Parada bogatilor din satul Certeze

De Pasti, certezenii au revenit in vilele din satul lor natal - cel mai bogat din tara. Pentru o saptamana, si-au lasat slujbele din strainatate si s-au plimbat tantosi pe ulitele comunei maramuresene Certeze, intrecandu-se in haine si masini scumpe. Satenii respecta portul si vechile traditii doar daca acestea le dau prilej sa-si uimeasca vecinii.

In Vinerea Mare, la terasa unui bar din Certeze, Nicolaie Tautu varsa lacrimi si vorbea singur. „Plang ca-s un codos. Am avut patru cai, vaci, sute de oi. Da’ de-acuma gata, nu mai am putere sa muncesc. Si n-am apucat sa le fac casa la tati copchiii mei." Baiatu-sau munceste in Franta, la constructii, iar cele doua fiice lucreaza ca menajere in Portugalia. „De Pasti, le-am zis sa vina acasa. Sa stam impreuna la masa. Asa!" Maniat, Nicolaie trage cu degetul un cerc pe musama si strange pumnul.

„Hangita" a venit langa el si prinde a vorbi: „Aice, cine are un sac de bani vrea doi, cine are doi vrea trei. Isi fac case mari, si n-au nici un haz de ele. Muncesc tata viata s-o ridice si la urma, cand o gatit-o, mor. Cum se mai ingrijesc s-o infloreasca! La etaje ii pune mobila, marmura. Numai praful s-aseaza pe ele, ca toti locuiesc numai in bucatarie. Sa nu le strice".

Franta intreaga-i uzina lor

Certezenii sunt oameni mici de stat, tari ca piatra, deschisi la vorba, dar aprigi la fapta. Neavand terenuri bune pentru agricultura, s-au indeletnicit cu oieritul. Ei au deschis exodul transilvan din 1907 spre America. In comunism, au acceptat muncile grele, refuzate de altii. Asa au ajuns in Moldova, la defrisari, la sapat santuri; in sud, la pomicultura, la curatat pasunile. Dupa ’89 or plecat in Iugoslavia, apoi spre Occident, in Austria, Germania, Spania, Italia. Iar acum Franta-i tinta preferata. Se stie ca acolo dorm cate 20 in „abandoneuri" - case abandonate; ca sunt jigniti si exploatati chiar mai mult de 12 ore/zi la patron. Dar cand se intorc, traiesc pe picior asa de mare ca au uimit o tara intreaga, plus Europa.

Domnul Albu sta in poarta casei, chitind musterii pentru al sau „Magazin mixt". In curtea casei placate cu mozaic lucios, doua limuzine stralucesc abia uscate. „Eu am fost sapte ani in America. Am un fecior care-i inginer electronist in telecomunicatii, sef de departament, in Dallas. Al mic are masteru’ la Boston si lucra la Bucuresti, pentru o firma americana." De-acum fiii dlui Albu vor reveni acasa doar in vizita, iar cu averea parintilor „or face ei ce-or vre".

Familia e de neinlocuit

„Calare" pe un scuter de 3 mii de euro, Mihai strabate comuna de la un vecin la altul. „Am lucrat la Castelul de Ciocolata din Bois-de-l’Eaux, la muzeele din Lyon. Pentru o firma franceza de restaurare. De Pasti, am liber doua saptamani, dupa care ma intorc la munca. Dar nu vreau sa traiesc la ei. In Certeze am familia, prietenii. Acolo tot un strain ai sa ramai." Tinerii se reintalnesc la jocul cu cetera, merg la bar, unde ii asteapta masa de ping-pong sau biliard, ori se bat pe stadion, la fotbal. Din Occident, certezenii aduc raceala, calculul riguros aplicat relatiilor cu vecinul. Ar putea fi acuzati de zgarcenie, insa o data ce au cunoscut cu cine au de-a face, devin generosi. Cu anumite limite.

Batic popular de 1.000 de euro

Cand vin Pastile, portul popular e prilej de fala. Pentru fete, camasa costa 15 milioane de lei, un batic inflorat, numit chistineu, ajunge si 1.000 de euro, iar sumna, fusta, 5 milioane de lei. Costumul barbatesc e mai ieftin, costand cu totul 1.000 de euro. „Flacaii se incalta cu cizme cu potcoave ca la cai. Cand joaca, sare gresia", se plange Maria Ucii, proprietara bufetului din centrul satului. Ea tocmai croieste o straita pentru Raul, un prunc de 6 ani. Si mai are de lucru pana-n noapte la uiosi, gaci si cioareci.

Sambata Mare, pregatirile de Pasti sunt in toi. Femeile cumpara din magazine pasca sau bere, iar barbatii spala cu furtunul turma de masini din fata portii. Miroase a miel umplut, a pita de malai, a detergent cu spume.

Dispar vechile obiceiuri

Duminica dimineata, la ora cinci fara doua minute, clopotul bisericii incepu sa bata cu ecouri largi peste satul tacut. Desprinse din noapte, zidurile albe si turlele argintii se inaltau luminate difuz, cu halogen. Vocea preotului zanganea ragusit in difuzoarele udate de ploaie. Credinciosii stateau sub umbrele, imprejurul „sfantului locasului acestuiaaa". Cand ceasul de pe catapeteasma a aratat ora cinci si zece, preotul a cintat „Hristos a inviat!" si s-a dat lumina. Barbatii au primit cei dintai mesajele pascale, pentru ca doar ei au voie sa ocupe jumatatea bisericii dinspre altar. In haina de piele si costum la patru ace, plus ghiulul aurit, barbatul din Certeze apare gatit ca un bancher. Femeile adunate inspre iesire priveau peste capetele sotilor lor, catre parinte. Babele cochete isi incalzeau ciolanele, invelite-n camasi traditionale si-n blanuri de nutrii. Zorile se revarsau si lumea forfotea in curtea bisericii, imprejurul bucatelor pentru sfintire. De sub servetul alb cu cruce neagra, din cosul de nuiele, ieseau pe rand cite-o banana, un gat de sticla de sampanie, oua sau iepurasi de ciocolata inveliti in staniol si cate un cap de miel parlit, c-un ou rosu in gura.

Cimitir de lux

Odata sfestania terminata, preotul a intrat in biserica sa continue slujba. Ceilalti, ramasi afara, zgribuliti, au parasit ceremonia imbulzindu-se catre parcare. Aici, alt spectacol. Limuzinele ii asteptau cu motoarele incinse si portierele deschise. Centrul satului devenise salon international auto: motoarele se ambalau, farurile sclipeau, rotile scrasneau. Traficul s-a blocat pentru cateva momente, noroc de politistii satului care au calmat circulatia. Pe jos sau cu masina, in toalete pariziene sau in haine traditionale, credinciosii se intorceau la vilele lor occidentale, sa se bucure pe romaneste de Pastile in familie. Lasau in urma biserica - inauntru plina de credinciosi „frantuziti", pe dinafara, inconjurata de cavouri de lux.

In fata unei cruci din granit, o vaduva depunea flori si aprindea lumanari marca „Leader - best price". O groapa langa biserica valoreaza intre 10 si 20 de milioane de lei, in functie de aproapierea fata de sosea. Monumentul negru, care acopera doua locuri de veci - pentru ea si sot, a costat cat un apartament de la oras. Dar a meritat, dupa cum graieste epitaful: „Dupa o viata zbuciumata pe acest pamant, Ne-am ales cu crucea si cu acest mormant. Dumnezeu sa ne odihneasca!".

Radu Tutuianu

---

Cine munceste Internet si biliard gaseste

Majoritatea vilelor din Certeze au fost ridicate in vremurile comuniste, iar tranzitia le-a adus doar imbunatatiri. Cate doua-trei masini, chiar tractoare, camioane, excavatoare, plus piscine, havuzuri, pitici rosii, colivii cu papagali in gradina, caini de curte bull-terrier sau rotweiller - toate fac parte din ingredientele unei vile „taranesti" à la Certeze. Vasile Mihoc, primarul comunei, isi lauda consatenii pentru harnicia si „interesul lor fata de cultura". „Singura mare problema la noi, in comuna e natalitatea scazuta. Altfel, in 90% dintre gospodarii exista calculatoare personale, din care 10% beneficiaza de conectate la Internet. Peste o saptamana, copiii din ansamblul folcloric local vor da un spectacol la invitatia colegilor francezi. Suntem infratiti cu doua comune, una din Ungaria, cealalta din Franta. Tinerii nostri nu stau prin baruri. De mici, se invata cu munca si pretuirea banului cinstit. La noi, toate ulitele sunt betonate. Avem si un stadion care ne-a costat trei miliarde. 30% dintre locuitori au biliard acasa."