Dupa selectie ati plecat la Moscova. Cum v-ati integrat in regimul de viata din "Orasul Stelelor"?

Foarte bine. Am fost cazati intr-un apartament din blocul in care locuiau, impreuna cu familiile, si ceilalti cosmonauti. Se considera, si asta era foarte adevarat, ca avandu-si familia langa ei, viitorii cosmonauti se pot dedica in intregime pregatirii. Plus starea de liniste si echilibru pe care ti-o da apropierea de cei dragi. Sotiile stateau acasa. In scurt timp, intre noi s-au legat prietenii care au continuat in toti anii care au trecut de atunci.

Viata pe ruseste

In ce limba comunicati?

Ruseste. La plecarea din tara facuseram noi niste cursuri, dar superficiale. Trebuia sa invatam insa atat de bine limba, incat sa ajungem sa gandim in limba rusa. Sus, in spatiu, nu era de joaca: trebuia sa ne coordonam perfect. Avantajul meu a fost ca, terminand de putin timp facultatea, nu mi-a fost greu sa-mi reintru in mana cu invatatul. Acolo era exact ca la facultate: un semestru de sase luni urmat de sesiune, alt semestru, alta sesiune. Am intrat in ritmul studentesc, ritm potrivit caruia intr-o noapte invatam un curs, iar a doua zi eram apt pentru examen. Si, pana la urma, nu a fost rau ca limba rusa nu am invatat-o de acasa, ci chiar acolo, "la mama ei", cu jargon, cu gramatica... Cu tot ce trebuie.

Copiii, sotia? Cum s-au adaptat? Care era programul lor zilnic?

Pai copiii... ce program sa aiba? Cel mic avea doar cateva luni si murdarea scutecele. Astfel ca el era cel care-i "facea programul" sotiei mele. Baiatul cel mare avea doi ani si jumatate. Cred ca acea perioada l-a marcat, totusi. A ales si el aviatia si, daca ar avea posibilitatea sa ajunga cosmonaut, ar face-o si maine.

L-ati sustine?

Fara nici o retinere.

Ce regim alimentar ati avut acolo? Bucatarie ruseasca?

Da, bucatarie ruseasca, de altfel foarte buna. Am mancat si borsurile rusesti, si "kasa"... de toate.

Cinstirea eroilor

Dar votca? Cum v-ati impacat cu ea?

Ei, cu asta chiar a fost o problema. Eu de felul meu nu prea sunt prieten cu alcoolul. Anual, in "Orasul Stelelor" se comemoreaza Iuri Gagarin. Pe locul in care s-a prabusit avionul lui a fost ridicat un monument. Ne duceau cu autobuzele pe toti cosmonautii, straini sau sovietici. Am ajuns la monument, s-au depus coroane de flori, s-au tinut cuvantari. Ne-am urcat in autobuze si am pornit indarat spre casa. Dar, dupa doar cativa kilometri, masina a oprit intr-o parcare. Am coborat cu totii, am coborat si eu. Gazdele au scos mancare, paine, branza, salam si, bineinteles, sticlele cu votca. "Paharelele" erau de fapt pahare mari de apa. Ni le-au umplut si am inchinat in memoria lui Gagarin. Neobisnuit cu taria, am "pupat" doar paharul. Rusii m-au privit mai intai cu suspiciune, iar mai apoi chiar cu suparare. La un moment dat, unul dintre ei chiar m-a intrebat: "Ce este cu tine? Nu vrei sa-l comemorezi pe Gagarin? Bea paharul pana la fund!". Puteam sa-i supar? Deci, pana la fund! Apoi ne-am urcat in autobuz. Toate bune si frumoase, dar... Dupa alti cativa kilometri ne-am oprit din nou. Tot ca sa-l comemoram pe Gagarin. Am luat-o de la capat: paine, branza, salam si, bineinteles, votca. Tot in pahare mari. A trebuit sa-l comemorez iarasi pe Gagarin. Tot pana la fund. Pana sa ajungem acasa l-am tot comemorat pe Gagarin. De vreo patru, cinci ori. Mi se cam rupsese filmul. Ajuns acasa, abia am mai apucat sa-i indrug ceva sotiei despre Gagarin. Apoi m-am intins in pat si... Dupa vreun ceas, colegii au venit la usa noastra. Galagiosi, voiau sa continuam comemorarea lui Gagarin. Au tot insistat pana cand sotia mea, care-i cam luase tare, i-a adus in casa si le-a aratat ca nu mai au cu cine continua. Ceva mai tarziu, un general rus m-a invatat cum sa procedez in astfel de ocazii. "Voi romanii, si nu numai voi, nu stiti sa beti. Hai sa te invat ceva. Cand mergi la o petrecere ruseasca nu ai voie sa nu bei, pentru ca-ti jignesti gazdele. Dar ai vazut ca, la noi, fiecare musafir vine cu sticla lui de votca. Tu adu-ti o sticla cu apa si astfel o sa poti sa bei cot la cot cu gazdele. Dar ai grija sa nu fie apa minerala, ca aia face bule si se prinde lumea ca-i fentezi." L-am ascultat si de atunci am tot baut cot la cot cu oricine: ei cu votca lor, eu cu "votca" mea.

SELECTAREA VIITORILOR COSMONAUTI

MOSTENIRE DE FAMILIE. Catalin Prunariu (stanga) a ales si el aviatia si viseaza sa zboare in Cosmos "Conditia mea fizica, adica sportiva, lasa de dorit. S-a imbunatatit abia la rusi. Medical, trecuseram de toate testele", isi aminteste Prunariu. Cristian Guran era preferatul Bucurestilor. Cei care au fost alaturi de Guran inainte de plecarea acestuia la Moscova povestesc despre el ca era foarte bine pregatit profesional. "Era un tip pur si simplu istet, cu multe idei si solutii ingenioase", confirma si Prunariu. Avusese insa unele probleme cu aparatul vestibular, corectabile printr-un antrenament indelungat. In schimb, Mitica Dediu (asa il chema in buletin; inainte de zbor i-a fost schimbat numele, fiind trecut in acte Dumitru), desi nu avea cele mai bune performante la capitolul stiintific, excela medical si fizic. In cele din urma, la selectia finala aveau sa fie alesi Prunariu si Dediu. Numele celui ales avea sa fie, in cele din urma, aflat abia cu doua zile inaintea zborului. "Stiam ca e bine pregatit dar nu-mi venea sa cred ca tocmai el va duce numele Romaniei in spatiu", isi aminteste Crina Prunariu, sotia cosmonautului.

NU RATATI In numarul urmator: despre anii de pregatire a cosmonautilor.