Parlament tv: O zi din viaţa de deputat, aşa cum reiese din transmisiile aleşilor

Din ciclul "groh, groh, groh", astăzi vă prezentăm filmul "E prea frumos să fie adevărat". Acum începe filmul. Genericul se derulează pe ecran. Se văd oameni filmaţi de sus. În rolurile principiale. Âăăă... Principale. Nişte ţărani. Ăăăă.... pardon! Nişte urbani. Ei se freacă-n cap.

Pe unul îl mănâncă piciorul, deoarece l-a muşcat un ţânţar şi acum se scarpină. Se vede cum se scarpină. Alta îşi studiază manichiura french. "Fată, ce bine mă simt, am fost la masaj azi-dimineaţă, fată, mă simt excelent, îţi încarci bateriile pur şi simplu, fată, la toţi le recomand masajul, fată." "Fată, cică să votăm." "Votează, fată, ce faci?" "Fată, votează-mi şi mie, că eu mă duc până la baie, să-mi schimb pempărşii, da? Mersi mult, fată, ’ai că fac cinste cu o apă." Între timp, genericul curge. Scenariul şi regia: Roberta Anastase.

O ZI PLINĂ LA LUCRU
Începe filmul. Prim-plan pe Roberta Anastase. "Supun la vot proiectul Camerei Deputaţilor, să fie de şase sute de mii de lei, adică cu 22 la sută mai mare ca anul trecut, renumeraţie după buget, mare. Cine este «pentru?»" Băieţii şi fetele votează "pentru". "Cine este contra?" Băieţii şi fetele votează contra. "Se abţine cineva?" Da, se abţine. Se abţine să nu facă "groh" când ar trebui să fac "cip-cirip". Iha. S-a votat şi proiectul ăsta. Roberta face: "Feli­citări, tocmai aţi votat să facem televiziu­ne, să vadă poporul care ne-a votat ce facem noi toată ziua, să fim transparenţi ca apa de izvor." Se aud zgomote de satisfacţie. "Şi acum, pauză"!

Deputata care a fugeat (sic!) la baie să-şi schimbe pempărşii nu ştie ce s-a întâmplat, dar, cum toată lumea e fericită, e fericită şi ea. Operatorul de imagine o filmează de jos. Telespectatorul are senzaţia că se uită la ea de jos, el fiind foarte mic şi deputata foarte mare. Telespectatorul trebuie să aibă senzaţia că cineva îşi bate joc de el. "Fată, ce mă bucur! Poa’ să ningă, poa’ să plouă, avem televiziune nouă, fată, ce mă bucur." Un deputat obscur face aşa: "E un proiect de lege foarte important. Este, poate, cel mai înseminat... scuze... (să ştergi asta, băiete, la post-sincron, că, dacă nu, te amendez), deci reluăm: «Este cel mai însemnat proiect al Camerei Deputaţilor». E bine?

Arăt bine? Mi se vede ceafa? Ah, ţi-am zis să nu mă mai iei din profil, idiotule! Te dau afară, te dau afară imediat! Şi-aşa tre’ să facem reducere de personal. N-avem bani, e criză, băiatule, e criză! Te dau afară dacă mă mai iei din profil! Puştanii ăştia! Cred că ne fac ei pe noi. Noi v-am făcut pe voi, buey, faţă de şobolan mort!"

TEHNOLOGIA, PEŞTELE ŞI DEPUTATUL FÂSTÂCIT ÎN PREZENŢA EI
Operatorul de imagine nu spune nimic. Pe monitoare se vede tot, se aude tot. Un nene se uită buimac în telefonul personal. Se îndreaptă spre operatorul de imagine: "Băiete, îmi spui şi mie cum să dau «send»? Că vreau să trimit un mesaj şi nu ştiu". Operatorul îi dă "send". De­putatul e mulţumit. "Sunt mulţumit de tine şi de serviciile tale. Eşti drăguţ. Eşti un copil bun. Se vede pe tine că te-au crescut frumos părinţii. Poate vii şi la mine să-mi apgradezi calculatorul, că habar n-am să-l bag în priză. Contra cost, fireşte, am bani." Operatorul face aşa: "Da, vin". Deputatul e mulţumit. "Sunt foarte mulţumit."

Roberta Anastase s-a ascuns într-un colţ. Vorbeşte la telefon tainic. "Nu pot diseară. E imposibil. Am pus nişte peşte la decongelat, tre’ să-l fac, nu mai am când să mai vin şi la tine. Ştiu, ştiu... ştiu. Da... e o reţetă nouă... se ia peştele..." Observă că e observată şi-şi schimbă brusc atitudinea: "Da, va fi o televiziune pentru toată lumea, pentru ca oamenii, cei care ne-au votat şi datorită cărora suntem aici, să vadă cu ce ne ocupăm, pentru că, pentru noi, cetăţeanul are prioritate.... Şi eu îmi mulţumesc pentru prezenţa telefonică în emisiune. Cu drag, la revedere". Către operatorul de imagine: "Vezi să mă tai, să nu mă laşi aşa. Ştii ce ai de tăiat, nu mai trebuie să-ţi spun eu. Nu trebuie să ştie toată ţara ce gătesc eu diseară. Şi, în plus, e irelevant pentru actul legislativ".

CUI ÎI E FRICĂ DE LIFTIERĂ?
În lift, operatorul o filmează pe liftieră. "Aţi auzit? O s-avem televiziune! Televiziunea noastră, a Camerei Deputaţilor. Ce părere aveţi? Cum comentaţi? Care este atitudinea dumneavoastră în privinţa acestui ... ăăă... acestui"? "Eu comentez că am o părere foarte bună. Asta înseamnă că trebuie să mă machez în fiecare zi"? "Nu, desigur, dumneavoastră nu. Pe dumneavoastră nu vă bagă nimeni în seamă. Cred că nici pe generic n-or să vă bage." "Foarte bine. Nu vreau să fiu vedetă." "Şi, în fond, să ziceţi mersi că aveţi job. În fond şi la urma urmei, ce, parcă ei nu pot s-apese de unii singuri pe buton"? "Ah, nu spuneţi asta. Sunt aici de o mie cinci sute de ani. Dacă ies de la cuşculiţă nu ştiu ce să fac altceva. Şi mai am puţin şi mă pensionez. Lumea mai are nevoie încă de liftier. Lumea are nevoie de liftier. Lumea are nevoie de liftieeeeeeer." Vocea liftierei se aude de parcă a căzut într-un canal. Operatorul de imagine se îndreaptă înspre parcare. O deputată se chinuieşte să facă parcare laterală.

Nu poate. "Oare cum a zis instructorul? La douăzeci de grade sau la cincizeci de grade? La patruş’cinci de grade, oare? Oare cum a zis instructorul? La douăzeci de grade ce? Nu-nţeleg nimic." (Observă că e observată) "Operatorule, parchează-mi şi mie, că mă grăbesc. Mă duc să particip la procesul legis­lativ. Ţara are nevoie de mine. Ţara mă vrea. Vezi să nu mai spui la nimeni că i-am scrijelit maşina lu’ ăla de la PD-L. Mai dă-l în spanac şi p-ăla! Şi, în fond, ce struţocămilă mai e şi PD-L-ul ăsta? Nu m-au invitat pe mine să le fac analiză politică, să vezi ce analiză politică le-aş mai fi făcut! Nu m-au chemat. Că le e frică de adevăr, d-aia nu m-au chemat." Operatorul parchează maşina. Îi trece prin gând să fugă în oraş cu maşina. Se gândeşte la iubita lui şi cum ar da o fugă până la mare, să-i muşte pescăruşii de nas. E-he! "Operatorule, ce faci? Ai adormit la volan? Vezi să-mi aduci cheia la birou! Hai mersi."

ULTIMELE PLANURI ÎNAINTE DE FINAL
Plan general cu oraşul Bucureşti. Un câine face numărul doi în parcarea Casei Poporului. Scuze. În parcarea Casei Parlamentului. Operatorul se duce la montaj. Are mult de treabă. Trebuie mai întâi să şteargă rujul de pe cravata deputatului irascibil şi să-i facă un profil ca al lui Cezar. Apoi, să şteargă reţeta Robertei Anastase şi să-i adauge zâmbetul ăla greţos de dulce, cum o ştie toată lumea. Pe liftieră o lasă-n pace. Liftiera e cel mai drăguţ om din ziua de azi. Deputata care a fost în baie trebuie să apară în sală. Neapărat, să nu uite să scoată înregistrarea despre binefacerile masajului. Populaţia trebuie să înţeleagă că oamenii munceşte. Televiziunea Camerei Deputaţilor e un proiect foarte bun. Pentru că se are bine cu un reporter de la o televiziune, o să-l roage să-i ia un interviu Robertei, nu doar s-o sune Dana Grecu pentru o intervenţie în direct la emisiunea ei. Avantajul lui e că pe el însuşi n-are cum să se filmeze. Nici chiar aşa. E ditamai Roberta. Ce nume! Roberta... Roberta mulge vaca... Oamenii vor vedea nişte deputaţi aşa cum trebuie. Oamenii trebuie protejaţi. Oamenii sunt oameni pentru că nu sunt animale. Are multă treabă la televiziunea asta a Camerei. E bine. Înseamnă că n-o să-l dea afară. E bine.