O razbunare feroce si o inscenare politista

Doua crime oribile. Mama si fiica ucise in propria casa. O ancheta, pornita initial pe o pista falsa, este finalizata dupa trei ani de la comiterea faptei. Romulus Lustig, tanar ofiter anchetator, aflat sub comanda lui Dumitru Ceacanica, rastoarna intreaga ancheta si dovedeste adevaratul criminal.

In dimineata zilei de 16 decembrie 1952, pe la ora cinci, cand se mijea de ziua, pe o strada din Lipova, intr-una din case izbucnise un incendiu. Strada se numea Closca, iar numarul casei era 17. Incendiul fu-sese vazut de vecinii care plecau la lucru spre fabrici. Vecinii mai vazusera si silueta unui ofiter sovietic care se indeparta spre fundul gradinii din spatele casei... De aici cetatenii trasesera concluzia ca ofiterul acela pusese foc imobilului.

Mama si fiica

In casuta aceea locuiau doua femei, mama si fiica. Ceterasi Maria, cu fiica ei, Ana. Doua femei de o rara frumusete, se consemna la dosar. Dar frumusetea e, uneori... daunatoare. Uneori, frumusetea e un... pericol. Maria Ceterasi nascuse din flori si-si crescuse fata singura. Niciodata nu scapase de curtezani, niciodata nu se putuse opri la unul singur. Aparusera mereu altii, avusesera loc certuri, batai! Incat viata Mariei Ceterasi fusese o continua singuratate, cu dragoste vinovata, furata, acceptata temporar si cat mai pe ascuns. Si fetita se ridicase incet-incet, ca orice copil intreg si sanatos, mersese la scoala, terminase cele sapte clase, iar cand se ridicase, o intrecuse cu mult pe maica-sa in frumusete.

Cum terminase sapte clase, fusese ceruta indata de nevasta de un tamplar. Dar fetei nu-i placuse tamplarul. Era prea mica, spusese, si-l amanase cu doi ani.

Toate aceste date se aflau la dosar, reprezentand caracterizarea victimelor. Da, victime, asta descoperisera oamenii cand patrunsesera in casa lor ca sa stinga incendiul. Ana si Maria Ceterasi fusesera omorate cu impunsaturi multiple de cutit, de parca asasinul ar fi simtit o placere sadica in repetarea gestului ucigas.

Fusesera anuntate organele de militie. Acestea, in frunte cu plutonierul Ardeu, seful biroului judiciar al militiei raionale, sosisera de indata la fata locului.

Cercetari

Seful biroului judiciar nu facuse singur cercetarile. Intrucat banuit de fapta odioasa fusese, de la bun inceput, un ofiter din unitatea militara sovietica ce se afla cantonata in marginea orasului, la cercetari participase si un ofiter de la biroul de securitate. Poate ca nu era vorba de o crima de drept comun, poate ca nu se putea vorbi doar de un dublu asasinat...

Fusesera indepartati curiosii din campul infractiunii, se facusera cercetari, investigatii si se gasisera doi martori care-l vazusera pe faptas departandu-se spre fundul gradinii victimelor. Martorilor li se luasera declaratii.

Cand lumina zilei se instapanise pretutindeni, se trecuse la cercetarea amanuntita a locului faptei si a cadavrelor. Se examinasera impunsaturile de pe corpurile celor doua victime, se cautasera urme care sa poata spune ce se petrecuse, de fapt, in incaperea unde avusese loc dublul asasinat. Pe corpul Anei, 13 impunsaturi de cutit, pe-al mamei ei - 11. Ana fusese gasita in pat si prezenta, pe langa urmele loviturilor de cutit, si o urma de impuscare destul de bizara, care pornea de la sold si se sfarsea in dreptul claviculei opuse, ca o zgarietura continua ce produsese si arderea pielii. In peretele de la capul Anei se gasise infipt glontul. Era un glont de pistol TT, dupa cum atesta si cartusul gasit in baltoaca formata de apa care fusese aruncata in incapere pentru stingerea incendiului.

Maria zacea pe jos. Se dedusese ca sarise sa se lupte cu agresorul si ca ea murise prima. Cercetarea mai scosese la iveala prezenta infractorului prin diverse obiecte doveditoare, intre care doua chistoace de tigari Kazbek, cu carton, o camasa de ofiter sovietic si o uniforma sovietica de capitan.

Concluzii preliminare

Asadar - trasesera anchetatorii concluzia - asasinul fumase tigari Kazbek, folosise un pistol din dotarea trupelor sovietice, fusese vazut plecand de catre doi martori care afirmau ca observasera fugind un ofiter sovietic... si, cum unitatea sovietica aflata in localitate nu era mai departe de doi kilometri de locul faptei, se presupusese de la bun inceput ca asasinul nu putea fi decat cel indicat de toate aceste date, adica un ofiter sovietic.

La lumina zilei, mai aparusera doua indicii clare: pornind pe urmele faptasului, prin gradina victimelor, anchetatorii gasisera o manta de capitan sovietic aruncata in zapada. Cercetand-o, gasisera pe ea o multime de pete de sange.

Dupa ce s-a constatat ca urmele celui ce fusese vazut fugind de la locul faptei iesisera din gradina si se pierdusera in strada, o femeie, vecina a victimelor, care - ca si Maria Ceterasi - era spalatoreasa la unitatea militara sovietica, ii cautase inspaimantata pe anchetatori, punandu-le dinainte o batista cu monograma cusuta cu litere slave. Batista era imbibata de sange si fusese gasita de femeie pe drumul de acces spre unitatea sovietica, in chiar dimineata aceea, pe cand se ducea la slujba. Evident, nu se mai dusese la munca. Stia de asasinat si se intorsese sa aduca autoritatilor corpul delict.

Si atat sangele de pe manta, cat si cel de pe batista se dovedise a fi al victimelor din Strada Closca. Fata de atatea indicii clare, anchetatorii se adresasera unitatii militare, cerand permisiunea sa faca cercetarile care se impuneau pentru descoperirea asasinului, dar comandantul unitatii se opusese. De cercetari, in unitatea sa, avea cine sa se ocupe...

Din nefericire, nu dupa mult timp, unitatea militara sovietica cantonata in marginea orasului Lipova a fost dislocata fiind transportata la Moscova. In aceasta situatie, Directia Genera-la a Militiei s-a adresat autoritatii corespondente sovietice cu rugamintea de a se relua cercetarile in cazul dublului asasinat de la Lipova, in care era banuit un ofiter rus. Dupa doi ani (probabil de cercetari), Militia din Moscova a trimis Militiei romane urmatorul raspuns scris: "Va comunicam ca de dublul asasinat petrecut in orasul Lipova, Strada Closca nr. 17, nu se face vinovat nici unul dintre ofiterii unitatii militare stationate atunci pe raza orasului".

Ancheta reluata

In aceasta faza se afla dosarul in luna mai 1955, cand el a fost incredintat spre rezolvare unui tanar capitan de militie, fost aviator, Romulus Lustig, care lucra la Serviciul Crime din Directia Generala a Militiei, avandu-l ca sef pe eminentul criminalist Dumitru Ceacanica, pe atunci maior. Romulus Lustig era un ofiter cu un fler deosebit si un foarte fin psiholog, calitati care impreuna cu o vasta experienta dobandita in munca de politie judiciara, in special in materie de omoruri, aveau sa-l propulseze ca unul dintre cei mai mari criminalisti pe care i-a avut Romania postbelica. Scriitorul Ion Tarlea i-a dedicat o carte intitulata "Dosare judiciare".

Dupa ce a studiat bine dosarul, capitanului Lustig i s-a parut ca e prea perfect! Prea duc toate urmele spre un singur vinovat! Asasinul ar fi facut totul ca sa-si stearga urmele, pe cand asta a-nsirat la urme cu nemiluita, ca si cand ar fi chemat anchetatorii dupa el: Veniti, prindeti-ma, eu va astept!

Ofiterul ar fi vrut sa stea de vorba cu plutonierul Ardeu, seful biroului judiciar al militiei raionale care facuse primele cercetari, insa a aflat ca, in urma cu un an de zile, acesta fusese dat afara din militie, fiind prins cu niste matrapazlacuri. Era un tip smecher, care rezistase in politie (si militie) 17 ani. Dupa trecerea in rezerva, fostul plutonier se angajase ca sef al unui local din Lipova (o carciuma cu mare vad), fiind ajutat de pegra pe care o favorizase cat fusese activ.

Dosar refacut

Acest lucru l-a determinat pe Lustig sa refaca dosarul pas cu pas. Astfel, o prima intrebare care a aparut era cine si in ce mod anuntase militia despre crima? Oricat ar parea de ciudat, oamenii nu-si mai aminteau acest amanunt. La fel, cand aparuse la locul sinistrului echipa militiei, daca sosise de la inceput o echipa sau un singur om, daca plutonierul Ardeu, care condusese in prima faza cercetarile, sosise inaintea altora sau dupa... Un asemenea amanunt era foarte important si intrebarea a ramas in picioare.

Mai departe, firul actiunii spunea ca in timp ce inca se faceau cercetari la fata locului si se desfasurau investigatiile printre oameni, o femeie, Serbanoiu Rodica - sau, cum ii ziceau localnicii, din cauza fetei ei aprinse, Rodica Porodica - se prezentase, in dimineata crimei, la plutonierul Ardeu, pe la ora sapte, aducand cu sine batista murdara de sange si funingine gasita de ea pe aleea spre unitatea militara sovietica, in timp ce se ducea la slujba ei de spalatoreasa... Batista cu monograma slavona. Corpul delict care trebuia nu numai sa indice cine era autorul, ci si unde se afla el in acel moment. "Cred ca aici este bresa...", si-a spus Lustig. De ce dusese Rodica batista plutonierului Ardeu si nu altcuiva?...

Rodica, o femeie sincera, si-a amintit ca inainte de a pleca la serviciu s-a intalnit pe drum cu plutonierul Ardeu care venea dinspre marginea orasului, din directia unitatii militare. Acesta a rugat-o sa fie atenta pe drum, poate gaseste in zapada vreun obiect care sa ajute la prinderea criminalului care le omorase pe cele doua femei si le incendiase casa. Si femeia a gasit batista cu monograma slavona pe care i-a predat-o personal.

Bresa

Si astfel, bresa s-a creat, pentru capitanul Lustig lucrurile devenind clare. Fostul sef al biroului judiciar din localitate era autorul dublului asasinat, punand apoi la cale inscenarea care sa indice ca asasinul era un ofiter sovietic. Dupa injunghierea cu sadism a victimelor a tras un glont in Ana Ceterasi cu un pistol T.T., acest tip de armament fiind in dotarea trupelor sovietice, cartusul ramanand intentionat la locul faptei. A mai aruncat mucuri de tigari Kazbek, cu carton, de care fumau militarii rusi, iar in gradina, mantaua de ofiter rus patata cu sangele victimelor. Apoi s-a deplasat in directia unitatii militare sovietice si a aruncat batista cu monograma slavona patata si ea de sange. Revenind, pe drum s-a intalnit cu Rodica pe care a "atentionat-o" sa gaseasca batista si sa i-o predea lui.

Mai era de lamurit mobilul acestui complit dublu asasinat. Dupa numarul mare de lovituri de cutit aplicate cu bestialitate victimelor - 13 Anei si 11 mamei ei - , capitanul Lustig a dedus ca era vorba de o ura puternica,o razbunare feroce. Si, intr-adevar, acesta era mobilul. Cele doua femei foarte frumoase nu erau usa de biserica si intretineau relatii sexuale cu ofiterii sovietici, dedandu-se la chefuri si orgii. Cand a vrut si Ardeu sa se strecoare in patul lor, acestea l-au refuzat categoric, amenintandu-l ca la a doua incercare il va reclama sefilor lui de la regiunea de militie. Subofiterul care, desi casatorit si cu copii, era un afemeiat notoriu, n-a putut suporta un asemenea afront si a pus la cale asasinarea lor in conditiile cunoscute.

Dupa recunoasterea faptelor, fostul politist a indicat locul unde avea ascuns pistolul TT, care a fost ridicat.

In urma judecarii procesului, acest sadic criminal a fost condamnat la moarte, sentinta fiind executata.

BATISTA
"Dupa ce s-a constatat ca urmele celui ce fusese vazut fugind de la locul faptei iesisera din gradina si se pierdusera in strada, o femeie, vecina a victimelor, care - ca si Maria Ceterasi - era spalatoreasa la unitatea militara sovietica, ii cautase inspaimantata pe anchetatori, punandu-le dinainte o batista cu monograma cusuta cu litere slave. Batista era imbibata de sange si fusese gasita de femeie pe drumul de acces spre unitatea sovietica"

PLUTONIERUL
"Rodica, o femeie sincera, si-a amintit ca inainte de a pleca la serviciu s-a intalnit pe drum cu plutonierul Ardeu care venea dinspre marginea orasului, din directia unitatii militare. Acesta a rugat-o sa fie atenta pe drum, poate gaseste in zapada vreun obiect care sa ajute la prinderea criminalului care le omorase pe cele doua femei si le incendiase casa. Si femeia a gasit batista cu monograma slavona pe care i-a predat-o personal. Si astfel, bresa s-a creat, pentru capitanul Lustig lucrurile devenind clare"

Calea fericirii construita cu sapa in... capul sotului! Acum cateva zile, in comuna Ruxin (Bucovina de Nord) a fost produs un fioros asasinat. Pe soseaua Cernauti-Hotin, care trece prin renumita comuna, mai multi trecatori au gasit un cadavru oribil mutilat, care a fost identificat ca apartinand lui Grigore Galenco, de 32 de ani, gospodar din acea comuna. Comandantul Inspectoratului de jandarmi din Cernauti, fiind instiintat telefonic, s-a dus imediat la fata locului si a inceput cercetarile. Dsa a stabilit ca Grigore Galenco a fost omorat de sotia sa, Antoanetta, in complicitate cu tanarul Ilie Varvariuc, cu care numita intretinea de mai mult timp relatiuni nepermise. Fiind arestati, cei doi criminali au facut marturisiri complete. Ei au aratat ca l-au ademenit pe Grigore Galenco la o plimbare pe sosea. Aici, in faptul inserarii, profitand de singuratate, au tabarat asupra lui si l-au lovit cu sapa (ascunsa in sant) pana l-au omorat. Spre a deruta cercetarile, i-au zdrobit teasta cu lovituri de sapa, voind in felul acesta a se crede ca victima a fost calcata de un automobil. Fiind intrebati de ce au savarsit aceasta crima, ei au spus ca Grigore Galenco le statea in calea fericirii. (Universul, 30 iunie 1939) Finul avea "legaturi nepermise" cu nasa Azi dimineata s-a comis o groaznica crima in comuna Lunca (Dorohoi) in urmatoarele imprejurari: Mihalache Palii a cununat acum cativa ani pe Toader Costache. Dupa catava vreme a inceput sa aiba legaturi nepermise cu nasa lui. Acum trei ani, Costache, voind sa scape de nasul sau, a incercat sa-l omoare, taindu-l cu o coasa, fapt pentru care a fost condamnat la 6 luni inchisoare. Cum a fost savarsita crima. Azi dimineata, Mihalache Palii si nepotul sau Ion, de 18 ani, au prins in casa la ei pe Toader Costache, venit la sotia sa. Nasul si nepotul au tabarat cu o secure pe finul don Juan, sfaramandu-i teasta. Apoi cu cutitul l-au taiat in mai multe locuri. Victima a incetat din viata. Dupa savarsirea crimei, Mihalache Palii si-a imbratisat nevasta necredincioasa, dupa care s-a dus la postul de jandarmi, unde s-a predat. (Universul, 19 decembrie 1937) Glont a divortat de nevasta cu... cutitul Sectiunea a II-a a Curtii Criminale a judecat ieri pe asasinul Gh. Glont, care in ziua intaia de Pasti a anului trecut, si-a ucis sotia, de care traia despartit. Gh. Glont venise in Bucuresti de cativa ani si se ocupa cu comertul ambulant de fructe. Intr-o duminica, a cunoscut in Cismigiu pe servitoarea Elena Mirea. Dragoste la prima vedere... si, in aceeasi seara, femeia i-a devenit concubina. Dar Gheorghe Glont lasase la tara sotia legitima si 3 copii. Acest fapt l-a aflat si concubina, care l-a amenintat ca, daca nu divorteaza, ea il paraseste. Gh. Glont si-a pus atunci in minte un plan diabolic ca sa "divorteze"... A invitat-o in Bucuresti de Sfintele Sarbatori. Si, in ziua cand crestinii sarbatoresc triumful luminii asupra intunericului, Invierea Mantuitorului, sotii s-au dus sa petreaca si sa chefuiasca la o carciuma de mahala. Seara, beti, au plecat amandoi spre casa. Soata, cu bucuria revederii si cu speranta reimpacarii in suflet, iar Glont cu gandul negru, de iad, al crimei. Cand au ajuns in Campul Grozavestilor, Gh. Glont si-a imbrancit femeia legitima intr-o groapa, si aici, cu sete si cu putere, s-a napustit asupra ei cu un cutit si i-a retezat capul. N-a avut mustrari. A avut chiar taria sa se duca acasa sa-si spele hainele, trupul si cutitul de sangele fostei sotii... de care tocmai "divortase". Ba a avut chiar si siretenia sa scrie un bilet ca din partea victimei, in care anunta autoritatile ca se sinucide! Apoi, in aceeasi noapte, s-a inapoiat la locul crimei spre a pune biletul la sanul moartei. (Universul, 21 februarie 1940) Gelozia starneste nebunia Acum cateva luni, muncitorul ceferist Carol Frech (41 de ani) din Timisoara s-a intors la domiciliul sau din cartierul Mehala, Str. Muntenia 26. Aici a avut o noua discutie cu sotia sa, Irina, asupra fidelitatii. De mai mult timp, muncitorul isi banuia sotia ca intretine legaturi cu altul si credea ca si fetita lor, de 13 ani, era facuta cu acesta. Intr-un acces de nervi, Carol Frech a luat un cutit de bucatarie si si-a omorat sotia, apoi a iesit la poarta sa-si astepte fetita, care era plecata la o colega sa-si faca lectiile. Cand a sosit copila, Frech a condus-o in casa si, dupa ce a sarutat-o, a omorat-o cu acelasi cutit, implantandu-i-l in inima. Dupa comiterea celor doua infioratoare crime, el s-a urcat in podul casei si s-a spanzurat. (Universul, 14 aprilie 1940)

NU RATATI!

Sambata viitoare, comisarul Tandin recompune, intr-un macabru joc de puzzle, un cadavru risipit in patru zari. O femeie pedepsita de concubin pentru ca era "decazuta moral" si trebuia urgent "inlocuita".