"Orasul luminilor" vazut noaptea: aproape nimic despre nimic

Toma Roman jr	Dan Marinescu

Am ajuns la Paris crezand ca o sa gasim cladiri in flacari, oameni furiosi care dau cu pietre si cocktail-uri Molotov in politie etc. Am dat peste un oras calm, in care locuitorii isi vad de treaba. In prima noastra noapte pariziana am batut orasul in lung si-n lat. Erau deschise doar carciumile, unde stateau de vorba diversi "conspiratori". Tineri cu varii culori ale pielii.

Vorbeau despre asa-numitele evenimente din ultimele zile. Nici unul dintre ei nu participase direct la vreo manifestare violenta, dar fiecare voia sa dea de pamant guvernul de dreapta aflat la putere.

Fiecare dintre cei cu care am stat de vorba se simtea persecutat, fiindca e negru, arab sau chiar francez. Toti aveau o problema cu politia, care, ma rog, e brutala si nu respecta drepturile cetatenilor. Politia era barfita, in absenta. Nu am vazut picior de jandarm sau politist pe nicaieri, in ciuda starii de asediu care fusese decretata.

Pe la trei dimineata am ajuns in Saint Denis, suburbie a Parisului, in care singurii europeni care stau sunt romani.

Coincidenta, am dat nas in nas cu Ana, o fata care in tara cochetase cu jurnalismul si in cele din urma a optat pentru o onorabila cariera de camerista in Franta. Nici nu era la curent cu ce se intampla.

Auzise ca unii au dat foc la niste masini si-l vazuse pe Ahmed, vecinul ei marocan, venind cu un televizor cu plasma, cu diagonala mare in spate. Pana si Ana se simtea persecutata de politie, fiindca din cand in cand apareau peste ea oamenii legii ca sa o intrebe daca munceste cu acte-n regula si ea se simtea obligata sa le dea spaga.

In plin buricul Parisului, langa Arcul de Triumf, am vazut si scene de relativa violenta. Vreo trei tineri, apucati de streche, in mod evident beti pulbere, loveau intr-un cos de gunoi nevinovat, zbierand "Ã bas Sarkozy!", adica jos Sarkozy! - numele ministrului de Interne, cat se poate de impopular. Am stat special, ne-am uitat si nu a aparut picior de autoritate sa-i calmeze pe revolutionari. Dupa ce au ucis cosul de gunoi, au plecat fericiti la treaba lor.

Intr-adevar, Guvernul francez are mari probleme. O buna parte din generatia tanara nu face si nici nu vrea sa faca nimic. Oameni de etnii diferite, nativi sau emigranti, au ajuns la concluzia ca se poate trai din furat.

Violentele din Franta nu sunt, cel putin din cele constatate la fata locului, o problema politica, ci doar o treaba sociala prost gestionata de catre toate guvernele franceze din ultimii zece ani.