Paradisul mămicilor fericite

DISNEY WORLD FLORIDA ● Nu este numai pentru cine se pregăteşte
Pentru cetăţeanul american, indiferent de starea lui socială, vizita la Disney World echivalează cu un certificat de bună purtare, obligatoriu pentru orice familie care se respectă. Pozele, filmele, autografele, paiele, dar şi cotoarele de la bilete vor fi păstrate cu sfinţenie şi arătate generaţiilor următoare.

DISNEY WORLD FLORIDA ● Nu este numai pentru cine se pregăteşte
Pentru cetăţeanul american, indiferent de starea lui socială, vizita la Disney World echivalează cu un certificat de bună purtare, obligatoriu pentru orice familie care se respectă. Pozele, filmele, autografele, paiele, dar şi cotoarele de la bilete vor fi păstrate cu sfinţenie şi arătate generaţiilor următoare.

Prima senzaţie cînd ai pus piciorul în Disney World este că ai reuşit să prinzi, în sfîrşit şi într-un singur cuvînt, secretul care guvernează America. Cuvîntul este "Huge"… Uriaş… Imens. Totul este aici proiectat şi construit la o scară de necrezut, ceea ce face ca între diferitele secţiuni de "entertainment" să se meargă – în funcţie de timpul alocat de fiecare deplasare – cu maşina, cu autobuzul, cu trenuleţul, cu monorail-ul şi chiar cu vaporul! Dacă ar fi să alegem un parametru la întîmplare, atunci faptul că suprafaţa complexului Disney World este un pic mai mare decît San Fracisco, de exemplu, ar fi extrem de grăitor. Adică ar putea sta oricînd liniştit în topul primelor 15 oraşe din Statele Unite şi, în orice caz, între primele patru din Florida!

Avînd în vedere dimensiunile şi notorietatea de care se bucură, circulă şi acum gluma că vizitatorii nu ştiu dacă Orlando se învecinează cu Disney World sau invers…

MĂRIMEA CONTEAZĂ. Totul este uriaş în acest parc de vacanţă. Începînd cu dimensiunile sale neobişnuite, continuînd cu numărul de angajaţi (peste 60.000 în medie), cu numărul de turişti care îi trec pragul (în jur de 17 milioane anual, ceea ce îl duce direct pe locul unu în lume), cu încasările fabuloase care nu se regăsesc numai în vînzarea de bilete, ci şi în toate activităţile adiacente, cum ar fi reţeaua de hoteluri, de restaurante şi de magazine. Cifrele nu sînt publice, dar se spune că numai din parcări se scot milioane de dolari, şi, pentru cine a stat cuminte la rînd ca să-şi aşeze maşina pentru 11 dolari pe zi, ca bobul de porumb pe ştiulete, pentru 11 dolari pe zi, nu este nimic exagerat aici.

Parcul a fost deschis cu fast în octombrie 1971, dar se spune că locul a fost ales – un fel de dragoste la prima vedere – atunci cînd Walt Disney a survolat pentru prima oară spaţiul viitorului amplasament, chiar în ziua în care era împuşcat preşedintele Statelor Unite, John F Kennedy. La început a fost doar Magic Kingdom (Tărîmul magic), locul în care "visele prind viaţă" cu ajutorul personajelor din desenele animate. A urmat "Epcot" (Lumea de mîine) care, din păcate pentru Walt Disney, a însemnat de fapt mai mult "Lumea de… dincolo", fiindcă "părintelui" lui Mickey Mouse i-a fost ciuntit proiectul "futurist" şi costisitor imediat după deces. Au urmat în ordine "Disney’s Hollywood Studios", o adevărată enciclopedie a filmelor produse în studiourile proprii şi "Disney’s Animal Kingdom" (Regatul animalelor), o rezervaţie care a închis practic careul de aşi al parcurilor tematice Disney. La toate acestea trebuie să adăugaţi două parcuri de distracţii pe apă, peste 20 de hoteluri în administrarea proprie şi, desigur, sutele de magazine cu suveniruri pentru care sintagma "le întîlneşti la tot pasul" nu este o figură de stil.

SENZAŢII TARI. Din ’42! Cu siguranţă, parcul în care cel mai bine se simt părinţii, ba chiar şi bunicii este Disney’s Hollywood Studios, locul unde filmul nu are vîrstă şi unde, dacă te-ai întîlni pe stradă cu Humphrey Bogart, l-ai saluta şi ai trece mai departe ca şi cum acesta ar fi cel mai firesc gest din lume. Există aici un tunel al filmelor unde eşti introdus, aproape la popriu, în celebrele filme turnate sub patronajul Walt Disney. În trenuleţul care străbate la pas împărăţia peliculelor celebre, aproape că-ţi revii cu greu din celebrul sărut din Casablanca, filmul turnat în timpul celui de al doilea război mondial, că te trezeşti împuşcînd bandiţi cu John Wayne, însoţind Omul de Tinichea în peripeţiile lui Dorothy sau fredonînd melodiile împreună cu Mary Poppins, fugind înspăimîntat (şi aici efectele speciale sînt chiar impresionante) din calea Aliens, sau zburînd din liană în liană cu celebrul Tarzan interpretat de Johnny Weissmuller, singurul actor de origine română strecurat printre personajele de cinci stele prezentate aici. Pentru cei care nu au apucat să aibă amintiri mai vechi de deceniul trecut, vizionarea spectacolelor Piraţii din Caraibe şi, în special, Indiana Jones sînt repere absolut obligatorii, chiar dacă statul la coadă, la o temperatură de peste 40 de grade, poate dura chiar şi o oră. Merită cu prisosinţă. Abia la ieşirea din tunnelul filmelor, din celebrul Hotel al groazei sau de la oricare alt spectacol în care te-ai trezit personaj fără voie, îţi dai seama că totul a fost un vis tangent cu realitatea. Îţi faci cruce, scuipi în sîn de deochi, dar nu te poţi abţine să visezi în continuare. De altfel, acesta este marele merit al lui Walt Disney, te lasă, te îndeamnă, te obligă să visezi cu ochii deschişi.

CEL MAI VIZITAT LOC DE PE PĂMÎNT. După ce ai ajuns cu monorail-ul în Magic Kingdom şi ai trecut de singurul punct cu amprentare din parc, nu poţi decît să exclami de la primul pas: "Woau!", fiindcă intri cu adevărat în lumea de care credeai că te-ai desprins o dată cu trecerea de adolescenţă, dar de care realizezi acum că nu vei scăpa niciodată. Indiferent de vîrstă, fiindcă aici baremul de trei generaţii pare a fi extins cel puţin cu încă una, pofta de a te poza cu Pluto sau Goofy, de a sări coarda în uralele mulţimii pe strada principală, de a te imortaliza de gît cu Walt şi Minnie Mouse, de a străbate ţopăind, cu balonul şi stropitoarea în mînă şi urechi cît roara carului pe cap drumul pînă la Castelul Cenuşăresei (care ascunde, de fapt, o reţea de magazine, e adevărat, ca în poveşti), statul cu orele la coadă pentru un autograf de la Zîna Măseluţă, goana după un loc în căluşei sau căscatul gurii (şi a pungii pe o asemenea căldură) la parade vedetelor desenului animat, ei bine, toate acestea nu au nici o legătură cu vîrsta biologică trecută în ID.

Ce îţi trebuie ca să vezi toate atracţiile imensului parc de distracţii? Păi, în primul rînd vreo zece zile, uneori cu… bătaie spre două săptămîni. Nervi antrenaţi şi răbdare ca să stai la coadă, chiar şi o oră, pentru un spectacol. Dar merită, aproape toate show-urile sînt interactive, participi la acţiune fie că te trezeşti luat cu fulgi cu tot şi dus pe scenă, fie că te oferi ca voluntar alături de alţi "vizitatori" în civil, cu vechi state de actorie. Îţi mai trebuie foarte mulţi bani fiindcă preţurile sînt pe măsura calităţii serviciilor, adică ridicate, şi, în plus, nici nu poţi cumpăra din alt loc. În timpul vizitei la Disney World două sînt cuvintele de ordine, luate însă de mai multe ori: Distrează-te, distrează-te, distrează-te şi cumpără, cumpără, cumpără. De altfel, este senzaţia pe care o încerci de cum intri pe poarta parcului, cînd te simţi atras, mai bine zis, absorbit, de un uriaş malaxor al distracţiei. Malaxor în care te laşi "tocat", "mărunţit" şi "macerat" pînă la ultima fărîmă de energie, împlinind un vis de multe ori neîmpărtăşit. Acela de a cheltui ca un adult, distrîndu-te ca un copil, tragîndu-ţi doar din cînd în cînd sufletul, ca un sportiv înainte de final, pentru a o lua, a doua zi, de la capăt.

Am întîlnit mămici fericite

Trecînd la lumea reală, ceea ce impresionează cel mai mult aici este atitudinea părinţilor, pofta nedisimulată de viaţă pe care o recunoşti la tot pasul. Poate că nicăieri în America nu vei întîlni mămici mai fericite, mai împlinite şi mai mîndre de odraslele lor. Poate că nicăieri sentimentul că se simt bine în pielea lor nu este atît de evident, fiind depăşit, pe alocuri, doar de mîndria cu care îşi poartă copiii de mînă. Concursul "Ba al meu e mai frumos" e un fleac pe lîngă adevăratele "turnire" care se dau pe aleile uriaşului parc de distracţii. Cine are căruciorul mai "turbo", mai 4x4, mai bombat ori mai aerodinamic. Cine are carneţelul de autografe mai colorat, cine are paiul mai lung şi mai întortocheat. Hăinuţele au şi ele un rol aparte, multe sînt cumpărate chiar de acolo, din parc, copiii fiind costumaţi după cele mai en vogue personaje. Accesoriile, deşi simpluţe şi cam kitsch la prima vedere, nu sînt deloc ieftine. Ca, de altfel, orice vrei să cumperi din parc.

Material realizat cu sprijinul BCR, McDonald’s România şi JTI România