"Nu pot sta in casa cand oamenii mor pe strada!"

Razvan Zamfirescu avea, in 1989, 20 de ani. In noaptea de 21 decembrie a plecat de acasa singur, pe jos, la ora 23:45. "Nu pot sa stau in casa, cand oamenii mor pe strada!", au fost ultimele lui cuvinte adresate iubitei care nu-l lasa sa plece. La 12:45 era deja depus la morga Spitalului 9, cu un glont in piept.

Pentru Emil Zamfirescu, tatal lui Razvan, cei 15 ani care au trecut au fost un chin. La nici un an de la moartea copilului i-a murit si sotia. "N-a suportat. Nu e durere mai mare decat sa-ti ingropi copiii", spune plangand. In ziua de 21, Razvan a plecat impreuna cu iubita lui in comuna Catelu, la rudele fetei. S-au intors seara si au aflat ce s-a intamplat in Bucuresti. Si-a sunat tatal pe la ora 21:00, sa-i spuna ce a ascultat la Europa Libera si ca se duce pe strada.

"Cum poti sa stai in casa, cand altii mor pentru tine?", i-a spus iubitei, care nu-l lasa sa plece. Si a plecat. Singur. Emil Zamfirescu si-a sunat a doua zi copilul la serviciu. Razvan lucra vanzator la Alimentara Sectorului 4. Nu venise. A stiut atunci ca s-a intamplat o nenorocire. A aflat in aceeasi zi de la un vecin ca in noaptea aceea il vazuse la baricada de la Intercontinental. Atunci, totul i-a fost clar. A inceput sa il caute impreuna cu celalalt baiat al sau, Dragos. Pe la spitale, la morga, la Jilava. Abia pe seara, Dragos si-a gasit fratele pe lista cu cei decedati la Spitalul 9.

Singurul indiciu: un camion de mere

"Era asezat in primul rand, in ciorapi si in chiloti. Fusese impuscat in partea dreapta a pieptului si glontul ramasese acolo. Avea vata in nas. Medicii au spus ca asa a fost adus. De unde aveau cei care l-au adus vata sa-i puna in nas, nu stiu." Singurul indiciu pe care l-au obtinut de la medici a fost numarul masinii care il adusese. "Soferul nu si-a dat numele. Tot ce a spus a fost ca il aduce de la Inter." Emil Zamfirescu a aflat apoi ca masina care ii transportase copilul era un camion cu mere ce apartinea unei intreprinderi care transporta fructe la piata.

"Cei de acolo mi-au spus ca soferul lor abandonase masina pe 21, in piata Decebal, in spatele Inter-ului, si ca au gasit-o dupa cateva zile, ciuruita de gloante si cu cabina plina de sange. S-au gandit ca vor urma cercetari si nu s-au atins de ea cateva luni, dar, pentru ca nu a intrebat nimeni nimic, au dat-o la dezmembrari. Am dat anunt si la ziar sa-l gasesc pe sofer, dar nu m-a sunat nimeni." Cand l-au gasit la morga spitalului, Razvan avea toate bonturile mainilor vinete si o pata in barba. Tatal crede ca, in momentul in care a fost impuscat, Razvan a cazut in genunchi si s-a sprijinit apoi in maini. "Ii pastrez si acum haina cu care era imbracat. Gaura din corp fata de cea din haina este mai jos. Cred ca a fost tintit de undeva de sus si de la distanta, pentru ca glontul nu a iesit."

Familia Zamfirescu si-a putut lua copilul acasa dupa o saptamana. Din ce a citit in Jurnalul National si dupa cele povestite la televizor de cei care au fost acolo, Emil Zamfirescu crede ca baiatul lui a fost cel care a tinut portavocea lui Dan Iosif. A vrut sa mearga sa-l intrebe, dar nu a reusit sa ajunga la el. "Si apoi, ma gandeam ca devin caraghios si o sa-mi spuna ca intr-atatea mii de oameni, cati au fost acolo.... Dar el a fost in cele cateva zeci care au ramas la baricada noaptea."

Premonitii

"Se spune sa nu distrugi un cuib de randunica pentru ca aduce moartea. Aveam unul in balcon si nu stiu ce i-a venit sa-l demoleze. Zicea ca face murdarie. Asta era in toamna, si in iarna a fost mort. Si oglinda din camera lui, de asemenea, a fost un semn de moarte. S-a retezat de la jumatate fara sa-i faca nimeni nimic", povesteste plangand Emil Zamfirescu. Pe 26 decembrie, Razvan trebuia sa plece in armata. N-a mai apucat. S-a prezentat tatal sa le spuna ca baiatul sau a murit. "Era un baiat altruist. Odata s-a batut cu un tigan care isi maltrata calul. Iubea animalele si copiii. Era sentimental si sincer. Relatia pe care o avea atunci a fost singura lui iubire. Voiau sa se casatoreasca. Dupa ce l-am inmormantat, n-am mai tinut legatura cu fata. Nu voiam sa mai imi amintesc..."

Cosmar

Dupa moartea copilului, sotii Zamfirescu s-au imbolnavit amandoi de plamani. "Eu am facut un TBC si n-am stiut decat dupa ce m-am vindecat. Mi-am facut analizele sa ma duc in statiune si a sunat doctorul dupa mine sa imi spuna ca am avut TBC." Sotia a facut cancer pulmonar galopant. La ultimul control, doctorii i-au spus ca nu mai are decat un plaman. S-a prapadit la nici un an dupa moartea lui Razvan. Explica acum Emil Zamfirescu: "Tatal meu a murit in razboiul contra rusilor dupa prima luna de razboi, baiatul meu a murit dupa prima ora de Revolutie. Au fost 10 ani de soc. Ca viata sa poata merge mai departe m-am insurat, am facut un copil si i-am pus numele lui. E acum in clasa a 6-a. Are acelasi temperament cu el."