x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Părintele Nicolae Marcău şi Tatăl nostru... sovietic

Părintele Nicolae Marcău şi Tatăl nostru... sovietic

de Daniela Cârlea Şontică    |    22 Noi 2009   •   00:00
Părintele Nicolae Marcău şi Tatăl nostru... sovietic

Nicolae Marcău este unul dintre mulţii preoţi care au suferit până la martiriu în vremea comunismului, chiar dacă unii dintre români mai spun chiar şi în ciuda evidenţelor că preoţimea noastră ortodoxă nu s-a împotrivit orânduirii atee.

Acuzaţia care l-a dus la închisoare şi la moarte a fost răspândirea unei poezii cu caracter antisovietic, un fel de "Tatăl nostru" adresat Tătucii de la Moscova.
Născut la 4 octombrie 1902 în Laleşti, Gorj, după absolvirea Seminarului Teologic din Craiova, a fost hirotonit preot la parohia din satul Tismana.

Inimos şi dorind să slujească prin orice mijloace lui Hristos, a început o serioasă activitate misionară. În 1928 îl găsim organizând cu ajutorul călugărilor de la Mănăstirea Tismana, tot felul de serbări religioase la căminul cultural, în centrul acestora fiind subiecte precum viaţa Mântuitorului şi a Maicii Sale. A înfiinţat o cantină şcolară unde hrănea 38 de elevi săraci, a reparat biserica din satul Vânăta şi a înfiinţat o bibliotecă sătească. Programul bisericii sale, deşi era pentru mireni, funcţiona asemănător cu cel al mănăstirii din apropiere. Sătenii erau din ce în ce mai credincioşi cu un astfel de preot model şi nu se înregistrau cazuri de beţii sau părăsiri ale Bisercii-mamă şi înscrieri în rândul sectelor.

MISIONAR ÎN TRANSNISTRIA
Sub guvernul condus de Nicolae Iorga a fost ales primar al Tismanei, iar când legionarii au venit la putere, a fost forţat să participe la două şedinţe locale. Nu a fost însă legionar, ba chiar, în 1944, s-a înscris în Frontul Plugarilor. În vremea celui de-al doilea război mondial, preotul Marcău a fost misionar la parohia Mălăeşti, Dubăsari, din Transnistria, unde a reuşit să renoveze biserica satului transformată de comunişti în teatru şi să le readucă în inimi sătenilor credinţa lui Hristos prin predici însufleţite şi comportament exemplar.

Reîntors în ţară, şi-a continuat activitatea misionară, ocupându-se din nou de viaţa spirituală a credincioşilor prin activităţi suplimentare slujbelor: proiecţii de filme cu caracter moralizator şi religios, convorbiri de la suflet la suflet, activităţi care în 1947 au atras atenţia autorităţilor cumuniste. Era pus sub urmărire, fiind suspectat că susţinea mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Oltenia condusă de generalul Carlaonţ.

În 1956, aflându-se în tren spre Craiova, părintele Nicolae a auzit o rugăciune-poezie ciudată, dar care se potrivea foarte bine stării de spirit a românilor în acei ani de început ai comunismului. Suna în felul următor: "Tatăl nostru de la Moscova,/ Desfiinţează-se împărăţia ta,/ să fie ca-n America,/ Pâinea noastră cea de un sfert şi neagră/ Dă-ne-o nouă albă şi întreagă/ şi ne iartă nouă cotele noastre, precum şi noi iertăm minciunile voastre/ şi nu ne duce pe noi în puşcării/ Ci du-i pe ei în locurile lor pustii."

În 1957 a fost arestat, după cum aflăm din articolul referitor la pr. Marcău din volumul "Martiri pentru Hristos din România în perioada regimului comunist", publicat la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, în 2007.

La 13 noiembrie 1957, prin sentinţa 499, Tribunalul Militar Craiova l-a condamnat pe părintele Nicolae Marcău la patru ani de închisoare corecţională şi confiscarea averii. În penitenciarul de la Craiova nu a rezistat însă decât trei săptămâni, iar la 9 decembrie, la ora 2 noaptea, a murit. În certificatul de deces se spunea că a murit din cauza unui "cancer gastric cu metastază peritonială caşexie". Comunismul era într-adevăr un cancer pentru poporul român şi se putea muri din cauza lui.

×
Subiecte în articol: sfiinţii închisorilor