Oaza de taina a Patriarhului

Nu e om sa nu simta nevo-ia, cand si cand, de o scurta iesire din cotidian. Si Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Romaniei, simte nevoia cateodata sa scape de stres. Sa isi incarce bateriile. Unde si cum?

MANASTIREA JERCALAI - Loc de tainica odihna si rugi Nu e om, fie el simplu muritor ori inalta fata bisericeasca, sa nu simta nevoia, cand si cand de o iesire din cotidian. Patriarhul Romaniei nu face exceptie. Cand vrea sa scape de stresul Capitalei, vine intr-un loc considerat binecuvantat. Unul vizitat candva si de Regina Maria a Romaniei.

Destinatia preferata a credinciosilor din Prahova si nu numai. Aproape ca este ascunsa privirii, nici prea multe indicatoare ca sa ajungi aici nu sunt. Auzisem ca e o vatra de spiritualitate absolut deosebita. Din intrebare in intrebare, la marginea comunei prahovene Iordacheanu, dai de Manastirea Jercalai sau Schitul Sfanta Maria. Este locul de taina al rugilor Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Romaniei. Aici vine domnia sa cand vrea sa scape de stresul de la Bucuresti, cand vrea sa se bucure de iarba verde din gradina si de laptele proaspat al vacutei de la manastire. Ca, de altfel, si cand are drum prin zona, la vreun eveniment monahal.

MANCARURI USOARE. Duminica sau la slujbele importante, oamenii bat drumul pana la manastire, caci biserica este deschisa pentru mireni. Si apoi, dupa cum povesteste Ion Sima, om al locurilor, "este un har deosebit aici, la sfantul lacas. Nu stim daca e locul, sau parintele Cleopa, cu rugaciunile sale. N-am indrazni nici sa zicem ca aici se intampla minuni, dar fiecare dintre noi pleaca de aici altfel: mai bun, mai evlavios. E ca si cum Dumnezeu ne atinge pe frunte cu mana Sa si ne ia toate necazurile si durerile".

ISTORIE. In 1956, biserica a fost sfintita de Episcopul Teoctist, delegat al Patriarhului Justinian, pastrandu-i-se hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil langa hramul Sfanta Maria, primit la Bran

Maica Mihaela ne intampina cu drag. Este bucuroasa de oaspeti, desi acestia nu lipsesc mai niciodata de la manastire. "Patriarhul Romaniei, Prea Fericitul Teoctist, ajunge de destule ori pe aici. Poate nu atat de des cum ne-am dori cu totii si cum poate isi doreste si domnia sa, dar vine. Noua ne-ar placea sa vina la fiecare sfarsit de saptamana. Dar nu-si permite un asa program, caci are atatea pe cap...", spune maicuta. Si continua: "Cand vine, nu sta mult si e de o modestie iesita din comun. Mananca la masa cu toata lumea, nu face nazuri la mancare, nici la dialog cu ceilalti, se plimba prin gradina, admira iarba si livada. Ii plac verdele copacilor, florile, pasarile, e incantat cand pajistea e acoperita de zapada. De regula e gazduit intr-o incapere din casa administratiei, unde sta cam trei, patru ore. Se roaga aici, asista la slujbe, tine chiar domnia sa cate una. Are vorba calda si placuta si lumea se da in vant sa-l asculte. Rugaciunile ii sunt ascultate, caci oamenii spun ca au scapat de necazuri. Mananca, de regula, mancaruri usoare: peste, pui, salate".

De fapt, aici este mai degraba o gospodarie a Patriarhiei, decat Manastire, si nu prea putem face multe fotografii. "Scrie la intrare manastire, ca sa stie lumea ca aici se tin slujbe si e sfant lacas. Dar noi apartinem de Patriarhie. Avem mai degraba personal auxiliar, decat maicute sau calugari. Acum suntem doua maicute, parintele Cleopa, care oficiaza slujbele si este si staret al locasului, un tehnician, un tractorist, un sofer, paznici, doi calugari si un frate. si sa nu-l uitam pe zilierul care are grija de animalele si de pasarile noastre. Fara el nimic nu ar fi asa cum trebuie. De altfel, la noi toata lumea munceste. Asa ne asiguram painea si hrana necesara traiului. E un loc linistit si frumos. Dar nu vine nimeni altcineva, in afara de oficialitatile bisericii. Sunt, desigur, destui cei care ne calca pragul. Oricum, ne bucuram ori de cate ori ajunge cineva pe la noi", conchide maicuta.

DORINTA. Localnicilor le-ar placea ca Patriarhul sa vina la odihna in fiecare week-end caci rugile inaltei fete bisericesti le fac bine

DRAGA PATRIARHULUI. L-am gasit si pe parintele Cleopa, care a avut amabilitatea sa ne vorbeasca despre bisericuta de lemn din incinta manastirii, foarte draga Patriarhului Romaniei. "Avem probleme cu bisericuta, caci au inceput sa atace cariii si ciupercile. Bisericuta aceasta a avut o istorie zbuciumata. Ca o corabie, cum ii e forma, a fost purtata pe valurile vremii. Preafericitul Teoctist, Patriarh al Romaniei, de aceea iubeste si este aproape de acest sfant locas. Stie ca acesta e o adevarata valoare a spiritualitatii romanesti. Si vine cand poate aici. Dar acum n-a mai venit demult. Are multe responsabilitati", spune parintele Cleopa.

Cu voia parintelui Cleopa intram in bisericuta. Parintele aprinde luminile si interiorul bisericutei de lemn se revarsa in toata splendoarea. Totul e simplu, modest, aproape auster. A fost construita in 1731 la Luieriu, langa Reghin, locul unde se fauresc violoncelele si viorile. Cum comunitatea de acolo si-a cladit alta biserica, mai mare, a daruit-o pe aceasta din lemn familiei regale, s-o duca la Bran, in vecinatatea castelului. Din pacate, ea n-a fost amplasata in interiorul domeniului, ci in afara sa, cu menirea doar de a infrumuseta locurile, nu pentru slujbe, desi i se spunea Biserica de Lemn a castelului. Dupa 1948, cand familia regala a plecat, bisericuta a fost parasita. Actualul Patriarh a gasit-o in 1954, pe cand era Episcop vicar al Bucurestilor, impreuna cu Patriarhul Justinian. Avea acoperisul stricat, ferestrele lipsa si prispa plina cu betivi! In 1956, biserica a fost salvata: a poposit aici, in Prahova, pe locul sfantului locas ruinat.

FACATOARE DE MINUNI. Parintele Cleopa ne arata o icoana veche, si precizeaza ca e adusa de Parintele Patriarh Justinian de la Mormantul Sfant. Icoana o reprezinta pe Maica Domnului cu Pruncul si toata lumea spune ca e facatoare de minuni. "Sa nu spuneti asta, ca vor crede oamenii ca ne facem publicitate. Si chiar nu facem asa ceva". Apoi mana parintelui ne indica o racla: "Aici se gasesc Sfintele Moaste de la Bethleem, printre care si cele ale pruncilor ucisi. Au fost aduse tot de Patriarhul Justinian. Sunt acoperite cu un cristal, nu va fie teama sa le sarutati". "Trebuie sa crezi - spune preotul, si e suficient ca minunea sa se infaptuiasca". De altfel, despre intreaga bisericuta, ca si despre locul pe care ea e ridicata acum, se spune ca sunt pline de forta tamaduitoare si benefica oamenilor. Cat despre parintele Cleopa, acesta este descris de sateni ca avand un har pe care nu-l mai intalnesc altundeva.

In cateva dintre incaperi miroase a var proaspat. De undeva, dinspre cuhnii, razbat arome imbietoare de mancare tocmai gatita, dreasa cu smantana si patrunjel. Am lasat-o pe maicuta Mihaela sa roboteasca mai departe la masa pe care o pregatea pentru cei care dadeau cu var si ne-am vazut de drum...

DAR. Parintele Cleopa este descris de sateni ca avand un har pe care nu-l mai intalnesc altundeva

CREDINTA. Printre icoane, cea a Maicii Domnului cu Pruncul este mica si putin aratoasa. A fost adusa de la Mormantul Sfant