Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ACTIVITATEA
"Se inţelege (...) ca o asemenea zi, precum alegerea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romăne, să fie insoţită de foarte multe griji, de foarte multă responsabilitate şi de multă emoţie"
"Se inţelege (...) ca o asemenea zi, precum alegerea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romăne, să fie insoţită de foarte multe griji, de foarte multă responsabilitate şi de multă emoţie"
ACTIVITATEA
Odată intrat pe poarta Schitului Sihăstria Voronei, fratele Toader Arăpaşu nu a mai irosit nici o zi. Intreaga-i viaţă a fost o conlucrare cu Dumnezeu.
Şaisprezece ani a ucenicit in Mănăstirile Vorona şi Neamţ. La vremea cuvenită, după ce a deprins ascultarea, smerenia, rugăciunea, blăndeţea şi alte virtuţi trebuincioase sufletului, a depus voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa, in ziua de 6 august 1935. Transfigurarea vieţii a pecetluit-o cu numele de Teoctist. Elev al Seminarului Teologic Monahal de la Cernica, a rămas monah la Bistriţa pănă in 1940. Tot aici a primit harul diaconiei, la 4 ianuarie 1937. Fiind admis in 1940 la Facultatea de Teologie din Bucureşti, a indeplinit diferite funcţii la Patriarhie, slujind in acelaşi timp şi ca diacon.
LA IAŞI. După căţiva ani petrecuţi la Catedrala patriarhală, in 1945 a fost transferat, la cerere, la Iaşi. Arhiereul Valerie Moglan Botoşăneanul, vicarul Mitropoliei Moldovei, l-a hirotonit ieromonah (preot) pe seama Catedralei mitropolitane, in ziua de 25 martie 1945. Atras de studiul disciplinelor etice, pedagogice şi psihologice, a urmat timp de doi ani cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii "Al.I. Cuza". Din cauza presiunilor exercitate de autorităţile comuniste, nu le-a putut finaliza.
Remarcăndu-se prin iniţiativă şi dinamism, ieromonahului Teodor i s-a incredinţat ascultarea de mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane, apoi cea de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor. Ca exarh, a adus un suflu nou in vechile aşezăminte monahale din această eparhie, transformăndu-le in locaşuri ale practicării milei şi dragostei creştine, in centre de filantropie. Mitropolitul Iustinian Marina a avut ocazia de a-l cunoaşte la lucru pe tănărul exarh. Observănd puterea sa de muncă, dăruirea, răvna in implinirea slujirilor incredinţate, l-a numit, in 1948, vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei. Pănă in 1950, arhimandritul Teoctist a fost cel care a condus practic Cancelaria eparhială a Mitropoliei, coordonănd activitatea tuturor sectoarelor eparhiale.
ARHIEREU. In 1950, la propunerea PF Iustinian, arhimandritul Teoctist a fost ales şi hirotonit Episcop-vicar patriarhal. A inceput astfel perioada de slujire a Bisericii in diferite scaune arhiereşti. Totodată, a fost numit rector al Institutului Teologic de grad universitar din Bucureşti, funcţie pe care a deţinut-o pănă in 1954, cănd a preluat conducerea Cancelariei Arhiepiscopiei Bucureştilor.
După 12 ani de vicariat la Patriahie, a fost ales Episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, in 1962. In 1963 este ales Arhiepiscop al Episcopiei Ortodoxe Romăne din America, dar din motive subiective nu i s-a acordat viza şi nu a putut fi instalat in acest scaun. Intre 1969-1970 a suplinit şi Episcopia Oradiei, iar in 1973 a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei. După 27 de ani de slujire in diferite zone ale ţării, a revenit in Moldova natală, fiind ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Slujba de intronizare a avut loc in ziua de 12 octombrie 1977.
CTITOR. Mitropolia Moldovei şi Sucevei a recunoscut in păstorul său, Inalt Prea Sfinţitul Teoctist, un continuator al lucrărilor de restaurare, reconstruire şi consolidare a vechilor ctitorii voievodale. Acestea fuseseră iniţiate de inaintaşul său, Mitropolitul Iustin Moisescu. Lista locaşurilor de cult de care s-a ingrijit personal este foarte lungă: Sf. Nicolae - Rădăuţi, Voroneţ, Putna, Tazlău, Sf. Gheorghe - Suceava, Sf. Ioan cel Nou - Suceava, Bistriţa, Răşca, Slatina, Secu, Horaiţa, Neamţ, Gorovei, Vorona, Dobrovăţ, Bărnova, Galata, Hlincea, Frumoasa, Bărboi, Sf. Sava - Iaşi, Sf. Gheorghe - Mitropolia veche.
Catedrala mitropolitană din Iaşi s-a aflat şi ea in atenţia mitropolitului. S-au efectuat lucrări de consolidare a construcţiei, s-a curăţat pictura lui Gheorghe Tattarescu, s-a refăcut in mozaic scena "Intămpinarea Domnului" de pe bolta logiei de deasupra intrării. La indemnul său, au fost consolidate, renovate sau restaurate multe biserici şi mănăstiri monumente istorice.
CĂRTURARUL. Preocupăndu-se de credincioşii eparhiei, a incurajat şi sprijinit construirea de biserici in localităţile in care lipseau lăcaşuri de inchinare, după cum o demonstrează şi lista bisericilor sfinţite in Arhiepiscopia Iaşilor, destul de lungă pentru acea perioadă de restricţii. Pe plan cultural, IPS Teoctist a dispus infiinţarea unor centre pentru conservarea şi restaurarea cărţilor vechi şi obiectelor de cult la Mănăstirile Golia, Sf. Ioan cel Nou - Suceava, Suceviţa, Vorona, Neamţ şi Secu. Pentru a pune in valoare comorile spiritualităţii romăneşti, a susţinut publicarea de monografii cu caracter istoric şi spiritual ale principalelor aşezăminte monahale şi infiinţarea de muzee bisericeşti. A incurajat scrierea de lucrări teologice şi a indrumat revista teologică a eparhiei. El insuşi semnează monografia "Mitropolitul Iacob Putneanul", inchinată inaintaşului său. In aceeaşi perioadă a inceput să transpună in scris cuvăn-tările rostite cu diferite ocazii, sistematizate apoi in cele optsprezece volume intitulate "Pe treptele slujirii creştine". Activitatea cărturărească a continuat-o neobosit pănă la sfărşitul vieţii.
PATRIARHATUL. Trecănd la cele veşnice Patriarhul Iustin Moisescu, IPS Teoctist a fost ales de Colegiul Electoral Bisericesc, la 9 noiembrie 1986, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Romăniei. După alegerea in scaunul de Patriarh al Romăniei, nu şi-a uitat originile, păstorind in continuare, timp de incă patru ani, in calitate de locţiitor al scaunului vacant de Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Biserica plaiurilor natale.
Perioada de patriarhat nu a fost deloc uşoară, ca una ce debuta sub auspiciile comunismului. Politica Prea Fericitului Teoctist a fost una de echilibru, conştient fiind că doar astfel putea asigura liniştea şi unitatea Bisericii. A fost acuzat că nu s-a opus regimului in dureroasa problemă a demolării bisericilor. Insă Prea Fericitul a preferat să sacrifice căteva biserici pentru a salva mult mai multe.
PROVIDENŢIAL. Istoria post-decembristă a demonstrat rolul providenţial al Prea Fericitului la cărma Bisericii Ortodoxe Romăne. Implinirile ce pot fi bifate in dreptul păstoriei Prea Fericirii Sale sunt multe. A sprijinit infiinţarea de noi eparhii, in special in diaspora romănească, a militat pentru constituirea Mitropoliei Basarabiei şi a incurajat numirea de ierarhi tineri. A promovat introducerea religiei ca disciplină de studiu in şcoli şi sistematizarea invăţămăntului teologic, organizat in 32 de seminarii şi 11 facultăţi, integrate in invăţămăntul de stat. De asemenea, a inţeles importanţa asistenţei religioase specializate in armată, spitale şi penitenciare. A revigorat monahismul romănesc prin reinfiinţarea de mănăstiri şi construirea altora noi.
Statornica activitate liturgică şi predicatorială l-a consacrat in sufletul păstoriţilor săi drept "Patriarhul blăndeţilor". S-a coborăt in mijlocul poporului cu aceeaşi căl-dură cu care i-a intămpinat pe patriarhii Bisericilor Ortodoxe surori. Ştia ca nimeni altul să alterneze discursul academic cu dulcele grai moldovenesc. Cruciat al simplităţii, a ridicat deopotrivă biserici de zid şi de suflet. Iţi umpleai sufletul de bucurie duhovnicească doar privindu-i chipul. Privindu-i ochii, il bănuiai adesea la sfat cu Dumnezeu.
Odată intrat pe poarta Schitului Sihăstria Voronei, fratele Toader Arăpaşu nu a mai irosit nici o zi. Intreaga-i viaţă a fost o conlucrare cu Dumnezeu.
Şaisprezece ani a ucenicit in Mănăstirile Vorona şi Neamţ. La vremea cuvenită, după ce a deprins ascultarea, smerenia, rugăciunea, blăndeţea şi alte virtuţi trebuincioase sufletului, a depus voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa, in ziua de 6 august 1935. Transfigurarea vieţii a pecetluit-o cu numele de Teoctist. Elev al Seminarului Teologic Monahal de la Cernica, a rămas monah la Bistriţa pănă in 1940. Tot aici a primit harul diaconiei, la 4 ianuarie 1937. Fiind admis in 1940 la Facultatea de Teologie din Bucureşti, a indeplinit diferite funcţii la Patriarhie, slujind in acelaşi timp şi ca diacon.
LA IAŞI. După căţiva ani petrecuţi la Catedrala patriarhală, in 1945 a fost transferat, la cerere, la Iaşi. Arhiereul Valerie Moglan Botoşăneanul, vicarul Mitropoliei Moldovei, l-a hirotonit ieromonah (preot) pe seama Catedralei mitropolitane, in ziua de 25 martie 1945. Atras de studiul disciplinelor etice, pedagogice şi psihologice, a urmat timp de doi ani cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii "Al.I. Cuza". Din cauza presiunilor exercitate de autorităţile comuniste, nu le-a putut finaliza.
Remarcăndu-se prin iniţiativă şi dinamism, ieromonahului Teodor i s-a incredinţat ascultarea de mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane, apoi cea de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor. Ca exarh, a adus un suflu nou in vechile aşezăminte monahale din această eparhie, transformăndu-le in locaşuri ale practicării milei şi dragostei creştine, in centre de filantropie. Mitropolitul Iustinian Marina a avut ocazia de a-l cunoaşte la lucru pe tănărul exarh. Observănd puterea sa de muncă, dăruirea, răvna in implinirea slujirilor incredinţate, l-a numit, in 1948, vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei. Pănă in 1950, arhimandritul Teoctist a fost cel care a condus practic Cancelaria eparhială a Mitropoliei, coordonănd activitatea tuturor sectoarelor eparhiale.
ARHIEREU. In 1950, la propunerea PF Iustinian, arhimandritul Teoctist a fost ales şi hirotonit Episcop-vicar patriarhal. A inceput astfel perioada de slujire a Bisericii in diferite scaune arhiereşti. Totodată, a fost numit rector al Institutului Teologic de grad universitar din Bucureşti, funcţie pe care a deţinut-o pănă in 1954, cănd a preluat conducerea Cancelariei Arhiepiscopiei Bucureştilor.
După 12 ani de vicariat la Patriahie, a fost ales Episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, in 1962. In 1963 este ales Arhiepiscop al Episcopiei Ortodoxe Romăne din America, dar din motive subiective nu i s-a acordat viza şi nu a putut fi instalat in acest scaun. Intre 1969-1970 a suplinit şi Episcopia Oradiei, iar in 1973 a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei. După 27 de ani de slujire in diferite zone ale ţării, a revenit in Moldova natală, fiind ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Slujba de intronizare a avut loc in ziua de 12 octombrie 1977.
CTITOR. Mitropolia Moldovei şi Sucevei a recunoscut in păstorul său, Inalt Prea Sfinţitul Teoctist, un continuator al lucrărilor de restaurare, reconstruire şi consolidare a vechilor ctitorii voievodale. Acestea fuseseră iniţiate de inaintaşul său, Mitropolitul Iustin Moisescu. Lista locaşurilor de cult de care s-a ingrijit personal este foarte lungă: Sf. Nicolae - Rădăuţi, Voroneţ, Putna, Tazlău, Sf. Gheorghe - Suceava, Sf. Ioan cel Nou - Suceava, Bistriţa, Răşca, Slatina, Secu, Horaiţa, Neamţ, Gorovei, Vorona, Dobrovăţ, Bărnova, Galata, Hlincea, Frumoasa, Bărboi, Sf. Sava - Iaşi, Sf. Gheorghe - Mitropolia veche.
Catedrala mitropolitană din Iaşi s-a aflat şi ea in atenţia mitropolitului. S-au efectuat lucrări de consolidare a construcţiei, s-a curăţat pictura lui Gheorghe Tattarescu, s-a refăcut in mozaic scena "Intămpinarea Domnului" de pe bolta logiei de deasupra intrării. La indemnul său, au fost consolidate, renovate sau restaurate multe biserici şi mănăstiri monumente istorice.
CĂRTURARUL. Preocupăndu-se de credincioşii eparhiei, a incurajat şi sprijinit construirea de biserici in localităţile in care lipseau lăcaşuri de inchinare, după cum o demonstrează şi lista bisericilor sfinţite in Arhiepiscopia Iaşilor, destul de lungă pentru acea perioadă de restricţii. Pe plan cultural, IPS Teoctist a dispus infiinţarea unor centre pentru conservarea şi restaurarea cărţilor vechi şi obiectelor de cult la Mănăstirile Golia, Sf. Ioan cel Nou - Suceava, Suceviţa, Vorona, Neamţ şi Secu. Pentru a pune in valoare comorile spiritualităţii romăneşti, a susţinut publicarea de monografii cu caracter istoric şi spiritual ale principalelor aşezăminte monahale şi infiinţarea de muzee bisericeşti. A incurajat scrierea de lucrări teologice şi a indrumat revista teologică a eparhiei. El insuşi semnează monografia "Mitropolitul Iacob Putneanul", inchinată inaintaşului său. In aceeaşi perioadă a inceput să transpună in scris cuvăn-tările rostite cu diferite ocazii, sistematizate apoi in cele optsprezece volume intitulate "Pe treptele slujirii creştine". Activitatea cărturărească a continuat-o neobosit pănă la sfărşitul vieţii.
PATRIARHATUL. Trecănd la cele veşnice Patriarhul Iustin Moisescu, IPS Teoctist a fost ales de Colegiul Electoral Bisericesc, la 9 noiembrie 1986, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Romăniei. După alegerea in scaunul de Patriarh al Romăniei, nu şi-a uitat originile, păstorind in continuare, timp de incă patru ani, in calitate de locţiitor al scaunului vacant de Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Biserica plaiurilor natale.
Perioada de patriarhat nu a fost deloc uşoară, ca una ce debuta sub auspiciile comunismului. Politica Prea Fericitului Teoctist a fost una de echilibru, conştient fiind că doar astfel putea asigura liniştea şi unitatea Bisericii. A fost acuzat că nu s-a opus regimului in dureroasa problemă a demolării bisericilor. Insă Prea Fericitul a preferat să sacrifice căteva biserici pentru a salva mult mai multe.
PROVIDENŢIAL. Istoria post-decembristă a demonstrat rolul providenţial al Prea Fericitului la cărma Bisericii Ortodoxe Romăne. Implinirile ce pot fi bifate in dreptul păstoriei Prea Fericirii Sale sunt multe. A sprijinit infiinţarea de noi eparhii, in special in diaspora romănească, a militat pentru constituirea Mitropoliei Basarabiei şi a incurajat numirea de ierarhi tineri. A promovat introducerea religiei ca disciplină de studiu in şcoli şi sistematizarea invăţămăntului teologic, organizat in 32 de seminarii şi 11 facultăţi, integrate in invăţămăntul de stat. De asemenea, a inţeles importanţa asistenţei religioase specializate in armată, spitale şi penitenciare. A revigorat monahismul romănesc prin reinfiinţarea de mănăstiri şi construirea altora noi.
Statornica activitate liturgică şi predicatorială l-a consacrat in sufletul păstoriţilor săi drept "Patriarhul blăndeţilor". S-a coborăt in mijlocul poporului cu aceeaşi căl-dură cu care i-a intămpinat pe patriarhii Bisericilor Ortodoxe surori. Ştia ca nimeni altul să alterneze discursul academic cu dulcele grai moldovenesc. Cruciat al simplităţii, a ridicat deopotrivă biserici de zid şi de suflet. Iţi umpleai sufletul de bucurie duhovnicească doar privindu-i chipul. Privindu-i ochii, il bănuiai adesea la sfat cu Dumnezeu.
La vreme de secetă
In vara lui 1947, arhimandritul Teoctist a condus procesiunea cu moaştele Sf. Cuvioase Parascheva prin Moldova, cerută cu insistenţă de preoţii şi credincioşii Moldovei din cauza secetei prelungite. Această procesiune a cuprins teritoriul intregii Moldove. De la sfărşitul lui mai pănă pe 10 iunie au fost parcurse satele din Iaşi, Vaslui, Bacău, Neamţ şi Suceava. Bătrănii işi amintesc că pe unde trecea Sfănta, norii se ingrămădeau, aducănd ploaie curată. Spre sfărşitul lunii august, racla cu moaştele Sf. Parascheva a revenit in Catedrala mitropolitană.
A imbogăţit calendarul cu noi sfinţi
In perioada patriarhatului Prea Fericitului Teoctist a avut loc cea de-a doua etapă de canonizări de sfinţi din istoria Bisericii Ortodoxe Romăne. In şedinţele din iunie 1992, Sfăntul Sinod a hotărăt canonizarea oficială a 14 noi sfinţi, precum şi generalizarea cultului celor şapte sfinţi canonizaţi in 1955 şi a altor 24 de sfinţi autohtoni, care au trăit in ţara noastră sau au fost martirizaţi aici. Totodată, s-a hotărăt ca duminica a doua după Rusalii să fie inchinată Tuturor Sfinţilor Romăni. In această zi sunt cinstiţi clericii BOR, cuvioşii şi cuvioasele, mucenicii din orice treaptă harică sau de mir, romănii ucişi in lupte, apărătorii dreptei credinţe, "toţi sfinţii creştin ortodocşi romăni din toate timpurile şi de pretutindeni, ştiuţi şi neştiuţi". Recent, BOR a proclamat canonizarea oficială a Sfăntului Ierarh Petru Movilă (2002), Sfăntului Ierarh Teodosie de la Brazi şi Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului (2003) şi a Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei (2005). Printre cele mai recente canonizări se află şi Sfăntul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Romăneşti, şi Sfăntul Cuvios Gheorghe, stareţul de la Cernica şi Cădăruşani.
Impliniri patriarhale
"Pioşenia Părintelui Patriarh Teoctist şi dragostea celui care a crescut in casa cu zece fraţi şi surori s-au răsfrănt şi se răsfrăng peste soborul arhieresc, peste obştea creştină romănească şi universală. Aceasta a dus la săvărşirea minunilor care se văd desluşit in zidiri de Sfintele Altare, şcoli, asistenţă religioasă, in armată, in penitenciare, spitale, grădiniţe, cantine pentru săraci, tipărituri de cea mai inaltă calitate, eparhii, protoierii, mănăstiri, ecumenismul dinamic şi incurajator, deschidere spre toate religiile lumii".(PS Calinic al Argeşului)
Â
Cititi si: â "Am mers de-a dreptul"Â â Un vis: catedrala â Sus să avem inimile! â A ferit biserici de la demolare â Intălniri istorice â Calea către Patriarhie â Inaintaşii săi â Misiunea diplomatică â O ultimă vizită
