Opoziţia din alte vremuri. Acum un secol, naţional-liberalii şi conservator-democraţii au părăsit legislativul

Deunazi, intr-un dialog cu unul dintre cunoscutii nostri istorici, mi s-a replicat ca, in comparatie cu timpurile trecute, Romania nu mai e condusa de "barbati de stat", capabili de gesturi de "barbatie politica", ci de oameni, omuleti si omusori politici. Nu fac politica, asa ca nu am explorat tema in adancime. Zilele trecute, insa, mi-am adus aminte de vorbele astea cand am citit ziarele din mijlocul lui decembrie 1911 si am vazut ca ele se deschid, invariabil, cu stirea retragerii din Parlament a opozitiei. Parca imi trecusera mie pe la urechi ceva informatii ase­ma­na­toare – macar la nivel de declaratii de intentie – ale opozitiei de azi... Dar, cum spuneam, nu comentez. Doar spicuiesc din presa timpului de-acum un secol subiecte care sa ne dea de gandit celor care traim azi.

Care era contextul?
Avand o majoritate parlamentara asigurata de seful de campanie al partidului, Al. Marghiloman (supranumit si "maestrul farselor electorale"), Partidul Conservator se afla in fruntea tarii. Cel de-al doilea "guvern P.P. Carp" – presedintele partidului fuse­se desemnat de regele Carol I sa formeze consiliul de ministri – intrase "in paine" in decembrie 1910. Pe tot parcursul anului 1911, initiasera o serie de legi menite sa modernizeze Romania, unele dintre ele contestate de opozitie, dar nu intr-atat incat sa conduca la gestul definitiv al re­tragerii din parlament. Contextul este mult mai complicat. Prezenta a trei partide puternice il nemultumea pe regele Carol I, care era, se stie, adeptul principiului alternativei la gu­vernare si al unui parlament in care sa intre numai doua partide. Acesta ceruse in nenumarate randuri ca intre liderul conservator – P.P. Carp – si cel conservator-democrat – Take Ionescu – sa aiba loc o reconciliere. Ma­io­res­cu, Marghiloman, N. Filipescu si alti fruntasi politici ai epocii sunt, pe rand, consultati de rege si rugati sa intervina pe langa cei doi, care initial facusera parte din acelasi partid.

Niciunul dintre ei nu cedeaza. Intre altele, Take Ionescu cerea dizolvarea Ca­merei si revizuirea Constitutiei. In loc de o impacare intre cele doua factiuni conservatoare (partidul lui Take Ionescu se desprinsese din cel Conservator), se ajunge la discutii contradictorii chiar si in sanul partidului de guvernamant.

In acelasi context, P.P. Carp in­cepe un sir de atacuri la politica na­tional-liberalilor, condusi de Ion I.C. Bratianu. Marul discordiei, samanta scandalului si pretextul gestului decisiv ce se va face pe 16 decembrie 1911 avea sa fie insa Legea pentru func­ti­o­narea societatii comunale de tramvaie din Bucuresti, care prevedea noile statute ale societatii, favorabile Primariei si in dauna intereselor ac­tionarilor. Vechile statute fusesera re­gle­mentate de liberali, in 1909. In cursul anului 1911, presa fusese, de alt­fel, foarte atenta la procesul mo­nopolului asupra societatii comunale de tramvaie, proces care se apropia de final si care promitea sa dea dreptate actionarilor. Carpistii, neasteptand solutionarea cauzei, vor sa impuna o lege, pentru a preveni un rezultat defavorabil ideilor lor.

Ce s-a intamplat in ziua de 16 decembrie 1911?
In chiar ziua in care, in Parlament, urma sa se voteze Legea Tramvaielor, cele doua camere legislative sunt zguduite din temelii. Liderii opozitiei – Take Ionescu (seful Partidului Conservator Democrat) si Ion I.C. Bratianu (presedintele Partidului National Liberal) – au prezentat in Camera, respectiv in Senat, acelasi text de protest, prin care anuntau demisia deputatilor si senatorilor membri ai celor doua partide. "(...) Pe langa violentele si coruptia din alegeri, care au dat actualului guvern caracterul unei stapaniri de fapt, pe langa faradelegile si abuzurile de pu­tere, guvernul, prin declaratiunile si faptele sale din urma sapa insasi temeliile organizatiunii noastre de stat, asa cum au fost asezate prin Constitutiune. Uzurparea prerogativelor puterii judecatoresti prin legea adusa ieri Adunarii deputatilor, care rapeste de la tribunale o judecata in curs si pretinde sa o curme prin voturile unor majoritati politice, nesocoteste principiul separatiunii puterilor si desfiinteaza neatarnarea puterii judecatoresti; principiu si neatarnare care sunt garantie de capetenie a drepturilor fiecaruia si stavila in contra anarhiei. (...)" Asta s-a intamplat in Camera, la ora 2 si 15 minute, si in Senat la ora 2 si 40 de minute. La Camera, raspunsul il da chiar P.P. Carp: "Dumnealor parasesc Camera ca sa transporte lupta aiurea. Pe principii se fac revolutiuni, pe afaceri nu!". Raspunsul cel mai clar este insa continuarea activitati Camerei si votarea in unanimitate (a celor ramasi) a Legii Tramvaielor.

Cele doua partide din opozitie nu isi opresc demersurile aici. Ei se intrunesc in "campanie extraparlamentara", convoaca pe 8 ianuarie 1912 un miting al delegatiilor din toata tara (care se incheie inclusiv cu incidente de strada si devastarea sediului partidului de guvernamant), sustin in continuare procesul in justitie, pe "afacerea tramvaielor" si primesc, pana la urma, satisfactie, caci Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca legea conservatorilor este neconstitutionala. P.P. Carp isi da demisia in martie 1912, dar ramane seful partidului.

Criza politica nu se incheie insa aici, ea traverseaza aproape tot anul 1912. Regele voia un guvern conservator, cu Titu Maiorescu in frunte si Take Ionescu si alti conservator-democrati pe banca ministeriala, insa negocierile sunt greu de dus. In toamna, izbucnirea razboiului din Balcani aduce putina pace intre conservatorii din ambele partide. O data cu intrarea lui Take Ionescu in cel de al doilea "guvern Maiorescu", bratienii raman singuri in opozitie. Liberalii revin la putere in 1914, conducand doua din cele trei guverne "din vremea marelui razboi" si, apoi, primul guvern al Romaniei Mari.

Pozitia opozitiei
Take Ionescu, liderul conservator-democratilor, avea sa declare in exclusivitate pentru ziarul Universul: "Orice ar fi facut guvernul in chestia tramvaielor, opozitia nu s-ar fi retras din Parlament, dovada ca anularea statutelor dateaza din iulie si Opozitia nu s-a gandit sa se retraga. Dar legea propusa de guvern violeaza in asa chip toate principiile de capetenie din Constitutie, incat era imposibil opozitiei sa faca altceva decat ceea ce a facut. (…) Principiul ca nimeni nu poate fi expropriat decat in cazurile prevazute de opozitie si principiul ca nimeni nu poate fi sustras de la ju­de­ca­torii ce-i da legea (art. 14 din constitutie). Farsa din ultimul articol al legii, care spune ca nu inchide recursul la tribunale, da legii un caracter de ipocrizie care o face si mai odioasa. Intr-adevar, chestia supusa judecatii tribunalului Ilfov, este daca statutele sunt sau nu conforme cu legea. (…) Or legea creand pentru societate alte statute decat cele pe baza carora actionarul a subscris, legea schimba contractul si impiedica astfel ca justitia sa se pronunte asupra chestiei principale: statutele sunt sau nu conforme cu legea, si daca vreo dispozitie din ele nu ar fi conforma, care e consecinta? Cade acea consecinta sau insasi societatea devine ilegala si nula." Cu privire la consecintele gestului opozitiei, el mai spune: "Nu va puteti inchipui ca doua partide ca cel conservator-democrat si cel national-liberal au recurs la acest mijloc neobicinuit fara ca sa-si dea seama de tot ce au facut pentru ca sa readuca Statul nostru la starea de Stat de drept. Nici d. Bratianu nici eu nu suntem copii si nici dovada de usurinta nu am dat pana acum. Ne dam perfect seama de actul nostru si toata lumea poate sa fie sigura ca este aici o actiune de barbati politici, iar nu de suparare trecatoare." (T. Cires)

Raspunsul lui T. Maiorescu, la Senat
"Guvernul nu poate decat sa-si exprime parerea de rau in fata atitudinii pe care a crezut de cuviinta s-o ia opozitiunea – nu stiu cum s-o numesc? – opozitie coalizata, opozitie unita, paralela... (…) Desi dupa definitie paralele sunt liniile care nu se intalnesc niciodata. Decat aici opozitia se intalneste cel putin de cate ori este vorba de un act negativ, de a nu lua parte la dezbaterea Adresei, de a nu lua par­te la lucrarile Paramentului. Argumentele pe care si-a sprijinit onor d. Bratianu acest act in numele opozitiei paralele vor fi spulberate in decursul dez­ba­te­ri­­lor la Camera si in Senat, a chiar legii care a fost luata de pre­text pentru acest act negativ (...)."