamenilor de afaceri care ne vizitau ţara. "Acoperită" prin prezentări de "modă românească" la ambasadele din Bucureşti şi programe artistice la restaurantele de lux frecventate de străini.
În vara lui '90, pe amintita şosea, prostituatele ţinteau la şoferii de TIR. La o masă de piatră din parcarea satului Conop, trei "traseiste" s-au "destăinuit" poliţistului şi jurnalistului. În aşteptarea clienţilor, fumau Kent şi jucau cărţi.
În relatarea unei protagoniste ultima lor călătorie de afaceri decursese astfel: "Am plecat cu nişte cunoştinţe. Cu şoferi turci de pe TIR-uri. Au fost foarte drăguţi cu noi. Ne-au dus, ne-au plătit cazarea şi masa în Cehoslovacia, ne-au dat bani de cheltuială, ne-au plătit hotelul pentru o săptămână şi ne-au dat şi bani de întoarcere".
Din călătorie "fetele" mai păstrau doar viza pe paşapoarte, că banii erau deja cheltuiţi.
Din anamneza noilor cunoştinţe, gazetarul a reţinut-o pe-a Veronicăi Feher, de 39 de ani. Fusese, până prin '82, ospătăriţă. Apoi încercase să treacă clandestin graniţa. După care nu s-a mai angajat, trăind din "meserie". Ce-or fi zis însă "organele" legii şi ordinii de-atunci, cum de n-au condamnat-o pentru "parazitism social"? Nu cumva trăise şi mai interesante aventuri ca "informatoare" sub acoperirea de prostituată decât ca "traseistă" post-ceauşistă?! Gazetarii din vremea aceea ştiau însă mult prea puţin despre "mijloacele specifice" ale Miliţiei şi Securităţii ca să pună asemenea întrebări.
"Traseistele" de pe Valea Mureşului au întocmit şi un clasament al preferinţelor etnice: turcii, englezii, germanii şi maghiarii. La polul opus - bulgarii şi arabii (plătesc rău şi sunt murdari).
S-au lăudat şi cu tarifele unei "prestaţii" - 1.000 de lei sau 20 DM, plus cadouri. Comentate cu sarcasm însă de gazetar: "Bineînţeles că am crezut cât era de crezut. La tarif cu un zero mai puţin sau (nu şi) nişte cadouri. Altfel, după atâţia ani de «meserie», la asemenea tarife, acuma, cu privatizarea, ar cumpăra Uzina de vagoane".
