Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Mai lasati-mi fiul in pace, ca asta o sa fie om mare si o sa raspundeti." Sunt vorbele Lucretiei Patrascanu, mama lui Lucretiu Patrascanu, liderul comunist care a cunoscut deopotriva marirea si decaderea si care a avut parte de cel mai lung proces politic din istoria comunismului mondial.
Profetiile Lucretiei Patrascanu, ecou al exasperarii provocate de numeroasele arestari ale fiului ei comunist ilegalist, aveau sa se indeplineasca in 1944. Atunci nu avea de unde sa stie ca fiul ei va ajunge intr-adevar om mare, dar pentru scurt timp. El va cadea victima chiar tovarasilor sai, in contextul luptei pentru putere de la varful Partidului Comunist. Nu avea de unde sa stie ca Lucretiu Patrascanu se va intoarce si va muri acolo de unde de multe ori, in perioada ilegalista, l-a scos folosindu-se de relatiile pe care le avea: in puscarie.Ministrul Justitiei
Incepand din mai 1944, Patrascanu s-a ocupat cu ceilalti lideri politici si cu Palatul regal pentru scoaterea Romaniei din razboiul antisovietic. Mai tarziu, in februarie 1950, Patrascanu avea sa recunoasca: "Planul loviturii de stat eu l-am discutat cu generalul Sanatescu - trimis de rege - in mai 1944 in casa lui Safianu. Acolo am discutat trei ipoteze si ne-am oprit asupra celei realizate, adica o lovitura in Bucuresti", scrie Lavinia Betea in cartea "Lucretiu Patrascanu - Moartea unui lider comunist ", aparuta in 2001 la Editura Humanitas.
In acelasi volum se arata ca, dupa lovitura de stat din 23 august 1944, generalul Sanatescu a fost insarcinat cu formarea unui guvern de tehnicieni. Patrascanu i-a cerut regelui sa-i incredinteze Ministerul Justitiei, dar acesta a acceptat ca numirea sa fie temporara. Lucretiu Patrascanu va fi desemnat de secretariatul partidului sa plece la Moscova pentru a semna la 12 septembrie 1944 Conventia de Armistitiu cu URSS, in care se recunostea cedarea Basarabiei si Bucovinei.
Conflictul cu tovarasii
Perioada de glorie a lui Lucretiu Patrascanu a tinut trei ani: 1944-1947. Dar nici aceasta perioada nu a fost lipsita de neintelegeri cu tovarasii, cu unii dintre ei - Stefan Foris, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaras, Gheorghiu-Dej - intrand in conflict inca din perioada "ilegalista ". Un rol important in atitudinea ostila a comunistilor fata de Patrascanu a fost si originea burgheza a acestuia. "L-am potcovit asa cum trebuia potcovit. (...) Era o lupta impotriva unui dusman, era de fapt un agent al burgheziei strecurat in conducerea partidului nostru ", afirma Gheorghe Gheorghiu-Dej la o plenara a CC al PMR din 1961. Atitudinea ostila a tovarasilor sai a inceput inca din 1944, cand a inceput sa se raspandeasca versiunea ca Patrascanu nu mai joaca nici un rol in partid. In decembrie 1944 si in ianuarie 1945, "Scanteia" a primit indicatii sa nu mai tipareasca nici un rand despre activitatea lui. In ciuda cererilor sale, timp de un an si jumatate nu i s-a dat nici un fel de munca in partid.
Un posibil atentat
Patrascanu resimte acest lucru cand este omis la aniversarea in Bucuresti a Marii Revolutii Socialiste din octombrie sau cand generalul Anton, comandant al Jandarmeriei, il instiinteaza ca Gestapo-ul pregateste un atentat impotriva sa. Desi nu a luat in consideratie posibilitatea unui atentat impotriva sa, temerile lui Patrascanu ca tovarasii vor sa-l sacrifice s-au amplificat dupa o vizita a lui Emil Bodnaras la el acasa, desi relatiile dintre ei nu erau amicale, si dupa ce a fost insarcinat de CC sa vorbeasca in fata multimii adunate in Piata Palatului la 4 februarie 1945. Imediat ce a luat cuvantul la miting a inceput sa se traga in demonstranti, care, cuprinsi de panica, au inceput sa se imprastie.
Primul conflict deschis cu tovarasii de partid are loc in toamna lui 1945 la prima sedinta in legalitate a Comitetului Central, cand Lucretiu Patrascanu a avut o iesire in care l-a facut raspunzator pe Bodnaras de atmosfera de suspiciune creata in jurul lui. Iesirea lui Patrascanu impotriva lui Bodnaras a fost discutata in prima sedinta plenara a CC al PCR, cand membrii CC nu l-au aparat, ci dimpotriva, toti s-au intrecut in acuze. Jignit, Patrascanu nu mai da pe la sediul CC vreo trei saptamani, dar nici nu-l mai chema nimeni. Incearca fara succes sa se apropie de tovarasi.
Supravegheat in partid
La 11 august 1946, Patrascanu face parte din delegatia Romaniei la Conferinta de Pace de la Paris. Sef al intregii delegatii este Gheorghiu-Dej. Cu aceasta ocazie, el il va supraveghea atent pe Lucretiu Patrascanu. Nevoit sa se intoarca in tara pentru pregatirea alegerilor, Gheorghiu-Dej il insarcineaza pe Ion Gheorghe Maurer, eminenta sa cenusie, sa-l urmareasca indeaproape. Patrascanu sesizeaza la Paris atmosfera pe care unii delegati o faceau in jurul sau si are o discutie cu Gheorghiu-Dej pe aceasta tema. Acesta il sfatuieste sa recastige increderea tovarasilor prin rezultatele din campania electorala. Dar dupa alegeri, prapastia dintre Patrascanu si tovarasii sai incepe sa se adanceasca. Nu era iubit de tovarasi si nu-i iubea.
Banuieli si prudenta
Un raport datat 19 februarie 1947, citat in cartea Laviniei Betea, are drept concluzie urmatoarele: sunt deja cativa ani de cand in jurul lui Patrascanu s-a creat o atmosfera de incredere limitata si de prudenta. Lucrurile au mers pana la banuieli privind legaturi cu agentura anglo-americana. Acelasi raport arata ca, potrivit unei informatii transmise ministrului de Interne Teohari Georgescu, "Patrascanu se plaseaza pe o pozitie antipartinica si antisovietica si are legaturi cu cercurile reactionare ale emigrantilor romani care i-au propus sa intre in organizatia lor".
La 21 februarie 1948 urma sa se deschida Congresul Partidului Muncitoresc Roman si, cum s-a pus "problema Patrascanu", secretariatul CC - Dej, Pauker si Georgescu - propun rezolvarea acestui caz. Patrascanu a fost anuntat de Gheorghiu-Dej ca cererea lui de a nu fi propus pentru CC a fost aprobata, transmitandu-i ca daca vreun congresist intreaba ceva se va raspunde ca a comis abateri politice si organizatorice.
La congres este atacat de Teohari Georgescu, atac pe care Patrascanu il interpreteaza ca pe o condamnare definitiva.
Demisia din Guvern
Desi inca membru al Guvernului Patrascanu nu mai participa la 23 februarie la receptia de la Ambasada URSS in cinstea aniversarii Armatei Sovietice. In schimb, este prezent Avram Bunaciu, subsecretar de stat la presedintia Consiliului de Ministri. A doua zi, in "Scanteia" apare un comunicat al Presedintiei Consiliului de Ministri, prin care se anunta acceptarea demisiei lui Lucretiu Patrascanu din functia de ministru al Justitiei si numirea in locul lui a lui Avram Bunaciu, ales cu o zi inainte membru supleant al CC al PMR. A doua zi dupa demisie, Lucretiu Patrascanu a inceput sa fie urmarit de Siguranta Statului. In perioada 1-11 martie 1948, fiecare intalnire si conversatie telefonica avute de sotii Patrascanu sunt inregistrate sub genericul "supravegherea lui Apolodor". In paralel cu agentii de filaj, Lucretiu si Elena Patrascanu sunt supravegheati de personalul de serviciu si protectie.
Arestarea
La 28 aprilie 1948, Lucretiu Patrascanu este chemat la CC. Nu era nelinistit din aceasta privinta, deoarece el personal ceruse clarificarea situatiei. S-a urcat in masina care venise sa-l ia. Mai tarziu, cineva vine cu un bilet la Elena Patrascanu de la sotul ei, prin care ii cere sa se intalneasca cu el. Elena Patrascanu pleaca cu aducatorul biletului si ajunge intr-o casa din Baneasa, unde va sta cu sotul ei trei saptamani. La Baneasa a fost convins ca este pazit de oamenii Serviciului Secret de Informatii, dar ulterior si-a dat seama ca era vorba de cei de la partid, care desemnasera o comisie pentru cercetarea lui, din care faceau parte Teohari Georgescu, Iosif Ranghetz si Alexandru Draghici. La sfarsitul lui august, sotilor Patrascanu li se fixeaza domiciliu obligatoriu, sub paza, in vila lor de la Snagov.
CV Lucretiu Patrascanu s-a nascut la 4 noiembrie 1900 in Bacau. A fost doctor in Stiinte Economice, Statistica si Filozofie, licentiat in Drept, de profesie avocat, profesor universitar la Facultatea de Drept din Bucuresti. A intrat in 1919 in Partidul Socialist, iar din 1921 pana in 1948 a fost membru PCR. In ilegalitate a fost arestat de patru ori, trecand prin experienta lagarelor si a domiciliului fortat. Ultimul a fost intr-o vila a familiei din Poiana Tapului si de unde invoit fiind nu s-a mai intors pentru a pregati lovitura de stat de la 23 august 1944. Primul pseudonim, care va ramane numele lui preferat de comunist, este Andrei Moldovanu. A fost redactor-sef al ziarelor "Socialistul" si "Tineretul Socialist". In 1931, Lucretiu Patrascanu este ales primul deputat comunist din Parlamentul Romaniei prin participarea la alegeri pe listele Blocului Muncitoresc Taranesc. Din 1944 pana in 1948 a fost ministru al Justitiei. Tatal lui, Dumitru D. Patrascanu, era profesor si provenea dintr-o familie boiereasca. Mama lui, Lucretia, era de asemenea de origine nobila. Lucretiu Patrascanu a fost casatorit cu Herta Schwamen, evreica, cu care nu a avut copii. De profesie arhitect-scenograf, Herta isi va schimba numele in Elena Patrascanu, dupa ce va fi botezata de parintele Gala Galaction, in timpul guvernarii Goga-Cuza, casatoriile intre romani si evrei nefiind acceptate. Elena Patrascanu era cu 15 ani mai tanara ca Lucretiu. In intimitate si in cercurile de prieteni, cei doi se alintau cu nume rusesti: Sasa si Andrei. ( GABRIELA ANTONIU )
"Patrascanu a fost sedus de ideile comuniste si a devenit fanatic. Tot ce a intreprins de-a lungul vietii lui a fost rau, dar a fost facut cu sinceritate si din convingere. Fiind intelectual, a cazut victima invidiei multora " Stefan Milcoveanu ruda cu Patrascanu
"Era un intelectual de baza al partidului. Dar era si un om foarte ingamfat, orgolios, intolerant si necomunicativ cu tovarasii de partid. Totusi, Dej il pretuia. Intre â46-â48, Patrascanu s-a schimbat foarte mult" Gheorghe Apostol fost secretar general al PMR
"Astfel dupa primul glont, Lucretiu Patrascanu s-a mai vaietat si s-a zvarcolit si atunci cei din personalul de paza se inghesuiau sa mai traga si au mai tras efectiv" Vasile Varga judecatorul care a asistat la executia lui Patrascanu
Un asasinat politic cu aparente de legalitate
Din dosarul sau aflat la CSAS reiese ca Lucretiu Patrascanu a fost arestat pe 27 aprilie 1948, impreuna cu sotia sa, Elena. Ridicati fara mandat si dusi intr-o casa aflata in apropierea aeroportului Baneasa, au fost cercetati pana in august. Au venit sa discute "tovaraseste" cu Patrascanu mai multi fruntasi comunisti care il voiau mort: Iosif Ranghet, Alexandru Draghici, Teohari Georgescu si Gheorghe Gheorghiu-Dej. Conducerea comunista statea inca in cumpana daca sa-l elimine fizic sau nu. In 24 august 1948, o data cu emiterea mandatului de arestare, i s-a pecetluit soarta. A fost dus pentru ancheta la Serviciul Secret de Informatii, iar de acolo a ajuns la Jilava abia in toamna lui 1949.
Prima etapa a anchetei s-a incheiat la sfarsitul lui martie 1950. In ciuda eforturilor depuse de securisti, vinovatia lui Patrascanu nu putuse fi probata. Timp de un an, ancheta a fost intrerupta.
TENTATIVE. In februarie 1951 a fost constituit un nou grup de anchetatori, condus de lt. col. Ion Soltutiu - care il cerceta numai pe L. Patrascanu. De celelalte 46 de persoane arestate in "lotul Patrascanu" se ocupau: mr. Nicolae Dumitrescu, cpt. Dumitru Marinache, lt. maj. Tudor Staicu, lt. maj. Mircea Anghel, lt. maj. Victor Vanator, lt. maj. Simion Siegler, slt. Ion Curtescu - toti de la Serviciul I din Directia a VIII-a a DSS.
La reluarea anchetei, Patrascanu a fost supus numai la interogatorii de noapte si a fost tinut la carcera. Intre timp i-a fost perchezitionata locuinta, unde au fost gasiti si confiscati 4.000 de franci elvetieni, 10 franci francezi si 33 monezi de aur. Anchetatorii l-au putut acuza astfel de detinere ilegala de aur si valuta. Totodata au avut un argument in sustinerea teoriei ca familia Patrascanu se pregatea sa fuga din tara cu acesti bani.
CEDEAZA PSIHIC. In primavara lui 1950, Patrascanu a cedat psihic si a incercat sa-si puna capat zilelelor de doua ori. Si-a taiat venele de la brate si a inghitit bucati de lama sfaramata. A fost salvat in extremis. Securistii au vazut in aceste tentative de suicid dorinta sa de a ingropa cu el informatii importante si nu realitatea ca Patrascanu nu a mai suporat chinul si umilintele.
Gandul sinuciderii ii incoltise in minte inainte de a avea cel mai mic semn ca se urmareste lichidarea sa. Patrascanu i-a spus Anei Pauker ca se va sinucide daca va fi exclus din partid. Lena Constante i-a facut rost de otrava, un praf pe care l-a purtat asupra sa pana in vara lui 1949, cand l-a aruncat. Pana atunci nu-si pierduse speranta ca va fi scos nevinovat.
CONDAMNARE. Pe 30 martie 1954, dupa sase ani de ancheta, dosarul "lotului Patrascanu" a fost trimis Tribunalului Suprem - Colegiul Militar. Dupa doua saptamani, la 14 aprilie, cu o graba suspecta, instanta ii condamna la moarte pe Lucretiu Patrascanu si Remus Kofler - pentru "crima impotriva pacii" (sic!) - si la temnita pe viata sau ani grei de inchisoare pe ceilalti. Din completul de judecata au facut parte col. Ilie Moisescu (presedinte), col Al. Demeter si col. Ion Ciulei (membri), asistati de judecator lt. maj. Vasile Varga. Acuzarea a fost sustinuta de procurorii militari col. Gr. Rapeanu, col. Rudolf Rosman si mr. Ion Pohontiu. Patrascanu a refuzat sa ceara gratierea. Kofler a solicitat-o, dar nu a obtinut-o.
In anii â65-â67, cand a avut loc ancheta ordonata de Nicolae Ceausescu pentru reabilitarea celor din "lotul Patrascanu", col. Ilie Moisescu a afirmat ca pedepsele i-au fost dictat de Iosif Chisinevschi, fruntas al partidului comunist si rival al lui Lucretiu Patrascanu.
Col. Ion Soltutiu a afirmat ca ancheta "lotului Patrascanu" a fost condusa de cei doi consilieri sovietici ai Ministerului Afacerilor Interne, la presiunile lui Alexandru Draghici.
In studiul "Relatiile politice romano-sovietice - 1953-1958", in curs de aparitie in "Arhivele Totalitarismului " (nr. 1-2/2004), cercetatorul Vasile Buga arata ca nu exista document care sa probeze implicarea Moscovei in dictarea unui verdict in procesul Patrascanu. Exista insa dovezi ca URSS si-a dat acordul pentru organizarea acestui proces.
Pe 28 mai 1968, Tribunalul Suprem a rejudecat procesul si i-a achitat pe toti componentii "lotului Patrascanu". Pentru Lucretiu Patrascanu, Remus Kofler si Emil Calmanovici (decedat in puscarie, in urma unei greve a foamei) era prea tarziu. Patrascanu a fost declarat erou national. (CLAUDIU TARZIU)
Cazul Patrascanu, dupa 50 de ani
Dan Catanus, cercetator principal la Institutul National pentru Studierea Totalitarismului, face o scurta radiografie a "cazului Patrascanu", la 50 de ani de la executarea liderului comunist. "Comunist atipic, atras de marxism-leninism din idealism (nici formatia sa intelectuala si nici mediul de proveninenta nu l-ar fi motivat in acest sens), Lucretiu Patrascanu a fost tot timpul un caz. A fost "un caz" si cand a protestat la adresa separarii artificiale intre romani si moldoveni impusa de reprezentantii Cominternului la Congresul al V-lea al PCR, tinut in URSS, in 1931, si cand a refuzat sa urmeze cu docilitate ordinele liderilor comunisti autohtoni (vezi relatiile sale incordate cu Stefan Foris in timpul celui de-al doilea razboi mondial sau cu Gheorghiu-Dej in perioada de internare in lagarul de la Tg-Jiu) si cand s-a opus aplicarii in totalitate a directivelor Moscovei, dupa 23 august 1944, devenind un exponent al unui curent incipient de "comunism national"".
Moartea lui Stalin nu l-a salvat
Dan Catanus apreciaza ca "neadaptat noii lumi, lipsit de aliati in interiorul PCR, fara sprijin la Kremlin, Patrascanu a cazut victima luptei pentru putere care se ducea la varful partidului. Moartea lui Stalin nu l-a salvat, deoarece Gheorghiu-Dej, temandu-se de tentatia Moscovei de a cauta figuri noi de lideri pentru tarile-satelit, a impus organizarea procesului lui Patrasacanu si executarea sa in aprilie 1954. Aflat in cautare de legitimitate, Nicolae Ceusescu a cerut cercetarea abuzurilor savarsite in timpul predecesorului sau, in cazul Lucretiu Patrascanu, pe care l-a reabilitat public la Plenara din aprilie 1968. In anii â90, atractia exercitata de Patrascanu s-a manifestat cu precadere printre istorici, mai ales ca nenumaratele volume ale anchetei (peste 200) pastrate in arhiva SRI (acum la CNSAS) devenisera disponibile cercetarii".
Apogeul "modei Patrascanu"
Dan Catanus considera ca "a doua parte a anilor â90 a reprezentat apogeul "modei" Patrascanu, fiind publicate nenumarate articole si volume de documente, studii si memorii. Un epilog al acestui caz consider ca a fost realizat prin cercetarile intreprinse in ultima vreme de catre cercetatoarea rusa Tatiana Volokitina, care, prin documentele gasite in arhivele Federatiei Ruse, a demonstrat ca hotararea de a-l executa pe Patrascanu a apartinut in exclusivitate autoritatilor de la Bucuresti, punand astfel capat speculatiilor cu privire la eventuala implicare sovietica in acest caz".
Dosarul Patrascanu cuprinde 204 volume, inclusiv anexe ale anchetei de reabilitare din perioada 1965-1967, insumand 70.000-80.000 de pagini, fiind audiati sute de martori. (Gabriela Antoniu)
Acuzat de pregatirea unei lovituri de stat
Principalele acuzatii impotriva lui Patrascanu erau ca a pus la cale distrugerea partidului comunist din interior si rasturnarea regimului. Celelalte invinuiri au avut rolul de a sprijini acest scenariu. Astfel, i s-a pus in sarcina ca a fost agent al Sigurantei, inainte de 1944, spion englez dupa, nationalist sovin, prieten al partidelor "reactiunii burghezo-mosieresti", ocrotitor al criminalilor de razboi, complotist in partidul comunist, ca a vrut sa fuga din tara. Patrascanu a recunoscut ca prietenul sau Nicolae Betea i-a propus sa fuga si chiar a facut unele pregatiri, iar Constantin Visoianu i-a spus ca il poate ajuta sa plece definitiv din Romania, prin intermediul americanilor. Patrascanu a pretins insa ca a refuzat.
Anchetatorii i-au smuls declaratii prin care isi turna cenusa in cap: "(...) Prin proclamarea Republicii mi-am dat seama ca un hotarat drum spre stanga a fost luat si eu nu avusesem vremea sa dovedesc prin fapte ca mi-am lichidat devierile mele de dreapta si nationaliste...".
Ucis noaptea, pe ascuns
Sentinta de condamnare la moarte a fost foarte repede pusa in aplicare, fapt care arata ca Patrascanu trebuia eliminat urgent. Potrivit procesului-verbal intocmit de procurorul Grigore Rapeanu, Lucretiu Patrascanu a fost impuscat de catre un pluton de executie la Penitenciarul Jilava, in noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954. De fata au fost, pe langa procuror, lt. col. Ilie Badica, comandantul penitenciarelor, mr. Ilarion Savenco, reprezentantul autoritatii administrative, si mr. Moise Cahane, medic legist. Plutonul de executie a fost comandant de cpt. Nicolae Andronache. In acelasi document scrie ca Patrascanu a refuzat sa i se indeplineasca o ultima dorinta. La ora 3:00, condamnatul a fost dus la stalpul executiei, legat la ochi si impuscat. In procesul-verbal nu se precizeaza zonele in care i-au patruns gloantele, ci doar ca medicul legist i-a constat moartea. Ion Mihai Pacepa, fost adjunct al sefului Securitatii, a lansat ipoteza ca Patrascanu ar fi fost impuscat in ceafa, in curtea inchisorii Jilava, fara procedura legala de rigoare.
