Nu uitaţi că florile sînt vii

Cea mai mare greşeală a noastră este aceea că uităm un dat esenţial: florile sînt fiinţe vii, create tot de Dumnezeu, sensibile şi avide de iubire.

Sensuri florale - Corola din casă, din suflet

Cea mai mare greşeală a noastră este aceea că uităm un dat esenţial: florile sînt fiinţe vii, create tot de Dumnezeu, sensibile şi avide de iubire.

Dincolo de cercetările savanţilor, de filmele semiştiinţifice sau de cele chiar bine documentate, am două experienţe personale în relaţia directă cu plantele, întîmplări pe care le relatez pentru prima dată către un public atît de larg cum este acela al cititorilor de Jurnal Naţional...

Acum 30 de ani, am scos din pămînt, cu rădăcină cu tot, un brăduţ de la Predeal, nu mai înalt de 10 centimetri. Fiind un sentimental, doream să aduc la mine pe balcon, peste drum de fostul şi defunctul Stadion “23 August”, o dovadă vie a cîtorva zile fericite de viaţă. După o vară, o iarnă şi încă o vară, trecut prin ghivece conforme cu dezvoltarea rădăcinii, brăduţul meu crescuse atît de mare, încît putea fi împodobit de Crăciun, spre bucuria lui şi a copiilor. În fiecare dimineaţă şi în fiecare seară vorbeam cu el, îl întrebam cum se simte, îi mîngîiam şi îi sărutam cu drag mugurii noilor ramuri. Necazuri greu de explicat acum m-au dus departe de casă pentru cîteva luni (aproape un an), timp în care bradul meu a fost complet abandonat, din punct de vedere sentimental, de restul familiei. Urmarea? Pur şi simplu a murit... Deşi avea apă, lumină şi pămînt bun i-au lipsit vorba caldă, tonalitatea glasului meu şi comunicarea cu o fiinţă superioară.

A doua plantă. Lucram doar de cîteva zile la una dintre cele mai importante reviste de amenajări, care avea sediul (ce vremuri...) într-un apartament cu patru camere. Pe holul blocului, lîngă uşa de la intrarea în firmă, toată lumea stingea ţigările în ghiveciul unui ficus ce părea părăsit de orice urmă de viaţă.

M-am revoltat, am băgat ficusul la mine în birou, i-am schimbat pămîntul, l-am tuns şi am constatat că ramurile mai aveau sevă şi am început să-l ud în fiecare dimineaţă, povestindu-i ce făcusem cu o zi înainte, ce necazuri sau bucurii mă încercau. Toată lumea (şefi şi subalterni) se uita la mine ca la un nebun. Dar miracolul s-a produs: ficusul meu a explodat pur şi simplu, iar într-un timp-record şi-a lansat ramuri tinere în toate direcţiile. Am martori care mai ţin minte şi azi că în trei luni a trebuit să inventez un sistem de a susţine trupul masiv şi în continuă evoluţie al noului meu prieten...

Cine are plante trebuie să ştie că ele ascultă ce se vorbeşte în casă, iubesc muzica şi veselia, aşteaptă să li se dea bună dimineaţa şi să li se ureze noapte bună.

Plante şi flori, în casă şi afară

Florile şi plantele trebuie onorate în casă, la fel ca şi în afara casei. Perenă sau sezonieră, multicoloră sau ţepoasă, decorativă sau productivă, viaţa vegetală merită tot respectul nostru pentru simplul motiv că poartă cu ea principiul fundamental al regenerării prin iubire, identică şi la fel de valoroasă ca şi propria noastră viaţă. Nu poţi iubi omul fără să iubeşti orice altă fiinţă vie şi fără să iubeşti întru totul şi necondiţionat Creaţia, opera fundamentală a lumii în care trăim. Seva este sînge, rădăcinile sînt rădăcini, semin-ţele sînt seminţe. Iar mai presus de toate este vorba bună şi lumina care vine din interior pentru a se contopi cu Marea Lumină.