Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De Sărbători, televiziunile au relatat ca la tsunami că, spre consternarea-indignarea generală, traficul pe DN 1 a fost blocat. Asemenea zilelor de Revelion, Paşti, week-end, 1 Mai şi oricând se mută populaţia de la şes la munte. DN 1 nu ne-a dezamăgit nici în preajma lui 2009: a fost superaglomerat, megablocat, supersufocat.
Pentru televiziuni, traficul între Câmpina şi Predeal a fost parfum. Transmisiile în direct de pe DN 1 erau zguduitoare. Evenimentele de excepţie nasc reporterii pe care le merită. O transmisie pe DN 1 e ingrată. Reporterului îi trebuie cunoştinţe de geografie, meteo şi de gramatică. Dacă nu, e neapărat să ştie ce caută pe DN 1. Apoi e necesar să-l implice convingător, cu vorbele lui, şi pe telespectator. Să-l facă să priceapă că pe DN 1 e prăpăd. E motivul pentru care de Sărbători în situaţii de criză apar reporteri noi. Să nu se mire tot cei de anul trecut. Ăia de anul trecut să se mire în Gaza.
De Sărbători, televiziunile ne-au adus din oră în oră la cunoştinţă: că e iarnă, ger, ninge, că vine Crăciunul, că de Revelion se petrece, că avem tradiţii minunate. Dar mai ales că DN 1 este blocat între Câmpina şi Predeal. Reporterii frenetici, care n-au prins accidentul din Colentina sau explozia de gaze de la Puchenii Mari, Mici şi de oriunde, s-au inflamat pe DN 1. Unde, să recunoaştem, traficul era inert. Spre indignarea şoimilor şoselelor. Care stăteau ca popândăii la volan aşteptând ca televiziunile să se bată pe ei în direct, iar ei să explice de ce mama dracului e coadă spre Sinaia, Predeal, Braşov.
Aşteptările nu le-au fost înşelate. Şoimilor şoselelor le-a corespuns un număr egal de şoimi ai transmisiilor tv în direct. Drumul de la Câmpina spre Sinaia a fost luat cu asalt din aer, din faţă, din spate, din profil ca şuţii prinşi la furat. Reporterii din elicopter au fost avantajaţi. Transmiteau întotdeauna altceva decât filma operatorul, astfel că privitorii aveau o imagine complexă a situaţiei. Între transmisiile de pe DN 1, la intervale regulate, în ritmul clipurilor de publicitate, se strecurau reporterii care se mirau în Gaza. de la sol, mai mult dramatism, din aer, mai mult suspans
La sol, reporterul aborda curajos coada, înfigea microfonul în gura ăluia de la volan şi întreba cu aplomb: "Staţi de mult aici? Unde vreţi să ajungeţi? De ce? De când sunteţi la volan? Ce simţiţi? De ce? Dar ăia din maşină de când sunt aici? Şi simt? De ce? Credeţi că mai durează? De ce? Dar de la ce oră sunteţi? Dar ăia din maşină de când?".
Aflat în elicopter, reporterul habar n-avea ce e jos. Urla că circulaţia nu e fluentă. Dar cum îl acoperea motorul, transmisia era impecabilă. Baza era operatorul, care, de emoţie, îşi filma ochiul. Era iarnă, era mişto, el era în direct, a prins-o de sus chiar şi pe Andreea (Adina – Alina – Irina) pe DN 1, care dârdâia şi se ţinea cu şoferii: "Cum vă simteţi? De ce?".
Din Gaza, reporterul proptit pe deal, dealul cu explozii în jur de pe care se fac transmisiile în direct de la Kabul, Beirut şi Bagdad, transmitea gâtuit de groază că, spre deosebire de DN 1, pe şoselele din Gaza se trage. "Fiindcă, stimaţi telespectatori, ca şi ieri, alaltăieri, răsalaltăieri…, în Gaza e război, iar la război, stimaţi telespectatori, se trage."
Pe DN 1 însă era o linişte convenabilă blocată în trafic, cu fluenţa zero transmisă în direct. Ca şi acum un an, doi, zece… Ca acum 20 de ani, fiindcă de Sărbători circula toată lumea, coada de la benzinării mutându-se în peisajul feeric al DN 1, înţepenit între Câmpina şi Predeal. Televiziunile pregătesc încă de pe acum blocajul stupefiant de pe DN 1 de Paşte, 1 Mai şi din concedii.
